De ce nu susținem proiectele antreprenorilor români?

Altă zi, alte mailuri cu cereri de susținere a unor proiecte. Fiecare om care are o idee caută susținerea celorlalți, de cele mai multe ori oameni cu care nu are o relație sau oameni care nu au tangență cu proiectul. Tratat cu refuz, românul scoate fum pe nări și dă vina pe mentalitatea românească, pe capra vecinului și pe Mahomed.

Și, pentru ca articole de genul ăsta sunt extrem de amuzante, iată câteva motive pentru care românii nu susțin proiectele altora.

Antreprenorul uită cine l-a ajutat

De cele mai multe ori, oamenii ajunși sus uită că au fost ajutați să ajungă acolo de alți oameni. Și, odată depășit nivelul ajutorului, debarasarea de cei care au ajutat la acel proiect prin orice e cel mai bun lucru.

De pildă, extrem de mulți antreprenori din online uită cum Manafu sau Orlando le-au oferit sprijin, vizibilitate și sfaturi la început de drum și acum îi porcăie pe unde pot, în loc să aibă, dacă nu respect, măcar bunul simț să evite.

Nu știu, ați văzut vreun mesaj de la vreun antreprenor online, altul decât Sergiu Biriș sau Răzvan Baciu, să mulțumească acelora care l-au ajutat la început?

Antreprenorul e mizerabil

A fost o discuție pe un grup de antreprenori români acum câteva luni, în care, bucuros că tocmai a vândut șandramaua, Vladimir Oane a vrut să-mi dea o uie, că am tot scris de UberVu că sunt spammeri. Și și-a amintit că în 2009 am râs eu de el la un eveniment de-al lui Manafu. După ce aplaudacii au terminat bătaia pe spate, au fost alții care și-au amintit că nu de el râdea lumea, ci de Zumzi (și de halul în care era atunci), și că nu râdea, doar punea întrebări. Încolțit, Vladimir a tăcut mâlc.

Emi Gal și Florin Grozea s-au cufurit pe ei niște ani buni până să-mi recunoască paternitatea ideii pe care funcționau (și cu care Emi face succes acum la Londra sau pe unde naiba mai e), pentru că era de porc să facă asta.

Și, cireașa de pe colivă, de la TNR mi se spune “nu e politica noastră să dăm linkuri”. OK, nici politica mea nu e să vă mai dau share la articole sau să vă iert când ciordiți idei de la mine sau de la alții.


Și nu sunt doar eu, ba chiar eu sunt începător la capitolul ăsta, știu niște povești cu antreprenori care, odată ajunși unde voiau, și-au pus palma în fund și și-au uitat prietenii ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. De aceea nu există colegialitate și ajutor, pentru că șansa să rămâi cu buza umflată, ba chiar și cu vorbe urâte, e prea mare. Și nu o spun eu, o spune istoria.

 

say-do

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

20 comentarii

  1. asta cu nu dam linkuri a pornit de la rogozanu, a preluat-o obaie, acum o vad la capitolul glume. maine o sa fie scrisa pe usa unei firme de pompe funebre.

    00
  2. Nu cred ca e specific antreprenoriatului. E specific românilor. La un moment dat, pentru o perioada de timp, am crezut si eu ca tine ca tagma antreprenorilor e putin diferita de românul de rând. Dar nu este. Aceleasi orgolii si infumurari ca la sedintele de bloc.
    Dupa 10 ani, vad fix aceleasi discutii, pe aceleasi teme. Nimic nu s-a schimbat, doar ca sunt ceva mai multi bani de castigat. Poate ca si asta contribuie la starea generala.

    00
  3. Haters gonna hate ! :D

    00
  4. @suhsimade: Cum ai ajuns la concluzia ca e specific romanilor? Ai facut o statistica privind comportamentul antreprenorilor din mai multe tari ?

    00
    • @mIKE: sushimade e un vechi antreprenor/finanțator român pe zona de online, care acum locuiește în străinatate. știe ce spune din experiența proprie

  5. nu cumva tu la un moment dat aveai timesnewroman la blogroll (care are valoare, ca tu spre deosebire de altii chair tii putini acolo), desi gaseai in .ro usor minim alti 4-5 blogeri care scriau cu mult, mult mai mult umor, natural, nu d-asta scremut reminescenta dusa la extrem a pseudostirilor din catavencu? de fapt ce spun eu, catavencii de pe timpuri (pana prin 2002) erau artisti pe langa tnr-istii astia cu umor de santieristi, si mai ales, aveau si umor adevarat, nu doar fake news… acuma, poate vorbesc in necunostinta de cauza, nu am citit intamplator mai mult de 10-15 art de la ei, si alea bagate pe gat de howneaws sau mai stiu eu ce alt site are prezentau pseudostirea ca fiind absolu reala.

    daca i-ai avut la blogroll e misto asta cu “nu dam link-uri, decat muie, acum avem si emisiune la tv, suntem jmekeri” :))

    00
  6. @mIKE, tocmai reacția ta îi dă dreptate lui sushimade. Bățos mai ești.

    00
  7. nu e specific nici romanilor si nici antreprenorilor, e specific oamenilor fara caracter. si orice revolta impotriva acestora e cam pierdere de timp.

    00
  8. @Alex: Da, sunt eu mai bățos pentru ca nu sunt de acord cu tendinta de a generaliza si de a cataloga comportamentele josnice ca fiind “tipic romanesti”.

    00
  9. eu am ajutat oameni. si o sa ajut oameni in continuare. chiar daca imi iau moi dupa in 90% din cazuri. ajut de placere nu din interes asa ca nu ma intereseaza ce se intoarce si cum. ;)

    e frumos sa ajuti.

