Muzică

“germanul și-l închipuie și pe Dumnezeu cântând”

Rammstein

Al doilea obiect pe care mi-l aduc aminte să fie al meu, pe lângă ciocanul de lipit pe care orice copil de inginer electronist îl avea, a fost un casetofon rusesc. Alb, cu un difuzor mare, cu butoane lucioase negre și cu o dungă roșie. Superb. Nu agăța caseta pentru că îl ungeam, avea o calitate crescută a redării și, cel mai important și motivul pentru care îl primisem, avea intrare în cinci pini cu care îl conectam la calculatorul HC90 ca să încarc jocuri. Arată precum ăsta de mai jos.

casetofon-rusesc

Primele casete au fost niște compilații cu hiturile momentului, urmate apoi de best of-uri cu Abba și Beatles. Prin 1994 am trecut pe muzică. Pe lângă ce scotea casa de discuri Vivo descoperisem un magazin de casete în complexul IDM, unde exista muzică serioasă, din anii 50-80, catalogată frumos în cutii. Acolo mi-am îngropat alocațiile și banii pe care îi primeam de la părinți, gen vreo 200 de albume.

O altă descoperire a fost un magazin de second hand-uri de pe Lipscani, care avea un număr nelimitat de walkman-uri Sony și Panasonic, la prețuri foarte bune. Ceea ce era foarte tare, pentru că un walkman nou costa o mână și un picior (calculam în câte casete puteam să îmi cumpăr dacă îmi luam un walkman la mână a doua), iar cele ieftine se stricau foarte repede. Atunci am descoperit și mirajul căștilor Panasonic, pe care le consider în continuare cele mai bune de pe piață, depășite fiind doar de Beats.

sony-walkman

În 1997 încep trecerea pe CD-uri, cu ajutorul unei combine Sony și a CD-urilor bulgărești. Magazinul Muzica, singurul unde se găseau albume decente, era pe principiul primul venit primul servit. Zburau casetele și CD-urile de pe rafturi în câteva ore, în ciuda prețurilor destul de mari. Dacă mai țin bine minte, o casetă originală (inscripționată cu numele albumului și a trupei pe ea și cu booklet la interior) costa 30 sau 34 de lei (am găsit la Sinaia “Axis – Bold as love” la o gheretă infectă care vindea ziare, 38 de lei!), un CD bulgăresc 20, 25 sau 30 lei și un CD original 100 lei.

Avantajul era, desigur, calitatea, durabilitatea și posibilitatea de a trece la altă piesă cu o singură apăsare de buton. Partea proastă era că un Discman era destul de mare de purtat în buzunar.

În 2003, la trei ani după primul calculator, am achiziționat un MP3 player. Mergea cu o baterie AA, avea afișaj și avea o memorie de 128 mega.

Mini_disk_mp3_player

Atunci am început să trec CD-urile în MP3. Mi-a folosit că știam un pic de electronică, că am încropit un cablu de la casetofon la placa audio, pentru albumele pe care nu le găseam pe CD (în general românești). N-am făcut-o mai devreme pentru că hard-disk-urile erau mici și mureau destul de des (conceptul de backup era destul de nou pe atunci, făceam backup la poze și la documente, nu aveam loc și pentru muzică).

În 2006 am aruncat aproape pe toate casetele și o parte din CD-urile pe care tata nu le voia în mașina lui să le asculte (best of-uri, de obicei, eu rămânând cu albumele).

În 2007, renunț la MP3 player (cred că mai există printr-un sertar pe la mama acasă) și trec pe un telefon cu un player bun, o interfață prietenoasă și tot căști Panasonic.

În 2008, înainte de plecarea în Germania, am donat CD-urile prietenilor unor prieteni, niște puști de 20 de ani, care îmi aduceau aminte de mine la vârsta lor, tânăr, fără bani, cu tricouri negre și blugi rupți. Am tot căutat o poză cu teancurile de CD-uri, dar nu găsesc una mai cuprinzătoare decât cea de mai jos, ar fi fost interesant de calculat cât ar costa în banii de azi.

cd-uri

Am trecut și prin perioada, nasoală totuși, în care descărcam de pe net discografii complete, încropite aiurea, cu piese de studio, piese live, piese live de juma de oră și alte minuni. Am folosit Napster prin 2000, Gnutella și DC++ până când am realizat că sunt o pierdere de timp, chiar dacă aparent făceam economie de bani. Țin minte, lui Napster i se datorează pasiunea pentru standup comedy, erau singurele piese care se descărcau bine și repede. Nu sunt un inocent, cine n-ar vrea să tripleze colecția de muzică cu un simplu click? Și apoi să descopere că 3/4 din albumele lui Hendrix sunt niște ciurucuri lansate după moartea lui sau că albumele Purple din 1997 încoace nu merită nici măcar piratate?

