Salvarea jurnalismului şi ziarelor

Am obosit. Sunt la al 14lea articol pe tema asta, numai în ultimele două săptămâni. Toată lumea are câte o idee despre cum s-ar putea salva ziarele, toţi mai puţin managerii ziarelor. Ei sunt de proşti puşi acolo.

The Print. Ziariştii sunt cei care îşi dau cu părerea cel mai des, şi ei sunt cei care ar trebui să tacă mai mult. Ei sunt parte din problemă. Pentru că au uitat să scrie articole, să facă analize, să facă anchete, să judece, să caute adevărul, să caute ştirea. S-au complăcut în salariile mari, în ştirile făcute pe email sau pe telefon, sau copiate de pe bloguri sau de pe hotnews. Scoţi 3 cotcodaci din ăştia să caute o ştire şi nu ştiu ce să facă. În afară de a-şi umple traista pe la conferinţe şi a lua bani pentru a difuza sau nu dovezi compromiţătoare.

Aş vrea să spun că citesc ziarele. Dar nu o fac. Conspectez câteva ediţii online şi citesc Academia Caţavencu şi Adevărul de Seară pe budă. S-au dus vremurile în care savuram articole lungi şi anchete importante. Acum, totul e o apă chioară. Condimentată cu ţâţe şi cărţi.

Presa nu trebuie să se reinventeze. Ci doar să se întoarcă la origini. La jurnalism. La reportaje. La ştiri. Nimeni nu îi fura ziaristului ştirea pe care o are. Pentru că ziariştii buni au ştirile lor, diferite de ale colegilor, deşi au fost la aceeaşi conferinţă de presă.

The Online. Îmi pare rău pentru managerii de online. Nu au înţeles nimic din jocul ăsta. Nici ai noştri, nici ai lor. Murdoch insistă să se introducă plata pentru siteurile de ştiri. Că ştirea costă. Asta e cea mai bună soluţie pe care au găsit-o minţile luminate.

Nimeni nu vrea să pună conţinut diferit online. E la mintea cocoşului că dacă îi dai omului toată ştirea pe site nu va mai cumpăra ziarul. Cotcodacii de la GSP şi Catavencu au înţeles asta. A.C. produce filme pentru online. Au în ziar menţiuni de genul “găsiţi documentele pe catavencu.ro”, pentru că nu pot publica pagini întregi in ziar.

E al naibii de simplu de realizat ceva diferit online. E al naibii de greu să găseşti un om care să gândească o strategie diferită pe online faţă de print. Mai uşor e să dai o carte la ziar şi să îţi plângi de milă.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

16 comentarii

  1. Eu ma intreb cat la suta din presa-print e facuta sa produca bani si cata e facuta sa spele bani ? „Marii formatori de opinie” au si cate-o mica/mare afacere pe langa casa. Nu e nimic rau in asta dar ce-i mai motiveaza sa scrie?

    00
  2. Cred ca e vorba de ouţe. De ce sa faca o ancheta serioasa, sa deranjeze un sef sau director si sa-si riste viitorul de jurnalist, mai ales cand sunt mai multi jurnalisti in tara asta decat cititori, cand pot sta frumos pe fotoliul din redactie navigand pe internet ?
    Ei joaca la sigur.
    Parerea mea.

    00
  3. de ce sa faca anchete cand pot sa faca scenarii? jurnalistii au inceput sa semene cu aia care arunca petarde de anul nou. mult zgomot, putin fum si apoi totul se stinge. au inceput toti sa semene cu gusa-capusa, ciuvica priceputu’ si srs turnatoru’. li se pare ca le stiu pe toate, ca toata lumea e o mare conspiratie, ca basescu face si desface, ca geoana e agent secret si tot asa.
    daca ati fi ziaristi si ati avea un pont in nici un caz nu v-ati duce la televizor sa ‘ciripiti’. v-ati documenta, ati stange dovezi si ati vorbi cu martori si apoi pe prima pagina ar apare un mare titlu. dar evident este mai usor sa inventezi diverse teorii si conspiratii, sa umplii paginile cu manelisti spurcati si cu curve obosite. cu care de altfel multi ziaristi seamana foarte mult din moment ce sunt in stare sa scrie orice, despre oricine si pe oricat. dar dupa cum stiti, viata profesioanala a curvelor nu e de lunga durata.

