Acum niște ani râdeam de un om care nu știa în ce calitate e la un eveniment. Umblând zilele astea prin tot felul de instituții care lucrează cu oameni/pacienți/clienți, mi-am dat seama că nu sunt cazuri izolate de oameni cu scăpări.
- La o clinică stomatologică, o pacientă tratează cu secretara o programare la doctorul X. La întrebarea oarecum logică “cum vă numiți”, vocea de la celălalt capăt al telefonului răspunde sincer “doamna Viorica”, moment în care m-a bufnit râsul. Doamna Viorica!
- La o clinică unde se fac analize, Maricica venise cu mă-sa să își facă niște controale. Maricica avea în jur de 20 de ani și nu avea buletinul la ea. Asistenta îi spune că nu o poate introduce în sistem dacă n-are buletinul, la care mă-sa scoate repede buletinul ei, că poate se poate.
Chestii simple. Atât de simple…
Si in felul asta am la munca un „Gica a lu’ Mihaela” si un „ginerele Furnica”. Pentru ca asa s-au recomandat la telefon in anumite situatii.
Și dacă scotea mă-sa pașaportul era mai bine?
chiar ș´așa..
nu, dar trebuia totusi sa-si faca ma-sa analize pentru ca avea buletinul la ea si tot erau acolo :))
Era una care a circulat acum mult timp pe net, cu o carte de vizita de afaceri pe bune pe care era scris ceva de genul:
Ion Timofte
Sotul patroanei
Uite-o aici
Despre „doamna mama…” ce spuneti?