Citeam un articol despre asta și mi-au venit două idei bune. De nepus în practică, dar bune.
Valoarea angajaților
Știți cum e asta? Când te duci la HR să întrebi de ce tu ești plătit cu 2.700 lei și colegul tău cu 3.500 și ți se răspunde cu câteva exemple din voleu: a venit cu câteva idei de îmbunătățire a procesului muncii, muncește mai mult ca tine și nici nu stă câte jumătate de oră la fumat. Sau a făcut mai multe șaibe. Sau a reparat două mașini, totalizând o factură de două ori cât a ta.
Ca la școală. De ce a luat Gigel 10 și eu 7? Pentru că el mănâncă materia pe pâine și nu e luzăr.
Lipsa unui feedback real palpabil macină mediul de muncă din România, unde toți angajații au impresia că sunt de neînlocuit, foarte buni și pricepuți la ce fac și complet neapreciați.
Salariul șefului
Am mai povestit asta la un moment dat: când a venit criza, în unele companii se dădeau afară șefii, care aveau salarii monstruoase, și se promovau dintre subalterni cu o mărire de ochii lumii. Știu de cazuri unde șeful avea 2.000€ și au promovat un subaltern cu o mărire de la 600 la 800€.
Dar ăsta e doar o față a medaliei. Gândiți-vă cum ar fi să aflați că jinduiți aiurea după jobul șefului direct, care are doar marginal salariu mai mare, nimic serios, și are responsabilități și dureri de cap zilnice. V-ați mai agita să îi luați locul sau ați căuta alt departament unde se plătește mai bine sau chiar alt loc de muncă?
Cum ar fi?
marginal mai mare ? in majoritatea cazurilor daca sefi sunt destul de vechi, au salariul mai mic decat cei mai noi angajati. pt ca noii angajati sunt salarizati in concordanta cu piata pe cand cei vechi nu primesc mariri anuale chiar in concordanta cu piata
Să vezi ce distractiv e când afli că noul coleg pe o poziție de middle management are salariu și beneficii peste top managementul care a ridicat firma încă de la începutul ei. Și explicația e că e criză pe piața muncii, nu sunt oameni.
pai si ce propuneti? daca aia vechi nu ”santajeaza” conducerea, nu ameninta ca pleaca, nu le creste salariul. simplu. mai pot fi cazuri in care faci ceva foarte important in plus fata de ce faceai inainte si se sesizeaza singuri. dar si atunci poate fi de frica ca s-ar putea sa pleci.
E greu sa santajezi conducerea. Cum se zice mai sus, nimeni nu e de neinlocuit. In firma noastra s-au schimbat directori vechi de 1000 de ani. De ce crezi ca s-ar impiedica de un sef de serviciu, sau de birou? Sa fim seriosi, mai ales cu politica salariala pe care o promoveaza PSD-ul, la noi in firma s-a ajuns ca salariile mici sa creasca si sa se apropie de salarii mai mari, care au stagnat.
Exceptiile sunt cand e durere prea mare de cap ca sa fii inlocuit. In plus, nu era vorba ca cei noi sunt prea scumpi? Nu e mai profitabil sa-ti dea cat unuia nou venit, fara riscul ca cel nou s-ar putea sa fie o greseala sau sa se invete abia dupa un timp cu ce e de facut? Adica mie asa mi s-a intamplat.
@florian
Haha, directori. Eu ziceam de din aia care muncesc, nu de directori. Directorul are responsabilitate mare, sta prin sedinte…da, si eu am avut multi sefi la fix acelasi job. Eu am ramas, ei s-au dus. Si nu pt ca au devenit prea buni pt firma. Stii care sef a rezistat? Ala care, pe langa responsabilitati, tragea si la munca aia cot la cot cu noi. Pe ala nu le prea venea sa-l schimbe.
Adjectivul pus ‘naintea substantivului zgârie la ochi. Nu mai scrieți/vorbiți ca Yoda.
Mai știu eu o firma mare care acum e pe ducă unde mulți manageri aveau salarii mai mici decât subordonații.
Care? De cine ne ascundem in on line?
si baiu e ca?
În general nu prea sunt de acord cu ideile tale, dar, de data asta, sunt deosebit de bune. Eu oricum n-am înțeles această așa-zisă secretomanie cu salariile. Oricum se află, lumea bârfește oriunde și pe oricine, iar în lipsa unor motive clare, apar poveștile, zvonurile neîntemeiate, frustrările.
Pe de altă parte, nu ai cum să pui în practică așa ceva atât timp cât salariul în România nu are legătură cu nivelul de muncă sau cu valoarea. Practic, la noi munca este valorificată greșit (în sus sau în jos, nu contează).
