Cum fac față bloggerii asaltului vloggerilor și instagram-erilor

Vineri a fost Webstock, am fost și eu într-un panel unde o discuție interesantă ar fi fost asta:

Mi-ar fi plăcut să discutăm mai mult despre cum fac faţă bloggerii “ameninţării” din partea influencerilor cu Instagram sau vlog, care sunt gestionaţi de agenţii precum Global. Cum reuşeşti să te vinzi de unul singur când cineva îţi face concurenţă 8 ore pe zi, în relaţie directă cu agenţiile. Mă rog, n-a fost suficient timp, din păcate. (sursa)

Am pornit de câteva ori să scriu pe tema asta și nu știu de ce m-am oprit, pentru că ideile principale merită să rămână scrise:

  1. Conform unui studiu recent, oamenii încă citesc bloguri. internetul crește, oamenii caută păreri și informații pe tot felul de teme, de la bricolaj la politică, e normal ca blogurile să fie citite în continuare. Reiau o idee mai veche: dacă traficul nu crește cu minim 10% de la an la an, e ceva greșit cu acel blog.
  2. Publicul care consumă Instagram și Youtube e diferit. Discutam asta cu Marian vineri: publicul român care stă pe youtube caută alt tip de divertisment, alt tip de comentarii, alt timp de împachetare decât pe bloguri. Pentru un blogger, nu știu cât de bună idee e abandonarea blogului pentru a alerga după acel public. Eu n-aș face asta, în principal din cauza diferenței de vârstă (e greu să identifici trenduri și publicuri când e așa mare diferență între tine și publicul tău), dar și pentru că știu că nu sunt genul care să se expună în felul ăla. Asta e valabil și pentru conținutul share-uibil pentru facebook, și știu asta pe propria piele: oamenii citesc, comentează, dar nu dau mai departe, și asta e ok.
  3. În doi ani se va cerne mult zona asta. S-a întâmplat cu ziarele și cu blogurile, se va întâmpla și cu fașionistele și instagramerițele, pentru că, dincolo de hype, e nevoie și de rezultate, iar like-urile nu înseamnă vânzări. Companiile bagă bani pentru că e un mediu nou, pentru că e interesant, pentru că e public mult acolo, dar la un moment dat vor vrea și niște rezultate, nu doar reach și expunere, și atunci vor realiza că 50.000 afișări la un clip nu înseamnă nimic dacă publicul ăla nu e obișnuit să dea click pe link pentru a vizita site-ul sau magazinul sau, doamne ferește, cumpăra.
  4. Pe măsură ce publicul ăsta crește, timpul liber pentru a urmări clipuri zilnice scade. Plus maturizarea. Plus realizarea că, de prea multe ori, e multă falsitate în ceea ce pretind că sunt oamenii pe care îi urmăresc. Văd asta des pe Instagram: câte sute de selfie-uri poți să îți faci fără să plictisești publicul?
  5. Culcatul pe o ureche și ignorarea sunt dușmanii tuturor. Ca blogger, citesc și mă uit la ce fac unii vloggeri, că poate e ceva de învățat de acolo, iar dacă nu e de învățat poate e de mâncat o pâine. Câteva fete au fost șocate că știu de “empties”. Altele erau mirate când le-am spus că ar trebui să știe ce fac celelalte fete din zona lor, indiferent dacă sunt concurente sau nu, și pot critica constructiv sau doar identifica greșeli strategice pe care să nu le facă și ele. Greșeala pe care o fac prea mulți, fie că sunt bloggeri sau vloggeri, este să se izoleze în turnul lor de sticlă, vorbind doar despre ei. E imposibil să nu găsești niciodată nimic de dat mai departe către publicul tău. Uitați-vă câte linkuri are articolul ăsta, de pildă.

Altfel, it’s business as usual.

util-21-types-of-content

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

32 comentarii

  1. Cata articolul duminica… si eu care intrasem pentru filme de weekend #1009

    00
    • Pai si eu speram la cateva recomandari. Cum a fost Contratempo de saptamana trecuta. Fain film.
      O fi important asaltul vloggerilor dar nu pentru mine.

      00
  2. „publicuri” e deranjant, lasa public. Altfel, am văzut si eu tendința de mutare a atenției dinspre bloguri spre Instagram si YouTube. Valoarea adăugată a blogurilor va trebui sa crească si sa fie cat mai focalizată, nu prea mai merge sa scrii si de soacra si de ultimul model de Canon, blogger-ul trebuie sa se mai reinventeze din cand in cand.