Din categoria memorii, printre primele casete originale – Zeppelin IV, printre primele CD-uri care au murit de epuizare – “The Fat of the Land”. Tot la amintiri e și perioada discurilor de vinyl, pe care nu o pot poziționa concret și corect, știu doar că avem “Delicate Sounds of Thunder”, “Momentary Lapse of Reason”, “A Hard Day’s Night” și “Thriller” printre discurile cu Alexandru Jula și Abba și alte manele pe care le ascultau ai mei. Albumul cu Beatles are o istorie mișto, m-am dus să îmi iau bocanci de la un magazin de sport-turism și albumul trona mare pe un raft, galben, lucios și nu mi-am mai luat bocanci.

Mă uit la pozele pe care le pune Cristina pe net cu CD-urile care îi vin de pe Amazon și mă cuprinde o mică revoltă. E atât de simplu să cumperi muzică azi. Prin 2002 aveam salariu 350 lei și un cd costa 100 lei. 100 lei! Acum un salariu e 3-400€ și un album pe iTunes sau Amazon e 5€ chiar. Parfum. Și mai mișto, poți cumpăra doar piesa care te interesează (do not judge me, bitches!). (La fel de ușor e să urmărești 99% dintre filmele și serialele momentului cu un VPN de 9$ și un card).

Amintiri prilejuite de imaginea asta.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

61 comentarii

  1. „căștilor Panasonic, pe care le consider în continuare cele mai bune de pe piață, depășite fiind doar de Beats.”
    Sper ca glumesti. Sau n-ai pus mana pe o pereche de Sennheiser sau Bose ?

    00
  2. Referitor la castile Panasonic. Ai testat vreodata casti Sennheiser? Crede-ma, nu le vei mai da jos de pe urechi.

    00
  3. Ce usor poti avea azi acces si la muzica streaming. Daca nu vrei sa cumperi neaparat un album sau o piesa anume, ci doar sa le salvezi pur si simplu intr-un playlist „stiind ca le tot gasesti acolo”. Pentru 3 euro/luna ai rezolvat problema, dar asta tine o data de posibilitatea tehnica, a avea un smartphone cu abonam. de net, frumos + eticheta personala, vrem sa sustinem muzica, artistul, sau continuam via torrents, dar e o alta poveste. Eu folosesc in momentul de fata unul din programele acestea de streaming si mi-e excelent. Am scris pe blog mai multe, in primavara asta:

    00
  4. Sa testezi grado si o sa plangi :). Eu nu cumpar de pe itunes albume pentru ca ei isi folosesc formatul lor de rahat si nu ajunge nici macar la 320kbps, si-n afara de asta imi cumpar la 2 luni un cd care ma costa 150 ron de pe ebay sau discogs.

    00
  5. Tie ti-a dat BNR RON-ul in teste inainte sa il lanseze ca altfel nu inteleg preturile postate in articol. Sinu, in 2002 un CD nu era 100 RON sau 1 milion sau cat zici tu acolo.

    00
  6. Exact la asta ma gandeam si eu zilele astea. Imi aduc aminte cat de greu era sa fii rocker in anii 90. Mai ales daca erai din provincie. Nu gaseam casete. Toate tarabele si magazinele de profil erau pline de 3 Sud Est si alte compilatii de success.

    Credeam ca l-am prins pe Dumnezeu de un picior cand gaseam un album Metallica sau Iron Maiden.

    La tv, mai dadeau din cand in cand pe MCM si Mtv (the good ol’ Mtv. nu mizeria de azi) cate un clip rock.

    00
  7. Subscriu, dupa ce am pus Senheiser pe cap, s-a creat o conexiune intre urechile mele si castile alea ce nu se va mai putea rupe niciodata.

    00
  8. Who’s judging? Te pup, pa pa :)

    00
  9. casetele au fost cele mai oribile medii de stocare. si eu aveam in jur de 250-300 in colectie. cand s-a introdus legea dreptului de autor prin 96, au fost cateva saptamani in care s-au gasit chilipiruri pt. ca tarabagii au fost desfiintati. pretul casetelor originale era de 10 ori mai mare, mi-am cumparat Bjork homogenic, Photek modus operandi si Radiohead ok computer la niste preturi ametitoare cu sacrificii enorme. primul CD single Roni Size heroes cu 3 remixuri de la MC Music Box de pe Magheru pret vreo 400.000 lei (eu castigam 500.000). albumele costau si 1 milion

    00
  10. Beats sunt niste casti bune, dar serios ca sunt scumpe la pretul ala.