Secretomania exista pentru ca inca se mai poarta beneficiile pupatului in cur ( cel putin la firma unde lucrez eu) .
@Dan:aia este doar o parte şi este valabilă în principal la stat/primarii/etc.
Cealaltă parte este exact ceea ce spune Vali:se vor trezi o groază de deştepți şi atunci să te ții revoluție la demisii.
Punem asta cap la cap cu plata impozitelor şi taxelor care se va implementa din 2018 şi vom vedea pe cine vor fi mai suparați românii: pe statul român sau pe munca lor?
E valabil peste tot Sly. Ieși din bulă!
confidentialitatea salariilor e vanduta ca fiind in sprijinul angajatilor si unii o mai si musca (nu zic de cei care au salarii mari fara sa merite, ci de unii care chiar o musca). normal ca e in avantajul angajatorilor, ca sa aiba un pic de avantaj nedrept pe piata muncii.
eu am lucrat mai multi ani in mai multe companii si nimeni nu stia cati bani au ceilalti colegi. eu nu stiam despre nimeni, nimeni nu stia despre mine.
erau cateva exceptii unde erau prieteni unii dintre ei si isi impartaseau salariul, dar cam atat. si mai era o categorie de funny-guys, ii stiti si voi, care iti spun salariul lor in prima zi in care ii cunosti, gen: „eu nu-mi permit boss din salariul meu de 750 de euro sa vin cu voi la pranz la City Grill.”
mie mi se pare o idee excelenta ca salariul sa fie confidential, nu suntem toti la fel si e aproape imposibil sa iei in calcul toate variabilele care fac salariul unui om pe aceeasi pozitie cu tine mai mare sau mai mic. un exemplu ar putea fi social skills care sunt imposibil de cuantificat, desi aduc un beneficiu urias echipei.
Romania, nu este pregatita pentru o transparenta totala asupra salariilor, iar motivele se gasesc adanc inradacinate, in educatia noastra, asta ca s-o incheiem din fasa. Deja, vad oameni certandu-se, prietenii distruse, numai din cauza invidiei descrise sumar si de tine, pentru ca evident feedback-ul serios, nu exista, respectiv evaluarile alea de performante sunt mai mult de forma si de multe ori nu rezolva problema de fond.
Reversul medalilei este ca orice transparentizare a salariilor, va reaseza cumva piata si fortate de imprejurari, companiile vor creste unde trebuiau sa creasca, dar au amanat, respectiv vor concedia unde trebuiau sa concedieze pentru ca acele cresteri trebuie sa se sustina cumva. Si acest lucru se va vedea fix de la 1 ianuarie, cu noile masuri fiscale ale guvernului nostru mult iubit.
eu n-am înțeles asta cu invidia că ăla câștigă mai mult. eu sunt invidios că nu reușesc eu să câștig cât el.
la firmele romanesti se practica cat ti-ai negociat cu aia ramai, da de ex daca lucrez in creatie nu sunt un foarte bun sales person mai ales cu persoana mea. Am avut colegi care sa zicem ipotetic doar, eu aveam 1k salariu lejer iar ei se chinuiau cu 1800 de lei, Dupa 3 ani eu aveam 2.3k, ei 1k. Si faceam lucruri similare, uneori ei stiau mai multe ca mine si nu din cauza ca eu eram un bun saleman cu mine fata de angajator – ca nu m0a dus niciodata sa cer, ci put si simplu pt ca ei erau mult mia praf si considerau ei cu ei insusi ca nu „merita”, iar angajatoru dc sa mareasca daca oameniinu cer…
Asta in conditiile date. DAca era o grila de ex clara, paote era altceva. Gen junior intre atat si ata, middle la fel, senior la fel. Bonus dupa 1 an de stat la noi X, bonus dupa 5 Y.
Nici eu nu inteleg, de unde invidia, insa, impresia generala a multora este ca muncesc mai mult decat sunt platiti si cam de aici apar discutiile. Si de asemenea, sunt multi care nu au primit o marire de salariu, de vreo niste ani buni si tot ei vor fi cumva deranjati.
„Employees in this situation not only can’t accurately judge their peers’ performance, they also tend to dramatically exaggerate their own contributions.”
„People also are notoriously poor judges of how their performance compares with that of their peers.”
Intrebarea care se pune atunci e: De unde stim ca sefuletzii care decid salariile nu fac greseli cand apreciaza performanta angajatilor? Sau nu maresc salariile pe alte criteria decat competenta?
Transparenta salariilor da sefilor un feedback: daca ai marit salariile dupa cum te-a taiat capul si dupa aia iti pleaca jumate din oameni inseamna ca nu te-a taiat capul bine.