    00
  3. Vlogeri? In Romania, la un singur Vloger m-am putut uita, anume „3lar” făcut de Alex Timiș de la Creative monkeyz. Din păcate omul s-a lăsat, dar chiar și acum revăd cateodata cu plăcere unele episoade. Unora nu le plăcea 3lar deoarece tipul vb prea repede, dar cultura lui cinematografică sau cultura in general, cât și umorul fantastic mă făceau să aștept fiecare episod nou cu mult interes.

    00
    • NOU
      #5

      Mai știi ceva de el? Țin minte că m-am dezabonat când am văzut că nu mai postase de un an dar nu înțeleg de ce, avea succes pe vremea aia. Nici nu l-am mai văzut apoi pe nicăieri.
      Altfel, singurul vlogger român pe care îl urmăream. A, ar mai fi un dubios care face clipuri prin beciuri dar nu-l mai pun la socoteală 😀

      00
    • Pai in ultimul episod zice că pleacă să cutreiere lumea că Frodo. Si Codin de la CM a confirmat că Alex a plecat din tara. Și uite așa a mai pierdut Romania un om talentat.

      00
  4. Nu am sa mint, mie imi place Mikey Has dar nu partea in care ne prezinta clipuri de pe youtube ci partea in care face interviuri.Unele sunt misto altele mai slabute dar arata clar ca a evolut fata de cum era acum cativa ani.Restul vloggerilor sunt asa si asa nu poti sa te uiti mai mult de un episod deoarece in esenta toate sunt la fel adica isi prezinta toalele, parfumurile, cu ce se machiaza, ce mananca si in general multe chestii inutile si fara haz.

    00
  5. te citesc cat pot de des (si) pt. ca stiu ca muncesti, in sensul in care citesti multe, din diverse surse. si exista mai mereu substanta. ceea ce si caut. keep it up! :)

    00
  6. Fara suparare, dar hoinaru are o medie de 1.000 vizitatori pe zi cu un bounce rate de 82% in conditiile in care articolele de pe blog sunt cu „citeste mai mult”. Deci un om cu maxim 200 de cititori reali pe zi, cu 0 comentarii la majoritatea postarilor, e luat in considerare ca blogar de succes si invitat prin paneluri sa explice alora cum se face?
    „Andressa” era cea mai guraliva de la masa si plina de sfaturi si idei, in conditiile in care face zero performanta in online. Sunt curios daca exista macar un exemplu de rezultat online pe care il are sau l-a avut fata asta. A avut vreodata mii de vizitatori, zeci de comentarii, shareuri, ceva? Ca a inceput sa scrie din 2005 si tot nu a ajuns la nici un rezultat e o dovada in plus ca nu are ce cauta in domeniu asta. Si ce e mai hilar, ca genul asta de persoane trec apoi in tabara agentiilor. E ca si cum repetentul clasei e pus profesor sau cautator de elevi premianti.
    Deci da…Valorile online-ului romanesc. Sau doar trebuia sa se completeze scaunele de la masa aia?

    00
    • Fara suparare, dar hoinaru are o medie de 1.000 vizitatori pe zi cu un bounce rate de 82% in conditiile in care articolele de pe blog sunt cu “citeste mai mult”. Deci un om cu maxim 200 de cititori reali pe zi, cu 0 comentarii la majoritatea postarilor, e luat in considerare ca blogar de succes si invitat prin paneluri sa explice alora cum se face?

      omul are cititori din zona de agenții și clienți, mai rar public civil. fă un pic diferența.

    • Imi cer scuze, dar eu nu inteleg care este diferenta. John da exemplu doi bloggeri care nu au un trafic serios, nu au un site interesant insa sunt considerati experti.
      Practic ce il recomanda pe Hoinaru sa stea la o masa cu tine si Cetin? Vorbim strict profesional, nimic personal cu omul. Ca daca nu conteaza succesul personal atunci oricine e un specialist SM, nu?