    Apropo, prin orase la voi se mai gasesc casete audio goale pentru inregistrat?

    00
  11. @VladM, am pus eu mana pe Sennheiser si le-am aruncat direct la gunoi.

    00
  12. Excelentă trecere în revistă şi un flashback interesant cu Panasonic. Şi acum ştiu cum prin liceu, circa 1996, prietenul meu cel mai bun avea Panasonic RP-HT29, nu nu îmi permiteam decât RP-HT16, dar îmi doream RP-HT28. Să ţii minte coduri de produse după 17 ani nu e puţin lucru. Pe atunci ascultam „Music For The Jilted Generation” la un walkman Sony cu două jack-uri pentru două seturi de căşti şi tot timpul când mergeam la pâine lângă Biserica Neagră, în pauză, venea o colegă cu o clasă mai mică şi se conecta şi ea.

    Primul casetofon portabil l-am primit din Germania prin anii ’80 când eram foarte mic. Era triughiular, roz, avea o boxă incorporată pentru când nu conectai căştile şi ascultam pe el casete cu Pumuckl şi alte poveşti pentru copii. Copiii mai mari din vecini când au auzit că nu ascultam muzică au râs de mine. Aveam 6 ani, la naiba!

    Prin 1991-1992 vară-mea din Germa şi-a uitat la noi un discman nou şi nişte CD-uri cu Michael Jackson, Roxette şi obligatoriul (pentru fete) Kuschelrock. Am făcut pe şmecherul prin casă până când l-a luat înapoi la un an după.

    Prima casetă, luată din bani primiţi, a fost „Ride The Lightining” în 1992. EuroStar, „originală” fiindcă avea desene, luată de la Collins de pe Republicii (la intrarea în gangul cu Musik Cafe), merge şi azi. A mers pe repeat şi pe drumul până la Costineşti în vara următoare. Pe taică-meu nu l-a deranjat. Când am ajuns la mare mi-a luat „…And Justice For All”, evident tot bootleg.

    La Cluj în facultat era obligatoriu să ştii pe cineva în Observator care avea CD-burner. Eram atât de disperaţi, că atunci când copiam un album original, copiam şi booklet-urile şi băgam nişte „origami” ca să arate cât mai bine. Oricum, când cineva avea ceva nou şi interesant, era logic să pună la comun cu ceilalţi, ca atunci când împarţi berea sau un sandwich. Stăteam la autostop pe Calea Turzii săptămânal cu discman-ul şi cu un case de 10 CD-uri atent selecţionate.

    Zilele ăstea casetele şi CD-urile merg mai mult în beci , conectate la un ghetto blaster Sanyo vechi dar bun, în nopţile când meşteresc la biciclete. Tocmai ce am „salvat” de pe la prieteni nişte CD-uri şi nişte casete vechi şi e fain să le ascult tot aşa.

    E obligatoriu să precizez în suflarea asta de timpul petrecut la magazinul „Prichindel” (de fapt nu-i spune aşa, dar ala-l ştie lumea) de pe Rep. Oameni faini, cunoscători de muzică, excelente nimereli prin cutiile „de consignaţie”, multe poveşti depănate acolo şi numai de bine. Zilele trecute am vrut să-i cumpăr prietenei un CD cu ceva clasic. Beatles, Zep, ceva de genul ăsta… Am intrat ca fraierul la Cărtureşti ca să constat că nu aveau mai nimic (excepţie Pink Floyd, dar nu era pe film), dar în schimb doldora de muzică românească „la modă” şi discografii Holograf şi Voltaj complete. Le-am scris pe un bilet pe care l-am lăsat la intrare că pentru un magazin care se poziţionează ca imagine drept unul pentru oameni mai rafinaţi, mi se pare inacceptabil să ai aproape numai gunoi şi spam la departamentul de muzică. Apoi mi-am adus aminte de Prichindel, m-am simţit vinovat că am uitat a susţine micuţul magazin local şi m-am dus aţă acolo. Am găsit ce-mi trebuia fără probleme, jos pălăria!

    Cred că dau un telefon la electronist, să văd cum îmi repar combina Hitachi cea veche.

    Cheers şi merci pentru amintiri!
    Mx

    00
  13. Articolul asta l-am citit si eu la prima ora.