„What if an organization is relatively large and the work is highly collaborative, making it impossible for everyone to be aware of all their co-workers’ contributions and difficult for everyone to agree on how those contributions should be valued?”
Hai sa fim seriosi, colegii se cunosc intre ei si stiu cam cate parale face fiecare. Chiar daca nu il cunosti pe Gigel din departamentul vecin poti sa intrebi pe colegii lui daca intr-adevar zbarnaie la munca pe cat de mare i-e salariul. Si iarasi, la un job „highly collaborative” cum poate aprecia seful contributia individuala a fiecaruia daca pentru angajatii insisi totul e o nebuloasa?
Prevad discutii: pai eu nu am putut termina 7 saibe cat Ionescu pt ca desi fumez si ma scarpin in cur nici Maricica nu mi-a trimit materialul la timp pt ca era in concediu si eu nu am stiut ca trebuie sa fac saibele. Si in plus si Ionescu bea si se fute cu nevasta altuia. Ar fi total gresit sa incepi sa te compari cu altul de langa tine. Ar fi un lung sir de frustrari si discutii interminabile cand de fapt putoarea o poate mirosi oricare de la distanta.
ART 163 e vag si de rahat facut. De ala se leaga toti cu salariul secret.
Ce ai scris tu Zoso cu salariul sefului a patit sotia. I s-a propus postul sefei ei directe. Salariul oferit? A fost fix la 1/4 din cat avea sefa ei . A refuzat direct si acum lucreaza la alta firma.
Transparenta implica si avantaje. Afli cat are cel de langa tine, insa afli si de ce si ce poti face sa ajungi acolo. Iti stabilesti niste obiective, stii la ce nivel poti ajunge. Avantajul angajatorului e ca esti mai productiv, te dezvolti, inveti, aduci profit suplimentar.
Asta insa ar implica sa fie angajatorul corect, sa faca evaluari, sa adune feedback, sa consume niste resurse cu procesul asta. Asa ca e mai simplu sa incerce sa mearga la fraiereala la angajare si apoi sa arunce praf in ochi cand e vorba de mariri.
Tu de fapt ce contesti cand mergi la HR? Salariul aluia ca e prea mare sau al tau ca e prea mic?
Ca salariul tau e prea mic fata de al lui care e prea mare fata de al tau.
Exact din cauza asta nu rezolva, ca nimeni nu se duce.
Daca tot timpul ar fi coada, ar incepe si hr-ul sa mai rezolve una alta, ca nu cade bine cand se dau primele sa ai multe chestii nerezolvate.
N-ai ce să cauți la HR, în general! Nu prea rezolvă nimic!
Bai ce dracu..resurse umane suna naspa sau ce ca nu inteleg?
Soylent green is people
la mine pe tarla angajatii stiu asa:
1. cati bani sunt in contul firmei
2. cati bani iau eu acasa in fiecare luna
3. cred ca stiu si cat castiga fiecare
4. ce contracte sunt in derulare si de ce valoare. cati bani ne-au ramas dupa fiecare proiect.
practic sunt ca o carte deschisa.
feedback le dau zilnic pe ce fac. le fac si cate un fel de evaluare la fiecare doua saptamani.
toti stiu ca nu-s de neinlocuit (cum si eu stiu ca ei pot pleca oricand in alta parte); daca de exemplu e unu care da gherla dupa gherla (se intampla; si cr7 mai rateaza penalty-uri), in mijlocul unei perioade foarte aglomerate, il trimit acasa pentru 5 zile. cand se intoarce vede ca proiectele merg cum trebuie.
chestia asta ma ajuta mult in modelarea culturii organizationale pe care mi-o doresc.
La fel si la mine. Firma este o familie mai mare, dar FARA neamuri.
Ion, bravo. Pot sa stiu in ce industrie activezi? Mi-e greu sa cred ca se aplica scenariul tau mai peste tot..
Bah tu esti nebun. Aicea in DE isi ascund astia salariile mai ceva ca in RO . Macar in RO mai aflai de la un coleg cam pe unde se afla, si stiai si tu ce poti sa negociezi . Aicea, le convine sa fie secret, ca sa nu stie romanul ca neamtul ala care freaca menta castiga cu 1000 de euro mai mult net decat el doar ptr ca e neamt …
Înțeleg că obiceiurile proaste mor greu da să ai un nemtalau gras care vine part-time 3 zile pe săptămână și doar rage că o vită de se ascund developeri prin holuri să lucreze, e „partnership officer” și după 3 luni are 5 backlinks de arătat că rezulatat și să îl plătești la fel de mult ca un UX designer care îți reface tot site-ul în timp record parcă e prea de proc.