    00
  4. ai dreptate, zoso, dar pana la un punct. „a da carti” nu doar ca e o idee rea, ci chiar necesara: o campanie de marketing de o asemenea anvergura poate atrage atentia publicului asupra ziarului – ramane ca lumea sa se concentreze si pe ziar. din pacate aici se opresc toti – la cofrele obtinute din vanzarea de carti , fara sa constientizeze cat de periculos este sa atragi atentia asupra unui ziar inconsistent. in plus, cartile si alte inserturi ar trebui sa-i cumpere publisherului si timpul necesar reglajelor pe continut – dar ziarele ies din aceste campanii cu un continut editorial la fel de slab. sigur, exista si exceptii, dar ele au rostul de-a confirma regula :)

    00
  5. îmi cer scuze, dar momentan sunt ocupat cu salvarea balenelor, a parcurilor și a roșiei montana.
    după ce termin, mă ocup și de jurnalism și apoi și de ziare. doar să aveți puțintică răbdare, stimabililor!

    00
  6. Sunt de acord cu faptul ca presa a ajuns in criza, criza fara nicio legatura cu cea financiara. Singurul motiv pare a fi fuga nebuna a publicatiior dupa o audienta cat mai mare. Ne confruntam cu o lipsa de luciditate si imaginatie in randul oamenilor de presa. Solutii? …

    00
  7. Intoarcerea la origini n-o sa se faca decat DUPA ce vor obtine ce vor – acces platit pe editiile online. Pentru ca atunci o sa-i loveasca ideea geniala „stai ma nene, de ce-ar da bani cineva sa vada niste tzatze pe care poa’ sa le vada gratis pe orice site de doi lei?”

    00
  8. @zoso: da, dau foc pădurilor, pârjolesc holdele și otrăvesc fântânile. dup’aia închid televizoarele și sting lumina.

    00
  9. Ai dreptate. Banii au venit prea uşor în afacerea asta – în primul rând pentru patroni. Profitul uriaş determină delăsare şi superficialitate.

    00
  10. Hm, daca pe la „centru” se mai gasesc departamente/oameni responsabile cu ganditul in marketing, prin provincie bate vantul. In fapt, nici nu au nevoie, deoarece, daca nu sunt breloc la afacerile mari ale patronului, atunci posturile media sunt atarnate de vreun partid, care asigura fluxul marafetilor in visterie. In ce fel vrei tu sa apara niste calitate, atunci cand nu e competitie si cand onor guvernul a dat drumul la robinetul cu contracte directe de jdemii de euro?

    00
  11. @zoso, @someone: problema nu e ca banii s-au facut prea usor sau ca presa e si ea un business deci trebuie sa faca bani. Problemele sunt mai multe si am senzatia ca suntem intr-un cerc vicios. Trusturile promoveaza non-valorile, „subiectele” sunt cu obstinatie numai non-subiecte, toate motivate de „asta face dom’le audienta”. Din pacate, publicul il ai asa cum il educi. Daca la inceputul anilor ’90 Pro a dat pe post stiri cu accidente, babe violate si copii abuzati si a facut rating, restul televiziunilor au replicat reteta. Niciun post nu cred ca are atat de mult sange incat sa promoveze un program normal, fara manelisti, fara nore si mame, fara tradati in dragoste, fara isterii sau show-uri sexy. Pentru ca nu ar mai face audienta si daca nu mai fac audienta, agentiile de publicitate le taie de pe lista pentru ca nu corespund cerintelor clientilor. Daca nu mai fac bani, atunci crapa sau raman de super nisa ceea ce iarasi nu e fezabil. Un CNA cu mai mult creier poate ca ar fi bun la ceva. Sau o lege a audio-vizualului mai restrictiva. Cerandu-li-se „subiecte cu audienta” de sus, lucratorii din redactii se conformeaza si devin niste executanti. E mai simplu sa gasesti un accident de masina sau un fotbalist care s-a dus la shopping in mall decat sa faci o ancheta. Si banii sunt tot aia iar editorii sau redactorii-sefi nu prea sunt obisnuiti cu recunoasterea valorilor jurnalistice. Exceptiile sunt foarte rare.

