Multinaționalele descoperă generația Y

Să ascultăm ceva amuzant:

„Generaţiile care acum au 35-45 de ani, generaţiile «muncii», nu prea utili­zea­ză conceptul de work-life balance. În schimb, tinerii pleacă la ore fixe de la bi­rou fără nicio remuşcare imediat ce şi-au terminat treaba, ceea ce îi deranjează pe managerii obişnuiţi să muncească peste program“, a explicat Adrian Paraschiv, senior partner în cadrul firmei de training Stand for Development.

După ce au murit fetele alea la muncă (una dintre ele la firma unde presta sociologul moralist Mircea Kivu, căruia acum nu îi miroase deloc gura, iar a doua firmă caută tineri să muncească fără măsură), companiile au început să mai trimită angajații acasă. În alte firme, apare o notificare pe calculator la și 55 că în 5 minute se închide computerul și ar fi bine să își salveze munca.

Per total, munca peste program s-a mai rărit un pic. Nu destul, nu cum e normal, dar lucrurile s-au mai așezat. Ceea ce e bine, oamenii au mai mult timp pentru ei, pentru familie, hobby-uri, ieșit în oraș, dormit, ceea ce face ca dimineața să fie mai odihniți și mai productivi.

Iar managerii de 35-45 de ani care se confruntă cu astfel de situaţii nu ştiu cum să le gestioneze, fiindu-le dificil să realizeze coeziunea în echipă, a mai spus Paraschiv.

Iată o idee: dacă e prea mult de muncă, să mai angajeze oameni. Așa se face coeziunea în echipă, cu muncă la program, nu cu dormit la birou 12 ore, neplătite.

Partea și mai amuzantă e asta:

„Însă problemele apar când cei din noile generaţii primesc sarcini concrete, atunci iese la iveală faptul că nu ştiu ce au de făcut, că nu ştiu ce nu ştiu. Tinerii au abilitatea de a face surfing printre informaţii, dau impresia că ştiu totul şi mulţi ajung ca până la 30 de ani să spună că au făcut cât au făcut alţii într-o viaţă întreagă“, a mai spus Paraschiv.

Asta e un semnal de alarmă pentru tinerii care vor să bage la cap ce spune nenea ăsta și să acționeze în consecință.

 

fun-jobs

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

111 comentarii

  1. Lucrez la „multinationala” si am observat un contrast foarte mare intre managerii romani (care se uita urat daca ai venit la 10 sau si mai urat daca pleci la sase) si managerii straini (europeni, nu stiu cum e US) pe care-i doare la basca la ce ore vii (sau daca esti la birou) atata timp cat treaba e facuta. Da, asta inseamna mai multa planifcare si obiective mai clare, dar tocmai asta e treaba managerului.

    …dar sa tinem in vedere ca eu sunt programator, deci o specie aparte.

    00
    • Asta se datoreaza si faptului ca cei mai multi manageri europeni (straini) sunt aici temporar, pe salarii foarte mari (mult mai mari decat managerii romani) si nu prea e responsabilitatea lor daca firma merge bine sau nu.
      Nu, nu le iau apararea, dar pentru expati stresul este mult mai mic decat pe români. Si asta si datorita unui complex de inferioritate al românilor, care inca au ceva de demonstrat strainilor, cum sunt ei buni si fac treaba buna.
      Si, nu, nu e haitereala xenofoba impotriva românilor. Just facts.

      00
    • Ca sef pe plantatie de programatori, sunt de acord cu tine: chiar nu ma intereseaza la ce ore vii, daca vii, atata timp cat iti faci treaba.

      00
    • Asta cu lucratul acasa in IT e un mit, daca nu lucrezi pe „plantatia de programare” atunci acasa nici vei lucra nici atat..

      00
    • De acord, dar depinde: unii lucreaza mai bine acasa, in special cei fara obligatii. Daca ai copii si nevasta sa traga de tine, devine imposibil. In general insa, daca oferi conditii decente (fara galagie, fum de tigara, spatiu suficient (nu neaparat open space) atunci si randamentul este mai mare.

      00
    • Lucratul de acasa e un mit in orice domeniu… Parerea mea…

      Sigur sunt si exceptii – fara doar si poate.

      Eu prefer sa vin la birou – pentru ca acasa pot gasi instant alte 50 de chestii de facut mai putin munca …
      Nu – nu sunt programtor… si nici nu am un job care sa presupuna statul in birou…

      00
    • @Jan

      Ia lamureste-ma si pe mine, cum crezi esti mai productiv: intr-un open space unde 5 insi au scrum-uri simultan si-i doare-n puma ca vorbesc tare, sau acasa, unde singurele chestii care te deranjeaza e cateringul, aia cu cititul de contoare si martorii lui iehova?