Și nu-s eu designerul în caz de sare repede vreun deștept cu struguri acri.
Deutschland! Deutschland! Uber alles!
Sa vezi ce urat fac cand aud ca castigi mai bine decat neamtu’. Binenteles ca muncesti si mai bine decat el da’ se uita asa urat … si le mai si zic ca n-am venit aici sa fiu sclav.
Plm, ati plecat din romania ca era rau, acolo-i iar rau…
Marsten, daca nu-ti convine, pleaca.
M-am saturat de oameni care se simt tot timpul dezavantajati. Dezavantajati ca-s straini, ca-s homosexuali, negri, femei, ca ploua, ca au ochii verzi.
Omenirea este plina de oameni destepti, dar cu cariere ratate. Da, daca sti sa (te) vinzi este la fel de important ca UXul tau….
Mannomann…
Pentru ca asta e cultura. Sunt subiecte tabu sau evitate in discutii: salariul, cati bani ai, ce masina, ce casa etc. Pana mea, se intreaba cu juma de gura si cat dai pe chirie!
Și doar ce am zis că nu de mine era vorba, dar nah, hai să fim proști pe net că în viața privată știu deja cunoscuții
Am lucrat la o 5
uite inca un punct de vedere, la Basecamp
https://opensource.com/open-organization/17/8/basecamp-transparent-pay
Ia cauta si ce beneficii au: din primavara pana in toamna lucreaza 4 zile, juma de angajati is in alte tari..deci mynca remote, te trimite cu familia in excursie…
Am lucrat la o multinationala care este pe ducă : sălile Admiral si au lăsat în ultimii 8 ani salariile pe loc, au mărit obligatoriu la cei cu minimum. Astfel au ajuns cam la egalitate femeia de serviciu cu casiera si cu șefa de sală. Cand făceau peste norma lunară ore , casiera lua mai mult ca șefa ei. Rezultatul: personal nemulțumit, nu mai doreau să avanseze, șefa de sală își bătea joc de muncă și încerca să facă eforturi da devină Casieră, etc.
Nemulțumirea angajaților se transmite clienților și aceștia nu mai intră.
Ex: șefa de sală spune unui client fidel: muncesc degeaba, o casieră are salariu mai bun. Firma face economie la bani.
Clientul se gândește că dacă se fac economii in firma rouletta nu plătește si pierde banii. Astfel nu mai intră.
eu sunt curios cati dintre astia cu opinii pe aici sunt angajatori.
Chiar am lucrat la o firma unde un sef care nu facea nimic notabil avea salariul 2000 de euro. Venea la 11 si pleca pe la 16 cel tarziu (!).
Departamentul avea 7 oameni. Daca il dadea pe gagiul ala afara, ca ne descurcam si fara el, ar fi pus cate 300 de euro la fiecae salariu din departament, si am fi muncit MULT mai fericiti si productiv.
Am semnalat asta la conducere (Daca nu vreti sa-l dati afara, macar mai angajati un om, ca asta chiar nu face nimic!) si mi-au spus sa nu ma bag unde nu e treaba mea.
La trei ani dupa ce mi-am dat demisia au dat faliment. Intr-un tarziu il concediasera pe ala, dar era prea traziu…
––––
Sa va mai spun o faza care merita „studiata”:
De 4 ani nu avusesem vreo marire de salariu. „Nu sunt bani”. M-am dus la sefi si am spus:
– Daca as putea pleca cu o ora mai devreme in fiecare zi, as considera ca mi-ati marit salariul cu 13,8% (atat iese marirea, calculat pret per ora de munca). Si asa sunt zile moarte, hai sa ne organizam mai bine, eu plec mai devreme cu o ora, iar in urmatorii ani nu deschid subiectul salariului – voi pastrand aceeasi suma.
– Nu, cum sa facem asta, dar colegii tai ce vor spune?
OK.
Faliment.
––
So, daca sefii o ard ca nu sunt bani de mariri de salarii, ca „e criza”, si alte cacaturi din astea, le puteti propune asta… O ora pe zi, plecat mai devreme sau venit mai tarziu… nici nu cred ca se simte prea mult. Dar in cheful de munca al angajatului s-ar simti sigur.
––
Ma mai distreaza si faza asta – dar o puteti verifica doar daca aveti acces la XLS-uri din companie: munca e ca la balamuc, pretul produselor firmei au crescut (ora de programare e tot „produs”), dar „nu sunt bani”. Cum cacat „nu sunt bani”, dar de ce nu sunt, cand voi vindeti mai scump ora de munca a noastra!?
cred că toată lumea o știe pe aia cu „nu sunt bani”, dar volumul de muncă s-a dublat. curierii o simt cel mai bine acum că a crescut ecommerce-ul românesc. păi cum coae să nu fie bani dacă am dublu colete de la livrat de la an la an? ce facem, livrăm colete pe gratis?
