Măritate de tinere…

scris de 93

girl07Sunt singurul care e un pic agasat de pizduţele de 20-25 de ani care se logodesc deja de la vârsta asta? Şi eventual şi cu ăla care le-a spart?

După ce m-am gândit un pic, am tras trei învăţăminte de aici:

Viaţa e grea

Trebuie să îmi găsesc unde să stau? Trebuie să decid singură chestii? Nu mai bine mă mărit şi se ocupă el de mare parte din problemele astea, ca să nu îmi mai bat eu capul, şi în felul ăsta salariul meu îmi rămâne mie pentru pantofi şi oje şi el plăteşte totul în casă?

Sigur, sunt şi femei independente (pe lângă alea trecute de 30 şi nemăritate că nu le vrea nimeni) care s-au obişnuit să îşi ia singure viaţa în mâini, dar e plin de copile care nu vor să se gândească la nimic.

N-au ce face

Au terminat facultatea, s-au mutat în chirie cu ameţitul, ce e de făcut? Călătorii? Citit? Evoluat? Eh, căcat! Ne luăm, dragă, şi ne luăm un logan din banii de nuntă şi mergem la mama la ţară weekendul ăsta, ca să săpăm în grădină, şi peste două weekenduri mergem la Predeal şi gata.

Viaţa a fost deja programată şi orice tentativă de a gândi sau de a merge mai departe de drumul trasat de veacuri de neamurile înţepenite în proiect e exclus.

Să nu-l piardă

Chestia asta mă amuză şi mă întristează în acelaşi timp. Şi e cu atât mai amuzant cu cât a venit cu el din fundul ţării, stau amândoi într-o garsonieră tristă pe la capătul Bucureştiului, lui i se scurg ochii după fetele de oraş, care n-au ţărână sub unghii, ea se îmbracă şi se machiază aiurea, şi simte că, aşa nespălat şi necioplit, el e alesul.


Şi apar amuzamentele în care ea are 22 de ani şi are deja un copil şi vrea să divorţeze, că în cei 5 ani cât au stat împreună nu şi-a dat seama ce fel de om e.

Tags: ,