Portretul politicianului român

Scriam un articol despre agricultură şi politică şi mi-a venit ideea să descriu drumul spre putere al politicianului român. Cumva, aşa se explică mediocritatea şi lipsa de progres a societăţii române din ultimii 20 de ani.

Copilăria

politician românAnii copilăriei sunt la fel, nici prea prea, nici foarte foarte. În liceu îşi dă seama că este un pic mai prost decât ceilalţi şi nu se pricepe nici la matematică, nici la limba română, nici la alte chestii. Trage cu chinuială de note, 6 pe linie, dă bacul înainte să apară camerele video, 6.02, devine mândria familie când ia la facultatea aia submediocră, cu ajutorul lui ta-su, care ştia la fabrică un maistru a cărei fiică se culca cu rectorul octogenar şi s-a rezolvat cu două damigene de vin şi o autorizaţie ilegală pentru casa maistrului.

Primii ani în partid

Se regăseşte în idealurile sale, l-a admirat pe Maniu sau pe Iliescu, sau poate i-a plăcut comisarul Moldovan, s-a înscris în partid şi lovit de prima realitate. A aflat că poate urca în ierarhie dacă îşi cumpără locul, dacă ştie pe cineva baban sau dacă e votat de alţi membri ai partidului în şedinţe. Trage, munceşte, se prostituează, face schimb de voturi cu alţi membri şi ajunge să fie băgat în seamă şi dat exemplu de tânără speranţă la o filială.

Politicianul de viitor

Are noroc şi este remarcat de un barosan şi este uns şefuleţ pe la un minister. Primele şase luni sunt crâncene. Nu se pricepe la nimic, nu înţelege ce se întâmplă la serviciu, dar are noroc că are în subordine oameni care au fost angajaţi acolo pe bune şi incompetenţa lui trece neobservată. Plus, are o colegă tânără care îi cam face cu ochiul.

Cruda realitate

La şedinţa de la partid e tras deoparte de barosanul care l-a pus acolo şi informat că mâine va veni domnul Iosif, cu o problemă ce trebuie rezolvată urgent şi că trebuie să facă bine ca să fie bine. E puţin nedumerit. A doua zi, apare burta domnului Iosif şi se înţepeneşte în uşă la fel cum gipanul domnului Iosif se înţepenise în poarta clădirii unde lucra eroul nostru. Domnul Iosif nu vrea mare lucru, are nevoie de o aprobare pentru o construcţie de neam prost, făcută cu nişte prieteni de-ai unor prieteni comuni, lângă o biserică. Armenească, Sf. Iosif, nu se ştie prea bine şi nici nu contează, important e că dl. Iosif are toate actele în regulă pentru această aprobare şi trebuie crezut pe cuvânt, că doar nu se căra cu ele la dumnealui. Aprobarea se obţine pe loc, dl. Iosif e mulţumit şi n-a venit cu mâna goală, o cafea pentru fetele din birou şi un plic subţirel pentru omul care l-a ajutat. Pentru deranj.

Au trecut şase luni. Eroul nostru şi-a luat o maşină, cam mică, cam fără opţiuni, dar nouă şi frumoasă. Nu din salariu, desigur. La şedinţa de partid i se comunică ceva ciudat: e nevoie de bani la partid, el e într-o poziţie bună, e timpul să dea mai sus ceva din plicurile alea pe care le tot primeşte. Iniţial nu înţelege, după care vede un film cu mafioţi şi face legătura între taxa de protecţie şi taxa pe care trebuie să o plătească pentru a rămâne în post.

Scara spre succes

Suma cerută nu e mare, iar el, isteţ, începe să ceară dublu de la oamenii pe care îi ajută. Îşi schimbă maşina, îşi ia un al doilea costum şi îşi face curaj şi o invită la o cafea pe colega cea frumoasă.