” Nu sunt bani – 1 lună mai târziu sunt angajați încă 3 de de mentă.
Faliment”
Ce freacă menta*
Ba, eu nu inteleg cum merge asta. Eu nu am cerut niciodata o marire de salariu.
Abordarea mea e simpla: ori imi convine salariul si stau, ori nu-mi convine si plec.
Bai Mucea, tu muncesti 10 ani pe acelasi salariu, apoi pleci? Sau schimbi joburile la fiecare cativa ani?
Daca rata inflatiei e de X%, timp de multi ani, intre timp experienta ta creste = esti un angajat ce are valoare mai mare, cum gestionezi asta? Pana cand vei schimba joburile?
Salariile ar trebui sa creasca minimum cu rata inflatiei.
Evident, schimb joburile la cativa ani. Nu inteleg care e problema cu abordarea asta.
Self-organising functioneaza doar pe anumite feluri de proiecte. Seful ala toata ziua freca la taskuri ca fiecare sa stie ce are de facut si sa termine toti odata.
E bine sa ai acces la ceva situatie financiara a firmei. Poti vedea daca sunt sau nu bani.
Vlad, am lucrat în departamentul de creație al unei agenții mici. Nea seful era „director de creație”, firma a dat faliment pentru ca nu mai veneau contracte. „Now do the math”, cum ar spune englezul.
Mucea – e ok sa schimbi joburi ca pe șosete, dar de la o vârstă începi să gândești în alti termeni. Poate vrei să simți ca faci ceva cu viața ta, de exemplu, „se aduna” undeva munca ta.
Daca schimbi job-urile „ca pe sosete”, inseamna ca te-ai grabit cand le-ai ales. Daca faci niste research despre firma respectiva nu prea ai de ce sa pleci repede.
Spre exemplu, am refuzat job pentru ca mi-au propus sa imi plateasca o parte din salariu nu pe cartea de munca. Nu era o suma mare, firma era interesanta si lucra pe proiecte foarte interesante, dar daca ala se gandeste la asta, ce alte chestii ar putea sa faca in viitor? Asa ca am zis pas. De 12 ani de cand am inceput sa muncesc, nu am avut nici macar un leu (sau euro) incasat de care nu a stiut si guvernul si nu am avut nici macar un salariu intarziat cu macar o zi.
Poate ca pentru unii e ok sa isi negocieze salariul. Pentru mine nu e logic. Daca aia nu imi dau salariul pe care il vreau, inseamna ca (a) nu sunt eu destul de productiv sau (b) sunt ei mizerabili. Varianta ca nu ar sti ei ca sunt eu destul de productiv nu prea exista in conditiile in care toate firmele in care am fost aveau mid-year sau yearly performance review. Deci, daca (b), am doua variante: pot sa ma duc sa ma tiganesc cu ei (si daca sunt mizerabili se ajunge la tiganeala), caz in care imi trebuie o BATNA, sau pot sa plec direct. Efortul consumat e mai mare daca ma tiganesc cu ei.
Mereu am simtit ca vreau sa fac ceva cu viata mea. Niciodata nu am simtit ca asta ar fi cumva legat de a ramane la acelasi angajator.
@Cristi mărirea cu rata inflatiei – scrie în CCM (contractul colectiv de munca). Sindicatul o negociază. Toată lumea e mulțumită, mai e și vechimea etc.
Eu sunt mai „coechipier”, mi-ar placea sa am o echipa cu care sa ies la pensie.
–-
Am schimbat si eu multe joburi, dar am suferit de fiecare data, chiar daca m-am dus la salariu mai mare. Mi-a parut rau ca angajatorii nu au incercat sa pastreze echipa.
Trebuie sa luam in calcul si perioada despre care vorbim: cand in Romania se taiau 4 zerouri, eu aveam job. A fost (si acum e, dar mult mai putin) o perioada crunta. Pe cartea mea de munca e la un moment dat o crestere salariala de 50% intr-un an, la acelasi angajator, atat de varza era treaba in Romania. Trendul asta a durat multi ani. Ori eram/suntem noi tineri, si experianta conta, dar e ciudat sa ai doi prieteni, angajati pe acelasi salariu, unul e la o firma si ii creste salariul an de an cu 10-15% pana la un anumit nivel (acum ii creste cu maximum 5% pe an), iar celui de-al doilea nu i-au crescut nimic timp de sapte ani… Da, accepti jobul pe X lei, dar peste 3 ani firma are un om ce are 3 ani in plus de experienta, nu? Acel om nu valoreaza mai mult?