    Ai mei nu aveau multi bani. Aveau atatia cat sa ne asigure scoala si burta, asa ca cumparatul unei casete era eveniment mare la mine. Mi-aduc aminte insa cand am fost cu ai mei in talcioc si m-am intors cu o poala de CD-uri rusesti – Master of puppets, …And justice for all, The division bell, A night at the Opera si inca ceva. CD-urile astea le mai am si acum. Casetele… no so much, au ramas pe la ai mei dupa ce m-am mutat si si-au pierdut urma. Mi-a parut foarte rau de ele pentru ca acolo aveam primul Iron Maiden ascultat de mine, casetele cu Megadeth si nenumarate albume Queen.

    00
  14. @zoso
    e irelevant bre. Au 5 stele pe amazon, le-a mai recomandat si unu’ mai sus, costa peste 2000 de coco, clar le poate recomanda chiar daca nu le are/pus pe urechi. Si daca i le-o fi laudat mai multa lume…. pfai, clar sunt bune.

    In fine, trebuie sa fii de-a dreptul tampit sa dai atatia bani pe o pereche de casti. Nu de alta, da’ cred ca doar cam 1% din oameni au ureche sa auda frecventele redate de castile alea.

    00
    • @Sabotor: am văzut frecvent boala asta. cum, coae, ți-ai luat nex3? pff, eu îți recomand rx1 sau e-x1! sunt niște aparate foto foarte tari!

      și îl intrebi pe vasilică ceva de aparatele alea și afli că de fapt el nu le are, dar a aflat de ele de pe yoda.ro. sau minuni de gen.

  15. personal cumparam cd-uri si casete din piata din Mehala(Timisoara) , mai ieftine , dar piratate, e greu sa cumperi doar din alocatie. Apoi am aruncat doua plase de Metro (mari) pline de casete

    00
  16. @VladM: …sau poate nu vrea omul niste casti normale, care sa auda bine. How about this ? Oamenii s-au zbanghit de-a binelea, putini producatori mai fac casti utilizabile. II mai vad pe unii pe strada care umba cu un fel de boxe de-alea de raft lipite de urechi „da, da’ ai idee cum se aud?” „nu, dar tu ai idee cum arati?”. Si in extrema cealalta sunt castile alea care se introduc in ureche pana la ciocanel si nicovala. WTF happened to castile alea normale de bagat in ureche, care se multumesc sa ocupe doar pavilionul urechii? Din cate am vazut doar Panasonic, Pioneer si parca si Sony mai au ceva de genul ala – restul firmelor fie iti iti propun 4 kile de atarnat de cap, fie ceva care se introduce in urche pana la nerv.

    00
  17. Am ascultat la un prieten pasionat in Munchen , dupa cum spunea si el merita toti banii . Acum eu sunt mai mult utilizator de sennheiser sport dar am testat bose , bang olufsen , beats dre si umila mea ureche a zis ca grado ps 1000 au fost departe cele mai bune .Defapt si prietenii mai avizati .

    00
    • @Tolo: si nu e un pic stupid să îmi recomanzi ceva ce nu folosești zilnic? asta unu. doi, nu serios, căști de 7.000 lei? ești pe bune?

  18. Am doua casetofoane ca ala din ultima imagine. Ambele inca merg:)
    Omg, I’m getting old…

    00
  19. da mai Sabotor , trebuie sa fi de-a dreptul tampit sa cumperi un Patek Philippe ca doar tot ora arata . E nevoie de valoarea ta .

    00
  20. Cred ca am cumparat candva albumul lui Britney Spears pe caseta, primul. Dar nu pot fi foarte sigur, a trecut atata timp…

    00
  21. ah, si daca tot ai deschis subiectul Bose:
    IMHO, castile, dar mai ales boxele Bose sunt niste glume: amplifica unele frecvente cu nemiluita si taie altele dupa bunul lor plac. La Bose iti va trepida ficatul la fiecare acord, dar, daca asculti niste boxe facute sa redea muzica, nu sa o reinterpreteze cum cred ele ca e bine, o sa iti dai seama ca de fapt Bose iti serveste de fiecare data o interpretare proprie a ceea ce a vrut inginerul de sunet cand a mixat muzica respectiva.
    Vorbeste un fost posesor de Bose care le-a facut cadou dupa ce a descoperit boxele de studio (Studio Monitors de la Yamaha si JBL, in cazul meu).
    Poti sa te convingi la orice magazin de boxe serios (adica unul care sa aiba si boxe de studio): roaga-l pe cei de-acolo sa puna aceeasi melodie pe un home sound system, oricat de high-end ar fi el, si pe urma pe niste boxe de studio. Mie mi s-a parut covarsitoare diferenta. Asa ca un prieten se bucura acum de un set complet de Bose. Iar eu aud muzica asa cum au vrut oamenii aia care au cantat-o sa se auda .