    00
  12. @Someone: come on, si noua ne-a placut sa fim platiti triplu fata de cele 2-3-4 milioane pe care le luam acum 10 ani. si oamenii buni se mutau de colo si tot asa.

  13. @ Moartea ziarelor | Mossad,

    Am intrat să citesc continuarea comentariului tău, dar, înainte să o fac, am fost tentat să citesc cine eşti şi ce vrei. După prima frază, recte „calatoresc mai ceva ca şi Marco Polo”, mi-am dat seama că eşti bihorean şi mi-a pierit cheful instantaneu. O astfel de greşeală te descalifică, deşi declari sus şi tare că nu te interesează cei care te critică pt. precaritatea limbii române şi de aceea îi banezi de pe blogul tău. Ei bine, să te citească cine vrei tu, că pe mine m-ai gonit cu stilul tău. „Le style c’est l’homme”, o spunea, cu secole în urmă, unul pe nume Buffon, şi eu subscriu la ce spune el. E grav dacă nu ai reuşit pînă la vîrsta asta să înveţi gradele de comparaţie şi faci varză din ele. Să-ţi stea varza-n gît!

    00
  14. @Moartea ziarelor/Mossad,

    Am intrat să citesc continuarea comentariului tău, dar, înainte să o fac, am fost tentat să citesc cine eşti şi ce vrei. După prima frază, recte „calatoresc mai ceva ca şi Marco Polo”, mi-am dat seama că eşti bihorean şi mi-a pierit cheful instantaneu. O astfel de greşeală te descalifică, deşi declari sus şi tare că nu te interesează cei care te critică pt. precaritatea limbii române şi de aceea îi banezi de pe blogul tău. Ei bine, să te citească cine vrei tu, că pe mine m-ai gonit cu stilul tău. „Le style c’est l’homme”, o spunea, cu secole în urmă, unul pe nume Buffon, şi eu subscriu la ce spune el. E grav dacă nu ai reuşit pînă la vîrsta asta să înveţi gradele de comparaţie şi faci varză din ele. Să-ţi stea varza-n gît!

    00
  15. Poate că trebuia să dezvolt. Banii au venit aşa de mulţi, aşa de uşor, pentru câţiva patroni care nu înţeleg mare lucru din afacerea asta, încât au considerat că este un „dat”, că orice ar face banii vor continua să vină. Presa a fost a publicului, nu a patronilor, doar câţiva ani după 1990, după care media a ieşit din serviciul public şi a intrat în serviciul proprietarilor. Sigur că media este o afacere, dar nu este „doar o altă” afacere. O rată de profit uriaşă şi neînţeleasă, încasată de proprietari care nu ştiu de ce şi cum se obţine, duce la delăsare şi neglijenţă. Dacă rata de profit ar fi fost de 1, 2% pe an, ar fi rămas în industrie doar cei cu adevărat dedicaţi, preocupaţi să câştige mai mult prin creşterea calităţii. Gândiţi-vă la Dacia înainte de 90. Era făcută la futu-i mă-sa pentru că aştepta lumea şi câte 5 ani ca să-şi cumpere una. Nu conta cum strângeai şuruburile, tot se cumpăra. Poate sunt neclar, că-i dimineaţă :-D da’ sper că înţelegeţi ce vreau să zic.

    00

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.