De ce nu vor românii să fie fericiți

Toți am strâmbat din nas la articolul ăsta, care spune că nu știm să fim fericiți și să ne bucurăm de moment.

Dacă suntem în concediu, fie băgăm în noi ca sparții, fie suntem deranjați că nu e ca acasă, fie nu ne place că e prea multă ordine și civilizație și ne stă în gât. Dacă suntem la mare, trebuie neapărat să băgăm în noi ca sparții și să facem plajă și baie cât mai multă, nu contează că ne arde soarele și ne doare capul sau ne înecăm. Dacă suntem la munte, musai să facem niște mizerie prin pădure în timp ce ne plângem că e mizerie în pădure, după care să ne înghesuim la aceleași obiective cu toată lumea. Și trebuie neapărat să dăm muzica mai tare decât vecinul de la grătar, ca să nu ne strice el cheful nouă, ignorând complet că stricăm cheful altora.

Și dacă se poate să distrugem ceva sau să lăsăm mizerie, pentru că așa fac și alții și “broken windows” e doar o teorie, nu știm noi din astea, dar ne vom plânge data viitoare când cele două bidoane goale aruncate pe jos se vor transforma în 20 și apoi în 150 și locul ăla nu mai e frecventabil.

Mă uitam la gașca asta de tineri care veniseră în parc să facă un picnic. Aveau niște bere, niște senvișuri, un radio. În stânga jos se vede piciorul meu, n-am făcut zoom, atât de departe erau, dar aproape că nu se auzeau, atât de încet cânta muzica. Au terminat, au strâns tot după ei, au plecat.

În weekend, am ieșit cu niște băieți la căutat de vipere și șopârle, undeva la vreo 30km de asfalt (ocazie cu care am aflat că trebuie să scap de una dintre mașini, de preferință passatul, și să îmi iau ceva mai înalt). În timp ce sortam echipamentul acasă, aveam un zâmbet larg pe bot, cu gândul că am dormit în hamacul ăsta, am tăiat mielul cu cuțitul ăsta, am aprins focul cu ăsta și tot așa.

Fericirea implică muncă. Munca de dinainte, munca de după. De aia articolul ăsta nu a prins la noi, i-a dat o prietenă share, a luat un like, pentru că fericirea cade din copac.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

31 comentarii

  1. Problemele este doua:
    1. Cuvantul cheie din textul tau este „munca”: trebuie ceva munca sa pregatesti o vacanta, munca pentru a fi fericit, munca pentru a intretine o relatie.
    2. Romanii (ca si verii lor latini) traiesc pentru a-i impresiona pe altii. Cand o sa inceapa sa-si ia casele si masinile de care au nevoie si nu ca sa-si impresioneze vecinii, viata va fi mult mai buna.

    00
  2. Exista o colectie de momente in care ai fost fericit. Dar fericirea ca atare nu exista.

    (Iar vesrea proasta e ca atunci cand cauti fericirea NU o gasesti. De ce? Pai mai ales din cauza ca fericirea e un efect secundar neasteptat)

    00
  3. NOU
    #3

    Nu ne-ai prezentat masinile boss, vrei sa te invat eu cum sa faci trafic pe blog ?

    00
  4. Adica ai ajuns la Passat???? Uau! Bucuria service-ului si a mecanicilor!

    00
  5. boss, mergea loganul pe drumul ala de n-avea aer. dar nu e automat :P!

    00
  6. audi allroad boss:)

    00
  7. Ce bun era Subaru ala…….pe de alta parte cred ca era cam vechi si incepeau sa se defecteze diverse.

    00
  8. Atat de nefericiti…la vreo 80km de orice asfalt

    https://unsee.cc/muritena/

    00
  9. Fericirea e un fel de orgasm, nu e o stare din aia care ține mult, vine și se duce, asta nu înțeleg unii.

    00
  10. Ar merge un broken windows invers. Strângi niște gunoie ca să nu le vezi cât stai acolo. Lângă tine mai vin unii care mai strâng și ei niste plastice mai încolo și tot așa. Da, știu visez.

    00
  11. Nu prea ma bucur sa ies cu prietenii la iarba verde pentru ca ei incep niste pregatiri de ma doare capul: gratar, carbuni, muuulta carne, stai jumatate de zi sa cauti ramurele prin padure, mai pune niste muzica sa acopere ciripitul de pasarele – gata, am obosit. Nu e genul meu de iesire la iarba verde. Gratar pot face si intr-o curte a unor prieteni, la padure as vrea sa mananc niste sendvisuri, sa respir aer curat, sa stam de vorba, sa ne bucuram ca ne mai vedem si sa aud cucul cantand.

    00
  12. Ba uite ca mai sunt si oameni pe lume. Si noi tot la picnic, intr-o poienita suficient de larga unde mai era deja o familie. A mai venit inca o masina cu 4 insi la ei. Au venit cu muzica destul de tare, au inchis-o cand au vazut ca eram si noi acolo. Pur si simplu, cand ne-au vazut s-au dus si au inchis-o. N-au zbierat, nu s-au strigat in gura mare peste tot. Au plecat primii, dupa ce au strans tot. Si wc-ul ala din 4 pari, folie si crengi n-avea niciun rahat adiacent gaurii, asa incat a putut sa fie folosit si cu copilul, spre deosebire de una din budele din oras, unde intr-o nefericita ocazie copilul meu n-a putut performa din cauza ca era si rahat peste tot si mai si putea de te lua hepatita. Si cred ca ne miram prea mult de lucrurile normale si acceptam fara prea multa cracnire tot felul de mitocanii ca fiind normale. Nu sunt.

    00
  13. x5 pe bulgaria?

    00
  14. Dar Stefan cel Mare de aia a murit ca sa il avem pe unul Mohammad sef la patronatele din turism? Unde e ala de ingroapa porci sa il rezolve si pe asta?

    00
    • Nu tot Ștefan i-a zis lu’ fi-so că, dacă ar fi să se alieze cu cineva, întotdeauna să se alieze cu turcu’, fiindcă rusu’ vine și a doua zi la poartă după tribut? Sau așa ceva…

      00
  15. A primit 1 like pentru ca avea doar un prieten? Adica pe tine? :D

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.