Au trecut trei ani de când e aici, a învăţat mersul lucrurilor, şi-a luat un apartament mai mare decât ăla în care a crescut cu părinţii şi cu cei trei fraţi şi a pus nişte bani deoparte. Ştie că se apropie alegerile şi crede că a acumulat destulă experienţă pentru a fi promovat. La partid i se spune că nu se poate, că e prea tânăr, că trebuie să mai aştepte, dar el a auzit că se poate rezolva cu o sumă rezonabilă. Îşi face socotelile cu ce bani are strânşi şi ajunge secretar de stat. Îl pune în locul lui pe Iulică, colegul lui din generală, fiul unui coleg de-al lui ta-su, care a terminat cu greu 8 clase şi acum e student la SNSPA.

Îşi face primul viloi de neam prost, în Călugăreni, dar nu la stradă, cum fac toţi proştii, ci pe o stradă lăturalnică (fără glumă, sunt nişte viloaie pe străduţele alea şi nişte maşini parcate în curte de zici că e Pipera), să nu bată la ochi.

Jocul puterii

Se însoară cu o fată urâţică şi cam prostuţă, pe care a cunoscut-o la un chef al partidului. Întâmplător, e fiica barosanului care l-a susţinut până acum. Cum ar veni, a intrat. Socrul îl anunţă că peste doi ani vor fi alegeri şi la partid sunt locuri eligibile la Camera Deputaţilor şi în viitorul Guvern, câte un milion de căciulă, dar cel de la Guvern nu e garantat ca ăla de la Parlament. Deja şpaga i-a intrat în sânge şi vine la tata-socru cu două milioane, că vrea să o bage şi pe nevastă-sa undeva să fie bine, că acum are doar un cabinet notarial şi are destulă experienţă să fie secretar de stat pe la Interne sau pe unde s-o găsi. Dacă Mitrea şi Ponta au putut, poate şi el.

Ajunge deputat, dar e trist că pentru soţie nu s-a putut face nimic. Ca să o îmbuneze, o pune membru în CA pe la nişte SIFuri şi pe la alte companii de stat, să câştige câteva sute de milioane, să aibă bani de coafor şi shopping. Nu pierde timpul, cumpără pe nimic tot felul de afaceri, îşi deschide şi el câteva, prinde nişte contracte cu statul cu firme de apartament.

Are deja în conturi peste 10 milioane şi ştie că se poate mai mult. Cumpără pe numele soră-sii, măritată între timp cu un prost şi deci nu bate la ochi numele, un lanţ de mini-marketuri, unul de mezelării şi se apucă de importat mărfuri pe ordonanţe (dacă nu ştiţi cum se face asta aţi trăit degeaba).

Şi-a creat şi o reţea de oameni fideli, puşi în posturi bune de el, cărora le cere taxă de post şi care se uită la el ca la Dumnezeu. A pus 20 de kile pe el şi şi-a luat un gipan mai mare. Nevasta îi face o bucurie şi îi naşte al doilea copil, motiv pentru amândoi să mai pună câte 20 de kilograme. Deja nu şi-o mai vede şi nici nu mai ştie când au făcut sex ultima oară, de aceea spune despre copil că e un miracol.

Nevastă-sa se face şi mai mare, el la fel, aşa că se concentrează pe făcut bani. Îl pune pe Vasile, cârciumarul din satul unde are a doua vilă, perete în perete cu tata-socru (a plătit el toată construcţia, a fost un pic cam scump, dar a făcut să fie bine), să candideze la primărie şi apoi la Consiliul Judeţean. În patru ani, Vasile ajunge preşedinte al CJ. Judeţul e al lor acum. Banii curg. Banii europeni la fel. Reţeaua lui îl susţine şi adună voturi pentru el. A devenit la fel ca tata-socru, decedat între timp.


Cam ăsta e portretul politicianului român. Un parvenit, un mediocru, un inutil. Majoritatea celor care vor să facă ceva şi au pregătirea necesară. Cei care se pricep la ceva încearcă, dau greş, se retrag în lumea reală. Restul rămân până la sfârşit.