      00
    • ce nu ai înțeles? contează și să te citească mulți, contează și să te citească shot callers.
      pe ideea asta, nevastă-mea are cel mai influent blog din online. are vreo 30 cititori în total: niște directori de companii, niște proprietari de magazine online și de afaceri, câțiva bloggeri importanți, din astea…

    • Eu mă refeream la calitatea de blogger, care la 200 de cititori este cam neglijabilă. Că o fi bun în SM și vine in calitatea respectiva la întâlniri este cu totul altceva.

      00
    • care parte din „contează și cine te citește” nu ai înțeles?

    • John, first of all, pe descriptionul conferinţei scria Superior Media, nu Hoinaru.ro :)

      Am o agenţie care face (şi) chestii cu bloggeri. Şi nu doar asta, ci şi studii în domeniu, deci background pe aşa ceva.

      Cetin, Vali şi Radu trăiesc din asta. Eu nu mi-am propus niciodată aşa ceva. Şi nu, elevul foarte bun nu trebuie să fie automat şi profesor de excepţie, că poate nu explică la fel de bine ca unul cu rezultate average.

      Arată-mi un al 4-lea blogger care face trafic cât ei fără să muncească exclusiv la asta. Şi mă refer la oameni serioşi, nu la spammeri şi ăia care scriu scandalos ca să atragă atenţia.

      00
  7. NOU
    #19

    corporatistii de metrou si liceenii sunt abonati la vlog :)

    00
  8. In ultimii 2 ani sa zic mi-am mutat atentia foarte mult catre Youtube. Urmaresc canale nisate pe subiecte de genul nutritie sau exercitii fizice. Am gasit cateva canale cu review-uri de carti. Vreau sa imi iau un telefon nou? Sunt deja review-uri kklau pentru orice model. Nu urmaresc canale romanesti, ca nu prea am ce. Pentru mine, blogurile inca prezinta un oarecare interes pentru subiecte care nu prea se preteaza la un canal de YT. De exemplu acest articol. Nu as asculta asa ceva pe YT dar mi se pare mai ok, fara sa imi explic de ce, sa citesc cateva idei ba chiar sa las si un comentariu.

    Instagram are sotia, mai arunc cate o privire. Mda.. e nice and shiny dar nu si util pentru mine.

    00
  9. Wow… <> just mindfuck…e de cautat pe YT. Incerc sa-mi imaginez o sesiune pentru barbati, saptamanal.

    Mai am niste parizer in frigider, a prins ceva clisa si miroase…dar nu mai cumpar saptamana viitoare ca iau salariu.Berea aia puternica si amaruie la grenada e pentru amici, sa ma creada barbat adevarat, tuleiele de pe fata carora eu le zic mustata nu prea ma ajuta. Sapunul de casa, e bun, mai am un calup in camara de la mamaia.

    00
  10. 3. În doi ani se va cerne mult zona asta. S-a întâmplat cu ziarele și cu blogurile, se va întâmpla și cu fașionistele și instagramerițele, pentru că, dincolo de hype, e nevoie și de rezultate, iar like-urile nu înseamnă vânzări. Companiile bagă bani pentru că e un mediu nou, pentru că e interesant, pentru că e public mult acolo, dar la un moment dat vor vrea și niște rezultate, nu doar reach și expunere, și atunci vor realiza că 50.000 afișări la un clip nu înseamnă nimic dacă publicul ăla nu e obișnuit să dea click pe link pentru a vizita site-ul sau magazinul sau, doamne ferește, cumpăra.

    4. Pe măsură ce publicul ăsta crește, timpul liber pentru a urmări clipuri zilnice scade. Plus maturizarea. Plus realizarea că, de prea multe ori, e multă falsitate în ceea ce pretind că sunt oamenii pe care îi urmăresc. Văd asta des pe Instagram: câte sute de selfie-uri poți să îți faci fără să plictisești publicul?

    M-am chinuit să pricep abordarea firmelor ăstora, că decizii de la managementul mare, că decizie în secția piarului, exact pe ce ai scris.
    Lăsând deoparte maturizarea publicului, atunci când influenții își pierd sclipiciul și/sau ies din uz (din motive evidente; „star”-urile americane de YouTube ar trebuie să fie studii de caz), eu nu am reușit să pricep cum au ajuns firmele din România să aplice aceleași reguli cum se aplică altundeva unde chiar bubuie formula (cumva, asta îmbracă o tentă xenofilă & multă neinsipirație făcută cu șmirghelul).