    00
  22. Doua cuvinte am: RADIO GLORIA :))

    00
  23. AKG – Tiesto stie de ce!

    00
  24. Cred că toată lumea știe pe cineva care s-a dus să-și cumpere adidași și și-a cumpărat casetă/cd/vinil. Ceea ce e foarte frumos. De ce nu pot și fetele să fie așa simpatice?

    00
  25. @Tolo
    De fapt, da, trebuie sa fii foarte tampit sa dai atatia bani pentru un ceas. Stii, ceva de genul autist cu sindrom down trecut printr-o lobotomie.
    Sau, ma rog, cocalar caruia trebuie sa i se vada valoarea.

    Ori cazul ala extrem de rar cand esti CEO la dracu’ stie ce companie si ai o imagine de aparat la intalnirile cu alti CEO. Desi si aici e vorba de ceva cocalarism, Bill Gates nu avea nevoie de un ceas desi era cel mai bogat om din lume. Dar nu cred ca e cazul.

    00
  26. Sabotor , ok ,vedem lucrurile diferit , ptr mine tehnologia de vârf incorporata într un produs , munca , cercetarea etc merita toată lauda implicit sacrificiul financiar , la unii nu e tocmai un sacrificiu , ptr a deține produsul respectiv . A ca tu nu vezi lucrurile așa si zici ca sunt niște tampiti cei care le dețin …succes in ce faci si vezi nu-ți cumpara ceva prea scump ca nu merita si te tampeste :) Poate Vali sta in chirie , vânează o casuta la un preț decent dar pasiunea lui ptr muzica îl impinge spre ,, o tampenie ,, si vrea sa cumpere o scula de top . Cred ca are banii si dacă pasiunea e mare cine știe mai taie din ..Lobutanii si hermesurile partenerei de apartament si …

    00
  27. Degeaba se recomanda casti de 2000$ daca sunetul iese din realtek integrat.
    Casti bune se pot lua si pana in 100eur (am sennheiser hd215 de 5 ani si inca nu au obosit deloc, dar nu sunt chiar hi-fi).
    Un alt upgrade ar fi o placa de sunet, recomandabil cu iesire speciala de casti (si un behringer de 130ron este un salt fata de sunetul integrat din laptop/desktop; apoi lexicon alpha, apoi alesis io2..).

    Saltul de calitate nu se vede la prima auditie tot timpul : asculti muzica o saptamana pe solutia noua de sunet iar apoi te intorci la ce aveai inainte.

    00
  28. Vali, eu folosesc castile mele zilnic si nu am sa recomand niciodată ceva decât dacă sunt testate de mine si cele mai bune pe care le-am văzut eu . După post am crezut ca ești un mare pasionat de muzica si asculti zilnic si da cred ca ai 7000 lei . Poate am greșit .

    00
    • @Tolo: iti place să mergi cu mașina? ești pasionat de mașini? ia-ți un bentley! hai, mane, e chilipir, doar 200.000€. come on…

  29. @Vali
    Exact. Sau are prietenul unui prieten si-s misto, ca i-a spus al 3-lea prieten ca i-a auzit pe aia discutand despre aparat/casti/etc. Iar daca-i spui ca-i scump o da in „nu e scump, nu-ti permiti tu”, „dai un ban da’ stai in fata” si alte tampenii.

    00
  30. Ai condus Bentley ? Ai făcut vre un testdrive ? Nu e mare lucru , prefer altceva dar mersi de sfat .

    00
  31. Eeee la Viena la un test Ferrari as merge si eu . Mai bine recomandai asta . Bine fata de muzica si scule muzicale noi nu avem drumuri .

    00
  32. @Tolo
    Zi-mi ce pot sa faca ceasurile alea Patek Philippe si nu poate sa faca telefonul meu – ca da, n-am ceas, ma uit pe telefon cand ma intereseaza cat e ora. Tine cont ca nu ma refer la ceasul ala ca si la un accesoriu vestimentar, da?
    Vorbind de castile alea, cred ca undeva pe la 1% din oameni vor face diferenta intre castile alea de 2400 de dolari si niste casti bune… Beats, sa zicem. Mai ales cand nu sunt legate la niste scule profi, de studiou. Zi-mi pentru ce ar cumpara restul de 99% castile alea. Sau, mai bine zis, ce le aduce in plus aceste casti, de sa merite pretul ala.

    00
  33. Discutabila chestia cu ‘cele mai bune casti’. Noi la radio eram cu niste ‘oale’ de la Sennheiser, exceptionale. Acu’ nasol e ca dadeam muzica tare, asa ca am cam surzit.