Serios, recitiţi “Ciocoii vechi şi noi”, e cel mai bun tratat pe această temă.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

34 comentarii

  1. Ai uitat sa precizezi cum:

    • el isi va da cu parerea despre mersul tarii, despre cum este preocupat de binele poporului dar, mai ales, despre cum se face business in Romania si cum trebuie sa inveti si sa perseverezi in viata pentru a ajunge sus prin propriile puteri
    • ea se va duce la diverse emisiuni la care se vor uita niste insipide nesatisfacute sexual care vor considera ca astfel isi umplu viata lor (de altfel extrem de goala) si cum va spune acolo ca dragostea este tot ce conteaza, ca o casnicie este extrem de importanta si asa mai departe, uitand (bineinteles) sa aduca aminte despre datile in care si-o tragea cu cine stie ce tinerel pe care-l coplesea cu atentii materiale cand era barbatu-sau plecat in delegatii (dar ea stia ca, pe langa chiolhan si bautura el se mai dadea si la o buca tanara asa ca de sa nu profite si ea de viata?) si nezicand nimic despre ala micu` care nu prea are cum sa fie al sotului dar ce noroc ca seamana leit cu ea si nu are nimeni ce sa zica…

    Cat despre plozii care probabil vor ajunge niste nimeni dupa ce vor sparge toti banii lasati de ai lor (inainte sa moara) in mai putin de 3-5 ani pentru ca n-au habar de management (desi au masterate si doctorate in domeniu)… pe mai tarziu.

    Buna dimineata popor.

    00
  2. „POLITICIÁN, politicieni, s. m. 1. Om politic. 2. (Peior.) Persoană care face din politică un mijloc abil și demagogic de realizare a intereselor personale.” (definitie DEX ’98)

    Mai explicit de atat nu cred ca poate fi descris un politician. Doar ca politicienii de-i avem noi in dotare duc la extrem definitia si o aplica ad litteram, avand ca unic scop interesele proprii.

    00
  3. cate dreptate ai

    00
  4. Unul dintre cele mai bune articole de cand iti citesc blogul (2007).Asta e cruntul adevar!

    00
  5. @Taraboste…sensul pe care il vrei tu reliefat e cel peiorativ si nu cel explicativ…trebuie precizat totusi.
    In alta ordine de idei trebuie sas mentionam totusi ca nu toti politicienii sunt asa, exista si exceptii cu oameni muncitori si dedicat, problema este ca sunt foarte putini si in general trec neobservati de mass-media tocmai pt ca nu se baga in can-canuri cu presa

    00
  6. Mare adevar graisi. Daca n-ai nesimtire si prostie, n-ai nicio sansa. Trist.

    00
  7. Toate-s vechi si noi sunt toate, parca asa era citatul. Caragiale e poate si mai actual acum decat era pe vremea lui.

    00
  8. Cred ca e printre cele mai bune articole citite de mine vreodata. E trist de adevarat

    00
  9. @ Alex „Toate-s vechi si noi sunt toate, parca asa era citatul. Caragiale e poate si mai actual acum decat era pe vremea lui.”

    1. Vreme trece, vreme vine/ Toate-s vechi si noua toate/ Ce e rau si ce e bine/ Te intreaba si socoate (Mihai Eminescu-Glossa)
    2. Nu vreau sa fiu carcotas, dar daca nu stii despre ce vorbesti, de ce o mai faci? (Romania e plina de specialisti care se pricep la fotbal, politica etc de care m-am saturat sa tot dau)

    @zoso: foarte reusit:) tipar exact, care se poate aplica tuturor politicienilor…si se pot da si exemple clare pe acest model:D

    00
  10. nu știu de ce, dar am impresia că această înșiruire de fapte seamănă foarte mult cu povestea lui Ion scrisă de Rebreanu. Poate pentru că lumea nu s-a schimbat foarte mult, suntem la fel de tâmpiți ca și acuma 100 de ani. O altă înfățișare a lumii, dar din păcate cu aceeași mentalitate de la Cuza încoace.

    00
  11. Excelent articol. Singura problema este ca noi citim articolul la inceputul unei zile de lucru de 10 ore la sf careia vom castiga 50 euro (in cazul fericit), iar ei vor citi articolul la cafeaua de dimineata, se vor autofelicita ce descurcareti sunt ca au ajuns aici, si vor mai face 5.000 euro din spagi.

    00
  12. NOU
    #13

    pe baza acestui articol s-ar putea scrie un scenariu de film. o „felie” care sa prezinte in paralel toate categoriile descrise de tine, intruchipate de diverse personaje aflate intr-unul din stadiile enumerate.