    Scurt, la obiect & simplificat, unde bat cu nelămurirea: noi suntem în România, nu suntem SUA. În SUA, formula asta cu influenții (ca vloggeri, ca „vedete” pe Instagram, că ăsta e subiectul de discuție) s-a dovedcit că merge conform mentalității lor (după multe studii și cercetări, bănuiesc și eu că n-au dat cu banul să vadă dacă merge la întâmplare) că, na, se face că funcționează. Merge. Bravo lor.
    Totuși, revenind în cazul nostru (și ale altora, fără vreun dubiu că mai sunt și alții), cum să vii tu reprezentant al firmei pe țară sau management sau șef pe secție [de piar], cu scopul unic să-ți vinzi produsele, să deduci că aceeași formulă ca-n SUA se poate aplica în România și în, dacă se străduie ăia de acolo, Timbuctu?!? Sau Spania, sau Franța, sau Danemarca, sau Olanda șamd (cu mici excepții).

    Eu mă gândesc așa, poate nu chiar toți vloggerii și feșionistele de Instagram sunt complet cretini (nu majoritatea cel puțin), cred că unii înțeleg conștientizează și ei că, pe moment, le merge „o chestie”. Eeh, prin „chestia” asta ei abuzează cât pot de mult cât să nu moară de foame, să pună deoparte (îi ajută și faptul că firmele sunt dispuse să irosească cheltuie mii sau milioane de lei/€/$ pe ei pentru că… așa merge formula în America… chiar dacă aici nu e America), pe urmă pot trece la alte subiecte sau abordări când nu o să le mai meargă „chestia” de acum.
    Ceea ce ridică o altă întrebare: cine sunt mai proști, firmele care sunt dispuse să irosească bani degeaba, în loc să-și plătească angajații bine/foarte bine, SAU „influencerii” care încearcă, încearcă, încearcă & nu pot să convingă [aproape] pe nimeni să cumpere produsele sponsorizate, chiar dacă au mai multe like-uri decât nr. de vizitatori pe site-urile produselor pe care ei le sponsorizează?
    Aș zice că domină mentalitatea aia de pișcotar-chițibușar-pigulitor ceușist dar… parcă aș fi prea cinic deja.

    Tu ai priceput bizareria asta, să-i cauți o explicație de ce există, în fond și la urma urmei? Eu am repetat & mă leg de ideea că noi (evident), ca țară, ca neam, ca statut, ca orice altceva, nu suntem la fel cu americanii (și nici măcar noi nu suntem singura excepție), deci n-are cum să meargă formula la fel, la ce se așteaptă??

    00
    • sunt câteva componente aici.

      1. e un concurs al brandurilor. a făcut gigel o campanie cu un vlogger? păi hai și noi. are concurența campanie pe instagram? păi hai și noi! rezultatele nu contează într-un pissing contest unde directorul de marketing vrea să fie mai tare decât concurența.

      2. ca in orice mediu nou, se caută modalități de monetizare. gândește-te că twitter are 10 ani și nu e profitabil.

      3. fii atent la paradoxul ăsta. să zicem că iei un om de online bun. el va urmări una alta și va concluziona că nu prea are pe ce da banii și rămâne cu bugetul necheltuit, pentru că pe unele branduri chiar nu ai ce face (IFN-uri, bănci, nutline, adria cola). tu, ca șeful lui, ce faci? îi zici că e prost și îl dai afară sau înțelegi că unele medii de comunicare nu sunt pentru tine?

  11. pentru mine, lumea vlogului a inceput si s-a terminat cu tequila. cand o retardata cu content la fel de retardat ajunge sa aiba cati? 1 milion de subscriberi? e clar ca e ceva gresit in toata treaba asta.

    despre instagram nici nu merita vorbit, in afara de selfie-uri bine lucrate, altceva nimic, zero barat! prefer sa ma abonez la useri gen „national geografic” si sa ma mai uit la poze cu maimute si elefanti. ma bine dispune, imi aduce aminte de cartile de joc cu animale din copilarie :))

    00
  12. NOU
    #26

    azi am aflat ca „empties” e despre si cu „empties”
    atat de trist

    00
  13. E greu cu vlogul pe niste serioase. Incerc de 7-8 luni dar merge greu… :|
    Oamenii de pe Youtube din Ro cel putin, vor sa vada scandal, tate, Mimi, distrack etc.

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.