@Cristi: e important sa intelegi ca sentimentele nu au ce cauta in chestia asta. Business is business.
@Giani, important de reținut ce a scris Cristi e ultima propoziție.
Tu când ești angajat primești salariul in funcție de competența de atunci.
După 3 ani de zile ai 3 ani de xp în plus deci o mărire e ceva de bun simț dacă vrei să rămâi acolo pe termen mai lung.
Nu o să vină niciun manager sau patron să-ți ofere el mai mult din proprie inițiativă.
@Marsten: nu, tu cand esti angajat primesti salariul in functie de productivitate si nu de competenta. Iar productivitatea nu e calculata in momentul angajarii ci la 2-3 luni dupa angajare, minim. Evident ca dupa 1-2 ani ar trebui sa existe mariri de salariu. Nu contest acest lucru. Dar mie nu imi pasa de cum ar trebui sa fie ci de cum e in realitate. In realitate, ori fac mariri de salariu ori nu. Punctul meu de vedere e ca, daca nu fac mariri de salariu, cea mai buna abordare e sa pleci.
@Giani, păi asta ziceam și eu. Nu zice nimeni să te țigănești in fiecare lună pt 3 lei dar după ceva ani e normal să primești o mărire doar n-ai stat degeaba.
Dacă zic nu atunci le mulțumești frumos, te întorci la birou și începi să cauți un loc unde ești renumerat pt valuarea ta actuală.
A fost mișto. Am lucrat 4 ani și ceva într-o companie așa. Toată lumea știa salariile, fără politici de confidențialitate hr-ul era externalizat, directorul nu are nicio problemă să îți spună ce salariu are, ce rată ia pe tine la client. Cine a vrut să plece pe contracte le-a urat succes și i-a ajutat să nu ia țeapă cu T&C. Când am plecat i-am spus pe câți bani și m-a întrebat „ce mai cauți aici?”.
Celor mai mulți le sună ciudat. Nu e.
Pentru research: http://cashit.ro/
Exista o vorba mare : E plin cimitirul de oameni de neinlocuit!
Inclusiv patroni.
E plin cimitirul de oameni care la vremea lor au fost de neînlocuit!
In Finlanda de exemplu veniturile fiecărui om din publice și din cauza așa nimănui nu-i pasă de salariile altora ci se uită doar la ei in gradina.
Cel mai ciudat pentru mine cînd m-am întors în țară și am început sa aplic la diverse joburi a fost că nu știam dinainte pentru ce salar e rolul respectiv, eu venind din Anglia unde și ca măturator de stradă știi din start pe cît lucrezi. E de înțeles de ce se lălăie pe aici cît încă mai pot, dar nu îmi închipui că va mai dura mult, lumea oricum știe cît iau colegii.
La noi salariul e subiect tabu și dacă e posibil nu se negociază decît în cazuri extreme în multe locuri. Asta și pentru că mulți nu știu ce valoare are (daca are) munca lor, sau se asteaptă la sume mult peste ce produc, sau pur și simplu nu știu cum să ceară mai mult.
Experienta mai multor zeci de ani de capitalism arata ca pentru orice om exista o pozitie profesionala de maxima INCOMPETENTA in orice domeniu si companie. Mi se pare ca e un fel de postulat sau lege a lui Murphy. Ce inseamna asta? Inseamna acea pozitie in care incompetenta devine vizibila, individul e depasit de cerintele jobului. Se intampla de obicei atunci cand avansarea pe scara profesionala e mai rapida decat cresterea nivelui de competente. E valabil in orice domeniu, specializare. Ce faci atunci cand din prea mult aplomb, cacialma si tupeu nestavilit ajungi intr-o pozitie in care esti depasit si poti face prostii uriase? O vorba veche spune ca dupa ce atingi maximul de incompetenta sau pozitie intr-o firma, mai stai maxim 1/3 din timpul stat pana atunci, ideal ar fi 1/6. Bine, vorbim de maxim 5 ani, nu de 10-20 ani. Daca evolutia profesionala poate fi descrisa de o curba Gauss, imediat dupa maxim urmeaza caderea, pentru ca, sa nu uitam, ai atins maximul de incompetenta, incepe sa fie vizibil ca nu mai ai randamentul de pana la promovare, noul job e prea mult pentru tine. Daca ai atins pozitia maxim posibila acolo (tinand cont de nivelul de la care ai plecat) in 3 ani, mai stai maxim un an si pleci in glorie pe o pozitie similara in alta parte, unde sa continui cu aplomb, cacialma si tupeu urcarea catre pozitia maxima de acolo, pentru ca nivelul de plecare e altul. Ideea e ca dupa atingerea pozitiei nu mai exista loc e crestere, ci doar de oboseala