    00
  13. Daca in loc de santaj si amenintari cu puscaria p-aici ar fi existat un pic de violenta fizica, era un bun scenariu pentru Nasul 4.

    00
  14. Si cateodata, da’ foarte rar, deschide usa viloiului de pe strada laturalnica si, ce sa vezi, la colindat e un nene de la DNA, insotit de doi mascati.

    00
  15. @didi: am in vedere politicienii care ajung sa aibe si un rol activ in viata politica, ca parlamentari, ministri, secretari de stat, functii cu influenta si putere decizionala.
    Sa nu-mi spui ca un parlamentar care cotizeaza 1-2ml euro pentru a-si asigura locul pe liste la alegeri este manat de dorinta infinita de a face un bine tarii.
    Iar daca or fi si exceptii, vin doar sa confirme regula.

    00
  16. Cat timp romanii voteaza cu burta – adica pe ala care le-a dat un kil de zahar si-o sticla de ulei – si nu cu capul, mi se pare normal ca oamenii cu adevarat valorosi sa fuga ca dracu’ de tamaie de politica.

    00
  17. Se zice (si se scrie) „imbuneze”…

    00
  18. @ krossfire, nenea cu DNA vine doar la cei care deranjeaza pe altii(cu vreo afacere sau cu altceva…), este trimis la ordin de cineva, deci sa nu iti faci impresii ca in tara asta se va face vreodata dreptate ca asa ar fi normal.

    00
  19. da, exact, dar eu ii invidiez cum invidiez pe toti cei ce nu-si pun prea multe intrebari – ce liniste si senin trebuie sa fie in mintile lor !!!

    00
  20. Chiar citisem zilele astea in adevarul „Realizările celui mai tânăr parlamentar Victor Mocanu” si m-am luat de cap…astia-i avem, cu astia defilam.

    00
  21. Nu stiu daca este chiar cel mai bun articol, dar cu siguranta este unul dintre cele mai lungi. :))
    Dupa descrierea ta, sunt foarte multi romani care ar putea deveni politicieni de succes. ;)

    00
  22. servus Vali,
    solutia este simpla si am sa iti scriu un email. Poate reusim sa colaboram pe proiectul la care mi-am propus sa lucrez in perioada urmatoare si care va ajuta cu siguranta ca in urmatorii 20 de ani sa fie altfel piata politica, deoarece fara usurinta de a intra in piata politica si de a face concurenta, asa cum si avut si ai concurenta pe zona de blogging sau in a face o firma etc. nu se va schimba nimic
    Unele opinii le-am scris aici :

    Respecte.

    00
  23. Nu chiar toti reusesc in viata in modul asta. Mai sunt si aia prea prosti sa se ridice chiar si cu pile si relatii si sfarsesc ceva sefulet prin judetul lor amarat.
    Apoi si politicienii astia se impart in mai multe categorii:
    – “talpaşii” sau “şoşonarii”. Oamenii fara nici o meserie sau pensionati pe bune sau ne-bune, care vara, iarna, sunt la dispozitia organizatiei de partid. Ei se lupta cu şoşonarii altor partide pentru locurile cele mai bune de afisat, rup afisele concurentei, fac comisioane, uneori umilitoare. Majoritatea lor sunt platiti de partid cu salariu minim pe economie, mai fac si ei niste mizilicuri de la sefi, cateva doua trei milioane pe luna sa nu mori de foame.
    – “purtator de servieta”. Servieta sefului este un obiect de o enorma importanta pentru sef si pentru purtator. Chiar daca sefu’ isi tine in servieta numai sandvisurile, servieta este importanta, pentre ca este a sefului. Purtatorul acestei serviete este si el un om care si-a gasit scopul in viata, a fost innobilat, el apartine cuiva, este o parte dintr-o ierarhie.
    – locotenentii Sunt cei ajunsi, cei care au reusit sa devina omul CUIVA, adica sa-si gaseasca un patron care sa-l promoveze contra unor servicii mai mult sau mai putin importante. “Locotenentii” nu au culoare politica, adica politica – pentru ei – este un subterfugiu, o masca pentru a intretine un echilibru “democratic” si o siguranta ca nici o schimbare in optiunile electoratului nu va lovi in sfintele interese ale “administratorilor.”
    – administratorii
    – lingaii, etc