      00
    • @JeanValjean
      doar ca nimeni nu vorbea de lucratul de acasa.

      Da’ daca tot ai pornit pe panta asta, stii ce-i misto? Ca atunci cand lucrez de acasa, lucrez mai mult. E mai putin stres; nu mai simt nevoia sa rup usa la 5 ca sa merg acasa, ca-s deja acasa; nu mai iau pauze, ca plm, e cam aiurea sa iau pauza de unu’ singur, de mancat mananc in general in fata laptopului si asa mai departe ;)

      00
    • manager german – lucreaza personal de la 4-5 dimineata pana la 11 seara si se asteapta ca si corespondentul din Romania sa lucreze la fel.

      00
    • openspace e de cacat pentru productivitate.

      00
    • Era pe undeva un studiu facut de London School of business care zicea ca in openplace offices un angajat munceste efectiv cam 3 ore intr-o zi de opt.

      00
    • @alexnicolae sa vezi ce misto e sa muncesti cu parteneri japonezi care se ofenseaza daca nu esti la munca in timpul orelor lor de program.

      00
    • @geretus

      Eu prefer sa vin la birou [..] si nici nu am un job care sa presupuna statul in birou…

      Pai si atunci de ce mergi la birou si nu la munca ? :D

      00
    • o avea omul copii acasa si vrea liniste :P

      00
  2. Și ce ar trebui să bage la cap tinerii?
    Nici cu sufletul în rai, nici cu…

    00
  3. Poti te rog sa ne zici care e prima firma ?

    00
  4. Din interior parca lucrurile se vad altfel.
    Generatia 35+ e asa cum se spune in articol: atroce in distrugerea echilibrului work-life, fara idealuri, fara un sens in viata, apatica si pasiva. Mai mult chiar, unii se insingureaza, devin roboti si stau peste program din pura placere, evitand neplacerea de a da ochii cu familia (sotz, copil, sotie) care nu-i lasa sa se focuseze pe problemele de la munca.
    Insa tinerii sunt de mai multe feluri: cei care sunt atat de buni in facultate incat nici nu se gandesc sa lucreze in tara, cei care sunt atat de buni sau atat de slabi incat nici nu se gandesc sa lucreze in corporatie ci fac start-up-uri si tot felul de „invarteli”, cei average, crescuti de parinti cu aceleasi precepte: serviciu-sot-casa-copil si care intra in corporatii.
    Am 6 tineri sub 27 de ani in departament. 4 au deja credite la casa pe 30 de ani si aia vor urma fix traiectul generatiei 35+ pentru ca nu au incotro, restul de 3 se zbat, nu le place, vor ceva creativ, inaltator, frumos. Probabil doar unul va reusi sa evadeze iar timpul, timpul curge impotriva reusitei. Cu cat prinzi radacini in corporatie, ca si sclav cu impresii de bogat, cu atat iti va fi mai greu psihic sa pleci, chiar si ca tinar la 27 de ani.

    00
  5. Ce tupeu pe „tinerii care pleacă la ore fixe de la bi­rou fără nicio remuşcare imediat ce şi-au terminat treaba”! Deci putoii astia nesimtiti mai au tupeul sa aiba o viata si in afara muncii! Unde se duce lumea asta?

    PS: Presupun ca in Romania concepte gen flexitime si flexileave sunt absolut straine.

    00
  6. Generaţiile care acum au 35-45 de ani, generaţiile «muncii», nu prea utili­zea­ză conceptul de work-life balance.
    … because they are the last comunist reminiscence.

    00
    • da. mai ales aia din vest

      00
    • Asta mă întrebam şi eu, de ce dracu’ am renunţat la comunism ?

      00
    • @Funky+Spanky: ti-au povestit rudele mai batrane cat de mult munceau ei in comunism, nu? Asta e ptr. ca ei considera plimbatul tevii prin fabrica drept munca.

      Un om care azi are 35 de ani avea 9 ani cand comunismul s-a dus dracu’. Nici munca patriotica n-a facut, crede-ma.
      La unul care azi are 45 ai mai putea comenta, desi aia au fost primii care s-au adaptat.

      00
    • Mind the gap! Cei care au 45 au incasat pendulane de la militie in decembrie ’89 sau bate de la mineri in anul urmator prin urmare usor cu pianul pe scari.

      00
    • v-ati inflamat ca niste panselute fara sa intelegeti mesajul.