si deconspirarea incompetentei, iar tu nu vrei deconspirarea. Un potential angajator nu are nevoie de tine obosit, stresat, depasit de stat prea mult pe o pozitie. Te vrea proaspat. Iar tu ai maxim un an pe pozitia aia ravnita, esti plin de energie, idei, chestii, la vechiul job nu era loc de urcare, de creatie… Uite asa dai de oameni cu 20 de ani de munca ce au pacalit in serie toti angajatorii si au ajuns in punctul in care un tip sub nivelul lor de competenta trebuie sa tina interviul si ii ia la bani marunti, ca sa descopere ca nivelul acelui om e mult in urma fata de scrie in CV. Cazul meu, am dat de un fost coleg ce avusese o pozitie de director tehnic, dar luptele de putere il depasisera si isi gasise un oponent care l-a dat cumva afara. Acuma era fara job si cauta o pozitie mult sub cea avuta in ultimii 10 ani, dar omul nu era in stare sa faca treaba fostilor subalterni, desi in CV scria ca facuse chestiile alea multi ani pana ajunsese in pozitia aia de maxima incompetenta. Pur si simplu nu stia chestii banale, pe care juniorii le fac ok. Am ramas prost. Omul reusise excelent sa ascunda incompetenta profesionala de pe pozitia aia de director tehnic, pozitie obtinuta direct prin angajare, nu prin avansare.
Despre salariu e perfect adevarat ca orice nou angajat primeste mai mult decat unul vechi, la acelasi nivel profesional sau competenta. Niciodata cresterea salariala aprobata de conducera unei companii nu tine pasul cu cresterea salariului de pe piata muncii. E verificat over and over again. La oricare nou job am cerut si primit mai mult decat la jobul vechi, pe pozitie similara. Chiar si cu 50%. Pentru ca nimeni nu e de neinlocuit atunci cand e angajat de ceva timp. In schimb, la angajare trebuie sa dai omului cat cere daca il vrei. Unii pun in balanta mai multe chestii decat salariul, respectiv distanta fata de casa, programul flexibil deja acceptat de firma sau ora de incepere la 9:30 sa zicem, sa poti face anumite chestii de dimineata, sau pur si simplu lipsa stresului si atingerea echilibrului intre job si viata personala. Chestiile astea de multe ori nu pot fi cumparate de o marire de 10-15% la salariu, e nevoie de un 40-50% in plus, pentru ca dupa angajare urmeaza o perioada de acomodare de cateva luni, in care nu te simti bine.
Si da si ba depinde de multe variabile. Uitate la comentarii: ca mai bine dadea seful afara sa se descurcau fara el ca oricum muncea doar 4 ore, cand poate in restul timpului era la intalniri pe teren, muncea de acasa, poate muncea noapte si ziua trecea pe acolo sa nu ii uite fata.
Cand te angajezi ti se spune ce trebuie sa faci si negociezi cati bani sau alte beneficii doresti, daca consideri ca meriti marire trebuie sa ai o justificare, nu doar ca banca ti-a marit rata. Intre timp poti cauta si in alta parte macar sa vezi altii cat platesc. Prin america primesti o marire anuala de vreo 3% daca vrei 10-30% trebuie sa schimbi firma la 2-3 ani si sa mergi pe un post mai avansat.
Mda. Oameni suntem. Nu ar merge.
Lucrat intr-o companie serioasa , ceva finante-banci. Acelasi post , aceeasi fisa a postului , 2 salarii diferite. Cel cu salariu mai mare venise printr-un sef. Randament? Lăsa de dorit fata de prostu cu salariu mai mic(eu-si la concluzia asta nu am ajuns doar eu). Intreband dc. nu am primit decat răspunsuri idioate gen : „ce te intereseaza” „norocul lui”.
Alta? Companie mare , ceva pe mare. Esti de o anumita nationalitate(ca aia de la birouri) , primesti sal cel mai bun din grila pe functia ta. In caz ca nu esti , te mulțumești cu mai putin(si diferenta nu e mica). Mai întrebi? Nu mai întrebi. E voie sa intrebi? Nu , pt ca salariile sunt confidențiale si daca il zici cuiva risti sa pleci acasa,asta in ambele cazuri. Pam pam.
In teorie ce zici tu e minunat. Practica, evident, e alta poveste… pentru ca depinde in ce val te-ai angajat.
Oricum, e cam inutil sa ceri mariri substantiale. Singurul proces sigur de marire a salariului e sa pleci. Stiu cateva cazuri care au plecat si au revenit dupa un timp (an-2) pe salarii/pozitii duble. Ceea ce nu s-ar fi intamplat prin promovare directa (la salariu ma refer).
