Social media – se apropie furtuna?

Twitterul e atât de mort în România încât am scăzut de la 1.700 de utilizatori activi la 1.400. Atât de jenant încât pune într-o lumină amuzantă oamenii cu urmăritori cumpărați, precum Andi Moisescu sau Chinezu, care abia pot mișca 3% din acel public în direcția dorită. Companiile merg pe Pinterest sau Instagram când vor să facă o campanie inedită sau pe Facebook una de volum.

Și nu e doar la noi începutul ăsta de furtună. Pe afară e o mică zarvă legată de faptul că tinerii nu folosesc Facebook la fel de mult ca adulții (unu, doi, trei).

Explicația e simplă: social media e ca o pereche de adidași noi. Ne-am excitat când i-am văzut în raft, ne-am bucurat când i-am cumpărat, ne-am lăudat cu ei pe la prieteni, acum e cazul să vedem cât de repede putem alerga cu ei. Discuția nu este despre adidași, ci despre lucrurile pe care le putem face cu ei.

La fel și cu social media. Discuția trebuie să se mute de la canalul de media la ce poate face el. Și aici avem o problemă: ne batem în cifre goale și evităm să vorbim de rezultate. Dar rezultatele au nevoie de trei componente:

  • bani. uimitor, dar rezultatele au nevoie de pioni care să le stimuleze și să le gâdile. și asta se face cu bani. întrebați pe la agențiile de PR sau de media cât costă să implici niște pioni care pot aduce rezultate. 2-3-5 mii de euro.
  • idei. banii fără o idee bună nu înseamnă nimic. ideile proaste pică în nas, și internetul e plin de exemple, de la Ford la Cola la Ymens.
  • asumare. cineva pe firul client-agenție trebuie să își asume campania. și, pentru că piața muncii e nasoală, genul de oameni care să facă asta sunt extrem de puțini.

 

E mult de citit, dar faceți-o cu acest text. Warren Buffett explică destul de bine de ce ziarele locale sunt investiții extrem de bune, chiar dacă nu foarte profitabile. Ziarele locale fac ce ar trebui să facă și social media, să ducă mesajul la destinatar. Nu vedeți zeci de pagini de ziar pline cu discuții despre care tiparniță e mai bună sau care hârtie mai ieftină, nu, cum vedeți de pe facebook și pe bloguri?

 

Iar siteurile de știri se învârt în jurul cozii. Publică știri despre social media pentru că sunt ușor de obținut și pentru că sunt devorate de amatorii de social media. Vorbit mult despre nimic. Acum 2-3 ani, știrea despre contul spart al unei vedete de categoria B nu trecea de siteurile de bârfe. Acum e pe prima pagină pe toate blogurile și pe toate siteurile de știri. Uitați exemplu.

 

Ce-am zis acum un an rămâne. Blogurile sunt componenta social media care are cele mai mari șanse de a ieși vie din furtuna asta. Social media e o unealtă grozavă pentru blogurile și siteurile care au conținut. Conținutul încă e rege, indiferent de forma lui. Inclusiv companiile se vor prinde că social media e doar un alt mod de a duce un mesaj sau un conținut către un public și că nu adunatul de public e problema, ci ce le servești după aia.

Citiți și Facebook bankruptcy, din 2007.

 

tumblr_mivqhgv8c01qzehabo1_500

6 comentarii

  1. Mi-am facut cont pe Twitter cu 4 ani in urma sa agat gagici.
    Twitter-ul s-a fumat ca Mircul.

    Thumb up 0 Thumb down 0
  2. @nobody: și culmea, eu comunic cel mai mult prin Twitter și IRC. E cel mai ușor mod de a cunoaște oameni noi într-un mod semi-anonim, care nu necesită “să fii friends cu…” și să împărtășești detalii personale.

    Nu știu când ar fi fost Twitter considerat “pentru agățat gagici”.

  3. Twitter, Facebook, IRC sau orice altă rețea de comunicare sunt exact ce vrei tu sa fie. Dacă ai 5000 de prieteni idioți, va fi un loc plin de idioți, dacă ai 150 de prieteni OK, va fi un loc OK. Iar în ultimul caz, nici măcar nu-ți pasă dacă este “fumat” sau nu din moment ce își face treaba în cazul tău. Atât și nimic mai mult.

  4. Eu am zis de mai multe ori că twitterul (serverele pentru Romania) se poate (pot) închide până în ora 9 şi după ora 17.
    Urmăriţi cu atenţie activitatea celor din RO şi veţi vedea că am dreptate. Unde găsesc şi eu un asemenea angajator? :mrgreen:

    Thumb up 0 Thumb down 0
  5. @Znuff

    E un articol mai vechi scris de un tip destept (ala care a scris Netscape, un browser) si care zice ceva de genul ca orice produs software ar trebui sa plece de la intrebari simple: “Your “use case” should be, there’s a 22 year old college student living in the dorms. How will this software get him laid? “.

    Aici e articolul: https://www.jwz.org/doc/groupware.html

    Thumb up 0 Thumb down 0
  6. @mihai: prost exemplu.

    In primul rand e din 2005, si lucrurile s-au schimbat (nu neaparat in bine) de-atunci. Toti vor sa-si exprime ideile/opiniile fara a necesita un raspuns.

    In al doilea rand, articolul se refera mai mult la software decat la servicii, desi sunt idei care se pot aplica ambelor “produse”.

    In al treilea rand, “mIRC-ul” la vremea cand era in floare la noi in tara cand #romania pe UnderNet era un loc unde erau peste 10.000 de useri, era practic un “loc de agatat gagici”. Un loc unde intrai, aruncai un ochi peste user-list si iti alegeai tinta. Din 50 de private, poate iti raspundea una la “asl”. Si chestia asta functiona pentru ca in acelasi timp, canalele astea mari erau practic un loc pentru cunoscut oameni straini.

    IRC-ul ca protocol nu a fost dezvoltat cu mentalitatea de a te face pe tine sa prinzi o bucata de pizda…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.