    00
  24. Citeva comentarii:

    1. Nu cred ca sunt atitia care intra in politica plini de idealuri pt ca apoi sa afle cum sta treaba, majoritatea intra in politica tocmai pt a parveni

    2. Nu sunt chiar asa de prosti. Sunt mediocri, dar ambitiosi. 80-90% din poplatie are fix aceeasi mentalitate, ar fura la fel de mult in locul lor, insa majoritatea nu-s in stare sa ajunga acolo iar o minoritate pune principiile mai sus de spaga. Sunt mediocri, dar ambitiosi.

    As zice ca politicienii romani sunt fix idealul romanului: ala care nu munceste prea mult, dar se descurca, facind bani aparent in timp ce sta degeaba. Stereotipul care-i umple de mindrie pe romani si-i face sa zica „dom’le, romanii e oameni dajtaptzi”.

    3. I-as imparti in 4 categorii:

    – parvenitii gen Nastase, care ajung la putere casatorindu-se cu una sau doua, daca e nevoie, fiice de prim-ministru; bine inteles, nu in acelasi timp, ca n-avem 2 prim-ministrii in acelasi timp

    – lingaii (aka purtatorii de servieta) ca Ponta, care gasesc un cur de lins si daca curul respectiv ajunge pe scaune importante, ajung si ei prin zona fiind atasati de el. Uneori, cind curul respectiv nu e suficient de competent, isi aleg alte cururi mai descurcarete.

    – copiii lu tata (mai rar ai lu mama) ca Oprescu si Geoana (fii de generali de secu) care-s impinsi in fata de parinti si relatiile lor

    – idealistii (rari de tot), care in general sunt „ajutati” repede sa priceapa cum sta treaba si fie renunta (mai rar), fie se integreaza ca niste baieti de gasca ce sunt. Aia care tin la idealurile lor sunt rari de tot in lume, iar in Ro sunt mai desi unicornii care conduc Dacii 1310 decit specia asta de politician.

    00
  25. NOU
    #26

    * Ca să o îmbuneze

    00
  26. @c3 Trebuia sa spui ceva si de elita feminina din politica. Ca e ceva de spus.

    00
  27. @dmy: De acord, dar vine! (si uneori vine la oameni care o merita din toate punctele de vedere, asa ca parca nici nu mai conteaza atat de mult in unele cazuri)

    00
  28. Judeţul e al lor acum. Banii curg. Banii europeni la fel. Reţeaua lui îl susţine şi adună voturi pentru el. A devenit la fel ca tata-socru, decedat între timp.

    Maine, baga banii din buzunarul stang intr-un plic, si da o fuga pana la minister, sa faca rost de aprobarea aia… Are un coleg din partid un om acolo.

    00
  29. Zoso, fara vrajeala ieftina, e chiar una dintre cele mai bune scrieri ale tale de cand te urmaresc! Adica din 2007 or so…felicitari!

    PS:mare pacat ca e asa de adevarat!

    00
  30. Felicitari pentru acest articol. Jos palaria!

    00
  31. Asta merita lipita pe usa fiecarui sediu de partid, sa stie cei ce vor sa adere, ce-i asteapta si/sau ce au de facut ca sa urce pe scara functiilor

    00
  32. @Vali (#27): nu cred ca are rost sa diferentiezi pe sexe. Sunt fix aceleasi categorii. Nu-mi vin in cap pe loc exemple pt toate, dar pt fiica lui tata le avem pe EBA si pe Daciana.

    Cu Daciana se ridica problema: cine a luat pe cine pt a avansa in politica ? Ea pe Ponta sau Ponta pe ea ? Eu as zice ca Ponta pe ea, ca atunci cind a luat-o de nevasta Ponta era doar un agarici care statea de curul lui Nastase in timp ce Sirbu era ministru. Are logica, Ponta a incercat sa faca ce a facut mentorul lui.

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.