    Acu’ istoricul muzical personal ..

    Prin pruncie ascultam muzica la pickup-ul lu’ tata-miu, plus un mag. Pe ala-l matrasea el, ca nu ma lasa sa-l stric. Apoi avea un cas/amplif de ala metalic romanesc (dracu’ stie cum le cheama, ca-s 25 de ani de atunci).

    Primul meu walkman l-am primit de ziua mea (tot tata-miu l-a luat pentru mine), la 14 ani. Eram fan Sandra, asa ca vana tata-miu casete prin piata cu albumele ei (noroc ca nu avea chiar atatea).

    Prin liceu inregistram muzica de la Radio Vest (un post de radio din Timisoara). Stiu ca am casete inca de cand erau in emisie de proba si bagau muzica in draci, sa se faca setarile finale, inainte de a intra oficial in emisie.

    Am intrat la radio (altul) la finalul lui ’98, cand aveam 20 de ani si m-am trezit dintr-o data in fata unei ‘arhive’ de vreo 2000 si ceva de CD-uri cu tot felul de muzici serioase (postul era pe rock/blues/jazz, acolo am dat si eu cu nasul de muzica decenta), dar mi-am tras pe mp3 destul de putine (ca doar eram oricum toata ziua la studio, numa’ de muzica acasa nu mai aveam chef.

    Aveam o emisiune ‘by request’ duminica (4-5 ore) si ascultatorii imi cereau tot felul de piese (nu toate erau in arhiva), asa ca stateam pe AudioGalaxy, BearShare, Napster etc. sa le pot gasi piesele. Unele au stat pe lista si 2-3 ani, eram incantata cand dadeam de ele.

    Muzica acasa nu am adunat (nu aveam tragere de inima, plus ca nici nu stateam atat de stralucit cu banii, sa-i bag in CD-uri), mi-am mai tras pe mp3 cate un artist care-mi placea.

    Ma gandesc ce nebunie era acum cativa ani sa dai de o piesa, ori un album, acum iti scoti cu cativa dolari ce vrei sau, daca vrei metode ‘alternative’, in cateva minute ai tot ce a scos un artist. Simt ca se pierde placerea de a descoperi, sunt atat de multe piese/artisti incat nu mai poti tine pasul.

  34. *studio, pardon.

    00
  35. @Zoso: Imi pogi recomanda si un vpn care sa poata fi folosit pentru asa ceva? Oferta este foarte mare si nu stiu daca as face alegerea.
    Multumesc.

    00
  36. Mă bag şi eu în discuţie, mai mult pentru partea cu căştile. Trecutul meu muzical seamănă cu cel al amicului Max, în plus eu am avut un Mekosonic cu beculeţe (LED-uri) şi un „walkman” International ca prime playere. La Panasonic am ajuns mult mai târziu, cred că prin 1994.
    Şi eu consider Sennheiser ca fiind cele mai bune din punct de vedere al raportului preţ-calitate. Am avut AKG şi Bose pe la radiourile la care am lucrat, sunt ok şi ele, prefer oricând, însă, Sennheiser din liga celor pe care şi le permite un om normal. BTW, orice firmă care se respectă are şi modele de mii de euro, n-au inventat Grado roata. HD 800 anyone?
    Mă distrează când văd cum apare câte un tiriflic care spune cum nu ştiu ce căşti de mii de euro rulează fin pentru că aşa i-a zis un prieten sau pentru că a ascultat el la un alt tovarăş de prin Elveţia.
    Fraţilor, problema nu este doar de căşti , ci şi de device-ul pe care faci audiţia, precum şi înregistrarea în sine. Degeaba ai căşti de 1800 de euro, dacă asculţi la ele mp3-uri codate la 128 kbs, pe un player banal. De exemplu, la un telefon sau o tabletă, device-urile pe care majoritatea ascultă muzică, DAC-urile sunt extrem de importante. Dacă alea sunt proaste, indiferent de căştile folosite, sunetul va fi prost şi punct. Playere audiophile ca GoneMad Music Player fac doar diferenţe de fineţe, nicidecum minuni. Beats Audio e o altă vrajeală uriaşă de marketing, nimic mai mult decât nişte setări de egalizator.
    Cum bine spunea cineva, e o chestie de cocălărism să te dai mare cu căştile, când, de fapt, alea sunt ultima grijă când vine vorba de o audiţie de calitate.

    00
  37. @Tolo: Vezi ca ti-a mai ramas maro pe nas. Doar zic.

