Am observat strategia asta prea des ca să nu o notez aici: oamenii au impresia că ei fac nişte lucruri fără să îi vadă nimeni. Şi la discuţiile cu ei te loveşti de un aer de superioritate şi de mister care e cel puţin hilar.
Exemple:
Un nene vrea să îşi vândă compania. Şi încearcă să o vândă de cel puţin 2 ani. Şi vrea bani mulţi pe ea, că el crede că dacă e mare (gen vreo 8 site-uri) e şi valoroasă. Eh, dacă îl întrebi cum merge sau publici pe blog asta se va declara şocat şi va nega. Pentru că, dacă nu ştiaţi, sunt extrem de mulţi oameni cărora le poţi vinde o companie de online. Exact, vreo 5. Şi piaţa e mică, şi oamenii vorbesc, şi când îţi spun doi oameni diferiţi că Gigel a venit cu oferta de a vinde parcă nu îţi mai vine să îl crezi când zice că nu vrea să vândă?
Un nene cu o reputaţie îndoielnică desfăşoară campanii tactice (citeşte seo) pe bloguri, cu ajutorul unui alt nene, mai curat şi mai uscat ca imagine. Şi râde superior când refuzi campania lui pentru că e stupidă şi pentru că nu vrei să lucrezi cu el, şi explică superior cum nu înţelegi piaţa şi campania cu care el nu are legătură.
Sume. Aici e tricky, că nu poţi pune pe blog contractul între X şi Y, întâi pentru că e greu de făcut rost de el şi doi pentru că am impresia că e şi penal. Dar asta nu opreşte diverşi oameni să facă schimb de informaţie. Şi când îi spui omului că ştii ce tarife are se dă cu fundul de pământ că nu e aşa, că să moară să facă, că să îi dovedeşti că el ia atât.
Un nene care crede că nu i s-a dus buhul cu ce rezultate are, deşi ele au intrat deja în folclor. Eh, şi când emiţi o concluzie pornind de la ideea că toată lumea ştie ce-ţi poate pielea şi că e general acceptat, a te enerva că nu e aşa e penibil şi hilar.
Piaţa e mică, lumea vorbeşte. Şi de cele mai multe ori nu o face din bârfă, ci pentru a încerca să înţeleagă mai bine strategiile celorlalţi. Nu aleargă nimeni să spună “bă, hai să-ţi spun cât cere Ionel sau Marcel sau Gigel”, că nu interesează pe nimeni (doar) asta.
Foarte foarte interesant! Lol … Get a life!
Sună cunoscut
Nu da nume, ca e pacat
Pentru moment piata e mica la noi in tara. Fie ai o afacere pe care incerci sa o vinzi in strainate fie mai astepti cativa ani pana se mai schimba ceva:)
Daca tu esti un tert la care ajunge contractul poti sa il publici si cered ca poti sa motivezi si un interes public in acest sens. Important este sa nu dai CNP-URI, conturi. Etc. In rest daca nu esti parte din contratct poti sa il dai trebuie sa vezi si daca sunt clauze de confidentiallitate si cum suna ele, daca zice doar ca acest contract este confidential si punct fara sa spuna de daune etc, atunci nu e o problema publicarea. Cat timp e in interesul publocului oricat de spcializat ar fi acel public nu avem dreptul sa ne autocenzuram si sa nu publicam documente relevante.
„fie mai astepti cativa ani pana se mai schimba ceva”… cam cati ani?
Nu trebuie decat sa scoti oamenii potriviti la o bauta si-o sa-ti spuna exact cat cer Ionel, Marcel sau Gigel fara sa-i intrebi
Si nu te gandi la vre-un manager. Saracii oameni de jos de care toata lumea-si bate joc. Stiu multe, si modul in care sunt tratati la servici nu le ofera nici o motivatie sa nu arunce cu secrete peste tot.
Pana la urma asta-i tot ce au. Mandria ca au acces la acea informatie. Ca bani au putini, si glorie nici atat.
„Ionel, Marcel sau Gigel” nu pricep chestia asta. In mintea lor ei, si doar ei, sunt responsabili pentru banii pe care ii fac. Plebea de sub ei poate fi oricand inlocuita, si asta inseamna ca nu merita nici un fel de respect.
Intr-un fel si d-asta e piata noastra asa cum e.