E stupid, dar asa e in majoritatea cazurilor.
Iar transparenta e buna daca oamenii sunt happy cu salariul (si daca au bun simt). Inevitabil duce la frustrari pe termen lung. Totdeauna vor exista unii care-s platiti „prea mult” in opinia lui X.
Pe de alta parte opacitatea nu e corecta. Trebuie sa ai o idee care e range-ul salariului in job-ul respectiv, care-s perspectivele, etc.
Parerea mea este ca astazi exista o prapastie imensa ( si care se adanceste) intre ce pretentii au unii si cat sunt dispusi sa plateasca angajatorii.
Pretentiile angajatilor nu sunt de cele mai multe ori in linie cu performanta lor – insa asta nu-i opreste sa creada ca sunt platiti cu mult sub valoarea lor.
Pe partea cealalta majoritatea angajatorilor (cel putin firme mai mari, de regula romanesti) n-ar prea vrea sa plateasca mai mult decat minimul pe economie ( si ala jumate la negru daca s-ar putea).
Nu are nimeni dreptate – desigur – si nu vad o indreptare a situatie curand.
Rezultatul? Ne ducem in cap – mai devreme sau mai tarziu.
Daca se maresc salariile in ritmul in care vor angajatii fara ca productivitatea sa creasca in acelasi ritm => angajatorul constata in scurt timp ca nu mai are sens afacerea asta. In plus de asta , avantajul competitiv al firmelor romanesti – forta de munca relativ ieftina ( relativ – pentru ca nu mai e asa ieftina) – se duce pe campii.
Daca angajatorii nu inteleg ca omul are nevoie de mai mult decat salariul minim – nu e nimeni motivat sa fie mai productiv.
Dilema lui kkt – cum iesim din ea?
Ma amuz cand vad cum unii se plang ca exista oameni incompententi foarte bine platiti :))
1. Inainte de a va plange ca X-ulescu are salariul mai mare ca tine si e praf, poate ar fi bine sa iti observi INCOMPETENTA TA de a-ti negocia propriul salariu.
2. Daca ai facut asta si nu se poate, constata ca nu esti un copac, adica nu ai radacini infipte in sol si poti cauta altceva. Traim cele mai sigure si permisive timpuri ale omenirii, daca esti bun, nu o sa ai probleme sa iti gasesti ceva bine platit si pe placul tau
In rest boceala de obositi.
Aveam impresia ca daca ai initiativa, mai faci ceva extra, mai bagi ceva idei si moduri de inplementare devii mai valoros si esti platit mai bine. M-am inselat, companiile, managerii ar vrea sa faci toateastea, dar pe aceeasi bani. Or fi si locu unde esti rasplatit, da nu peste tot
La o companie din România, din sectorul auto, unde s-ar fi putut aplica deducerea de impozit pentru activități de IT, s-a adus în discuție acest subiect. Reacțiile din partea celor ce nu s-ar fi încadrat au fost: ”nu e corect ca ei să primească și noi nu„. Acum se poate aplica deducerea de impozit pentru activități de cercetare. Motivul neaplicării: s-ar crea discrepanțe între salariați și departamente, pentru că unii ar primii și alții nu, iar cei care nu primesc, ar dori, dintr-o dată, se se mute într-un departament unde ar primi. Șefii, de asemenea, nu ar primi și ar ajunge, în unele cazuri, să câștige mai puțin decât subordonații.
Asta în condițiile în care au un număr important de demisii, iar în perioada 2013 – 2015 au fost plecări masive, acum având foarte mulți angajați noi, fără experiență și neperformanți.
Acum cică s-au adunat mai multe companii, din acest sector, într-un grup care poartă negocieri cu guvernul, pentru a negocia legea cu deducerea pentru cercetare (gen, să fie mai multe categorii de angajați eligibilii, chiar și cei care nu fac efectiv cercetare, dar lucrează și ei pe lângă cei care fac). Ceva îmi spune, totuși, că PSD nu prea are chef de ei.
Salariile sunt haotice, după cum a avut fiecare norocul in perioada angajării. Hr e slab si nu menține o diferență între salariile diverselor posturi. Asa ajunge secretara să ia cat un șef de sala, șoferul la fel. Răspunderea nu este plătită. Au tendinta de nivelare in jos, comunism curat.
Dacă directorul are 2000 euro și un agentul de vânzări ajunge la 2000 euro sau peste salariu si comision este mare scandal. Dar directorul nu dorește să fie agent de vânzări si sa ia salariu plus comision.
Consideră că agentul trebuie să facă foamea, nu contează ce profit aduce companiei.