    00
  38. @all: Cautati pe google despre Chivas Regal effect sau despre Veblen goods. Asa o sa intelegeti foarte clar de ce imediat ce auziti de niste casti scumpe, clar credeti ca sunt automat bune. Asta nu inseamna ca niste casti de 2 euro sunt la fel de bune ca unele de 200, dar in acelasi timp nu inseamna ca unele de 2000 de euro sunt musai peste unele de 200.

    00
  39. @zoso: stiu ca stii si ca ai scris de veblen goods. Ma refeream la extaziatii de casti de 2000 de euro, casti ca care nu mai exista pe lume.

    00
  40. Sabotor , discuția cu tine e pierdere de vreme . Ce sa ți vorbesc eu de ceasuri ? :) Cum sa ți explic tie diferența între bunicul meu care stătea in 2 camere cu familia numeroasa si făcea credit la CEC si car ca sa cumpere un ..tablou, nu ți dau numele autorului ca tot nu are importatanta ptr tine , si bunicul tau care avea carpeta pe perete si copii luate din personal ? Poate copilul copilului tau o sa înțeleagă care e diferența între Patek si ceasul telefonului…
    La casti era o recomandare pe care o am dat o crezand ca e vorba de un pasionat , asta implica o linie audiu impecabila normal . Poate nu acum dar cum vad eu evoluția lui Vali ( nu l cunosc personal ) s ar putea sa investească in așa ceva mai repede decât de ex într-0 bucatarie profesională sau o piscina cu instalației contracurent etc. Dacă tu nu ești pasionat ramai la tel tau ceas ,radio , mp3 are si casti si lăsa i pe restul de ,,tampiti ,, cu ale lor . Fericire.

    00
  41. @tolo: tu nu atingi niciodata solul, nu-i asa? levitezi pe un imens nor de basini.
    Ai ajus atat de brain-washed incat pe post de argument reproduci un slogan publicitar al lui Patek „You never actually own a Patek Philippe. You merely look after it for the next generation.” Patetic.
    Recunoaste ca vorbesti despre lucruri strict pe baza experientei din reviste si taci.
    Daca o sa chiar ai vreodata bani de casti de 2k sau de ceas de 20k o sa intelegi ca tot idiot sau improbabil de infatuat trebuie sa fii sa cumperi ceasul ala. Daca iti prisosesc cu adevarat banii, sunt oameni in lume carora le poti schimba vietile cu fractiune din pretul ceasului. Cei ce nu inteleg asta, sunt pur si simplu prosti. Dar fericiti, se pare. Ramai fericit!

    00
  42. Astia cu Sennheiser, sa inteleg ca nu ati avut niciodata Plantronics pe cap?

    00
  43. @Tolo
    Hai s-o iau punctual:
    1 – in p*la mea, aici nu vorbim de arta, ci de niste casti amarate. Pe bune, vrei sa cred ca esti doar un retard pentru care o pereche de casti produse in serie reprezinta o opera de arta?
    2 – n-ai de unde sa stii ce avea bunicul meu pe perete. Nici eu nu stiu – a murit inainte de a ma naste eu. Dar daca tot ne batem in cultura, pot sa-ti spun insa ce era pe peretele casei in care am crescut – o biblioteca mult mai mare decat orice biblioteca vazuta in vreo alta casa. Plm, ori suntem oameni cultivati, ori nu mai suntem.
    3 – faptul ca bunicul tau se ingramadea intr-un apartament cu 2 camere impreuna cu familia numeroasa – si facea si credit pentru un tablou – nu te face pe tine mai destept. Faptul ca ne spui asta pe un ton superior, intr-o discutie in care nu era vorba de arta/cultura ne arata insa ca esti un snob infumurat.
    4 – buna aia cu recomandarea. Arata ca n-ai inteles nimic din tot ce s-a comentat pana acum si de ce absurd sa recomanzi niste casti ce costa 7000 de lei unui ins ce nu face bani din muzica.

    00
  44. ah ,uitasem
    5 – lamureste-ne pei noi astia incultii, ce face ceasul ala si nu face telefonul meu. Zi-ne de ce merita sa cheltuiesti o caruta de bani pe ceasul ala. Ca deh, noi suntem asa, mai saraci cu duhul si nu ne dam seama ca ceasul face si altceva decat sa indice ora. Si nu uita, nu discutam de ceas ca si accesoriu vestimentar.

    00
  45. Sony MDR-7506. Vreo $65 pe Amazon. Nu sunt consumer, ci entry level profesional. Se gasesc si pad-uri de schimb. Nu am testat ceva mult mai scump, dar urechea mea nu simte diferenta. Placa audio externa Creative. Monitoare de studio M-Audio BX8a. De vreo cateva ori mai scumpe decat castile, dar mult mai sanatos pentru ureche pe termen lung (yup, castile duc la surzenie daca cedezi tentatiei de a da volumul prea tare).