    00
  10. @sushimade te contrazic un pic. Mediul din România e doar propice pentru ca un anumit gen de oameni să ajungă antreprenori cu notorietate, ceea ce nu înseamnă neapărat “succes”.

    00
  11. @mIKE, lasă că-ți trece și ție patriotismul ăsta de puf.

    00
  12. pe de o parte ai dreptate, recunostiinta e extrem de rara (probabil si aia care nu ofera una se gandesc la fel, “bai, l-am ajutat pe Y si acum nici nu ma baga in seama”). Dar hai sa vedem reversul medaliei: nu mai ajut pe nimeni sau filtrez foarte mult colaborarile. Nu o sa stii niciodata cum o sa se comporte un om cand ajunge “sus”. Poti sa vezi niste “semne” din timp, poti sa intuiesti ceva, dar la dreaq, pana la urma avem ani de frustrare in spate (de orice fel). Frustrare (destul de naturala, de altfel) care explodeaza prost. Cred ca increderea sta la baza comportamentului social. N-as mai iesi din casa, in pana mea.
    Pana la urma e extrem de deprimant cand vezi cum ne futem fara motiv.

    00
    • @dini: corect, filtrez la sânge pe cine ajut, pentru a-mi reduce cantitatea de nervi și cantitatea de muie luată de la antreprenorii care și-au pus palma in cur.

  13. Pai sa vedem, te-am invitat la o cina cand ai fost la Iasi sa discutam despre Blogvio. Si ai zis nu, chiar nu. :-)

    00
  14. O idee nu valoreaza mare lucru daca nu e dublata de executie. Asta se stie demult. Ideile sunt cu gramada…executiile (si mai ales cele bune) sunt putine.
    Si asta cu ideea se intampla si in alte parti ale lumii (ideea lui Facebook nu e originala…si sunt multe altele care nu sunt). Unul are o idee si altul o executa. De ce cel care a avut ideea nu a executat-o? O idee nici macar nu se patenteaza.

    Pe de alta parte, cand ajuti pe cineva (cu ceva mai mult decat o idee) trebuie sa o faci din inima si sa nu astepti nimic. Ar fi frumos sa-ti dea credit si se mai intampla si asta. Dar cand nu se intampla nu trebuie sa tii ranchiuna si sa arati cu degetul (cel mult le bati obrazul in privat). Pentru ca atunci cand ai ajutat nu te-ai asteptat la nimic, nu? Sau te-ai asteptat?

    00
    • @Mircea: mircea, imi place ideea ta, de aceea mi-o voi insuși și de mâine voi spune peste tot că e a mea. ți se pare corect?

  15. @Vali, daca eu nu am facut nimic in directia asta si tu ai facut si ai pus pe roate toata sandramaua atunci nici nu mai trebuie sa spui ca ideea e a ta…e evident ca devine a ta. Pentru ca e reala, tangibila.
    Eu pot sa spun ca a fost de fapt a mea initial, dar cu ce sustin ca a fost? Nu am facut nimic…si o sa mi se rada in nas.

    Discutand despre idei, uite ca am si o experienta pe tema asta…in 2006, dupa ce am imigrat in SUA, m-am gandit sa fac o retea sociala aici avand ca scop conectarea locala (zipcode-ul era neighborhood-ul) a celor inscrisi in aceasta retea.
    Am inceput lucrul la un prototip, care e inca online la http://www.mirceagoia.net/local, cu gand ca mai apoi sa incerc sa iau o finantare. Am avut timp de asta ptr ca am fost somer in primul meu an de zile american (am avut bani de trait la minim ptr ca mai prestam munci – de la distanta – ptr o firma germana si locuiam intr-o zona americana ieftina).

    Ei, pana la urma a trebuit sa incept viata americana adevarata…a trebuit sa-mi caut loc de munca, am schimbat locatia inspre vest, a trecut un alt an si am lasat balta ideea mea pana la urma.

    Apoi dupa inca cateva vreme a aparut Outside.in si Backfence.com (prina achizitionata, a doua inchisa) cu target inspre local. Apoi, dupa iPhone, a aparut Foursquare si Gowalla…social network-uri cu focus pe local si nearby pe baza GPSului telefonului.

    Apoi in 2010 a aparut un social network care e cel mai aproape de ceea ce voiam eu sa fac: Nextdoor.com care se pare ca are crestere buna in SUA si se gandeste si la expansiune in afara. Au luat si finantari.

    Ei, acum sa ma duc eu la Nextdoor si sa le bat obrazul ca mi-au “furat” ideea? (eu am pastrat prorotipul online din 2006 Februarie deci, teoretic, cineva ar fi putut sa dea peste el pentru ca e indexat de motoare de cautare si chiar am avut si cativa americani care s-au inregistrat – desi site-ul era doar de test).
    Nu pot decat sa-i felicit pentru ca au executat acolo unde e nu am putut…si in plus, sunt oarecum mandru ca ideea mea a fost pana la urma validata (in 2006 probabil era un pic inaintea timpurilor).

    Deci, din punctul meu de vedere, nu am ce reprosa celor de la Nextdoor. Bravo lor!

    00
    • @Mircea: eu am experiența inversă. tu cerut intâlnire cu mine, tu cerut idei, eu dat idei, tu pus idei in practică, tu refuzat 4 ani paternitatea ideii, proiectul dat faliment, tu venit cu coaie mari și spus “ia-ti bă ideea inapoi, prostule, uite, proiectul a dat faliment”. cu români. cu români de pe grupul ăla.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de pe eMAG prin acest link sau de la PCGarage prin acest link.