    Din chestiile vechi, am cumparat un magnetofon Akai reconditionat profesional in Olanda. Nu are curele de cauciuc, special ca sa nu fiu nevoit sa le inlocuiesc. L-am folosit pentru a transcrie benzile lui tata acum 7 anu, practic muzica cu care sm crescut. Jumatate din muzica aia n-o mai gasesc pe net. Un radio pe lampi Orion, mare de tot, caruia i-am inlocuit toti condensatorii din hartie. N-am mai avut timp sa il „trag in banda” – era facut pentru banda est”, dar inca este minunat pe post de amplif pentru pick-up. Ah, si nici potentiometri nu se mai gasesc.

    00
  46. @Sabotor: adica telefonul tau poate fi si player, si ceas, si calendar si web navigator si… cat mai multe iar ceasul lui Tolo n-are voie sa fie si accesoriu? Hai ma ce dreq…

    00
  47. Imi bag picioarele in ceasurile voastre scurt. Tociti tastatura degeaba. Uitati-va la titlul postului …
    De snobisme Lacoste si „dolce si cabana” suntem cu totii acriti.
    Tolo tu la ce pui taticule castile alea de 2000 coco? Pc-ul meu are o placa de sunet Creative Titanium HD, care costa peste medie dar tot nu am curaj sa vorbesc despre castile alea. Daca Vali era audiofil scria despre asta de 3 ori mai mult decat despre fotografie (raportandu-ne la cheltuielile pe care crezi ca le poate face pentru asta).

    Ontopic: tata se ocupa de muzica din Tabara de Copii Navodari, si am fost foare invidiat pentru colectia de muzica pe care o aveam acasa … la magnetofon.

    Sanatate.

    00
  48. Anii ’90: walkman Panasonic, cumpărat cu sacrificii importante, dar a meritat fiecare leu. Era un model entry-level, dar cu radio. Sony erau semnificativ mai scumpe, şi nu neapărat mai bune. Emerson erau ultima treaptă a decenţei, după care începeau chiftelele, care puteau opri metroul în tunel, daca ar fi fost conectate la priza.
    Casete: la început a fost rai, piraterie, firma VIVO era în regulă, EuroStar la fel, dar avista au avut o calitate extraordinară, păcat că au durat prea puţin. Un album de la avista bătea la calitatea sunetului oricare altă variantă a celorlalte firme. Când mai puneam mâna pe bani, îmi făceam singur playlist, pe care îl dam tipului care vindea casete la metrou la Unirii, şi-mi cumpăram casete bune, gen maxell sau TDK crom sau metal, care merg şi azi.
    Apoi am trecut la CD-uri / MP3, am încercat şi dvd-audio. Nowadays ascult vinyl-uri, pe care mi le cumpăr de pe discogs.

    @ Zoso, căştile Panasonic erau bune dacă veneau la pachet cu walkman-ul. Dacă se stricau (şi se stricau şi alea după o vreme), situaţia era albastră. Căşti Panasonic…nu prea aveai de unde cumpăra în prima parte a anilor 90. Ce se vindea la reprezentanţă erau ciurucuri la suprapreţ, care nu egalau nici măcar performanţa ălora care veneau cu walkman-urile entry-level. Sony, în schimb, aveau căşti bune, din seria Fontopia, cu neodymium, dar cine dracu avea bani de aşa ceva?! Costau cât o juma’ de walkman.

    00
  49. Nu poate recomanda nimeni un vpn care sa poata fi folosit pt asa ceva?

    00
  50. Am avut si eu pe undeva un casetofon ca cel din prima imagine dar din pacate e stricat , sunt curios cum merge :D

    00
  51. Pentru niște căști-doape recomand Sennheiser, sună bestial – le-am apreciat mult mai mult decît Beats (care mi-au venit cu HTC-ul) pentru că sunt mult mult mai ușoare. 40€ din Saturn-ul din Dortmund.
    Nu mai folosesc de multă vreme altceva decît doape pentru ascultat muzică în mișcare.

    00
  52. @tana tos. Ai aruncat Sennheiser la gunoi ?! Aruncale si pe-astea la gunoi dar sa-mi spui si mie in ce gunoi.

    http://www.audio-market.ro/casti-sennheiser-hd-800

    00
  53. Rog un moderator sa ma ajute cu corectura postului precedent de la „Aruncale” la „Arunca-le”. Mi-a scapat. Multumesc.

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.