      00
  7. Doua observatii:

    – depinde de plantatie ( alea de IT-isti sunt in general mult mai flexibile decat media plantatiilor )
    – managerii romani sunt aia care incearca in general sa iasa in fata – asa ca pun biciul pe angajati exagerat

    00
    • cred ca 3 sferturi dintre managerii romani se regasesc in stereotipul asta:

      00
    • 1. da, in IT programul este mai flexibil si orele suplimentare (in multinationale) sunt in general platite sau compensate cu ore libere (depinde de firma/proiect/manager/etc)
      2. managerii romani care pun biciul exagerat pe angajati sunt in general cei care vor sa „livreze” produsul la timp si in buget, cei straini stiu (sau poate vor) ca pot obtine prelungiri si buget suplimentar… si aici se mai aplica si ce a spus cineva mai sus (sunt temporar si pe salarii mai mari…)

      00
    • managerii romani sunt aia care incearca in general sa iasa in fata

      Nu, in general managerii romani sunt aia cu mentalitate comunista si d-aia se comporta asa. In general asa sunt managerii din alte tari fost comuniste. Genul ala care are impresia ca trebuie sa fie zbir, ca altfel angajatii-s tampiti si se lasa pe tanjeala. Partea cea mai misto e ca managerii de genul asta sunt chiar tampiti, asa ca angajeaja tot tampiti care nu lucreaza :).

      00
    • @Sabotor
      au contraire. mentalitatea comunista era „timpul trece leafa merge”, adica opusul la ce zici tu.
      NUmai pentru ca nu-ti place X nu inseamna ca X e neaparat comunist.

      00
    • @cheddar: are dreptate. Sistemul comunist era f. brutal si bazat pe frica de esaloanele superioare. Seful era un fel de vataf caruia i se permitea sa injure si sa bruscheze oamenii. Asta pentru ca nu exista nici un mod de a motiva oamenii sa lucreze cu adevarat (toti erau angajati si toti aveau salarii, nu erai dat afara decat pentru ca ai fi comentat contra oranduirii de partid si de stat).

      00
    • @cheddar
      ma refeream la faptul ca managerii astia, crescuti in comunism, au impresia ca rolul managerului e sa fie un zbir care trebuie sa stea cu biciul pe subalterni, ca altfel aia nu fac treaba. Stii, genul sefului ala cu conceptii „nu vreau sa aud nimic, faci cum zic eu, ba, ca eu sunt sef”.

      00
    • @alex
      da si babau era la poarta si astepta sa te prinda.
      mai omule, asa-i ca esti tanar?
      Sistemul comunist era cea mai mare rupere de pendula. SE fura cu spor, se taiau frunze la caini cu staif si nici dracu nu murea de stres…
      Aveam noi un vecin, era prieten cu al batran al meu. Securist din ala dubios tot avea diferite posturi de conducere ici si colo- o data era director de depozit, o data director la fabrica de mobila etc.
      bai si la un moment dat a facut o duma si l-au pus ceva sef de santier la o lucrare mare- ceva magazin universal in centrul unui orasel de cacat. O degradare pentru el.
      Si dupa prima saptamana vine asta la al batran al meu, stau la un vin si zice asta „bai frate, n-am vazut asa ceva! Au furat aia pana si tevile din pereti, si caramizile, au facut gauri in peretii de rezistenta…
      Si nu pot sa le zic la astia ca de fapt acum toata sandramaua e compromisa si ar trebui daramata si reinceputa… ca daca le zic asa ceva ma baga pe mine la sabotaj.”
      Asa ca i-a pus pe aia sa repare peretii, sa faca frumos si a trait cacat pe el de frica pana-n 86 la primul cutremur… cand sandramaua a ramas in picioare.
      Dupa cutremurul ala a stat omul nostru beat 3 luni. De fericire.

      00
    • crescuti in comunism… pana la ce varsta? Aia care erau in pozitii manageriale in 89 sunt cm toti iesitoi la pensie sau pe cale.

      00
    • Aia care au terminat facultatea in anii 80 n-au iesit inca la pensie.

      00
    • nu, dar nici suficient timp sa ia obiceiuri de management din comunism n-au avut.

      00
    • Nu au luat obiceiuri de management din comunism. Nu la asta m-am referit. Insa faptul ca au crescut si au fost educati in comunism si-a lasat amprenta asupra caracterului lor.

      00
  8. stii ce e mai aiurea? Ca adeseori se uita stramba daca pleci mai repede chiar daca n-ai treaba (a se citi, nu e ceva urgent de facut, ceva ce arde).

    00
  9. Cei care pleaca la program fix se impart in mai multe categorii de oameni:
    1. Cei care au o viata si incearca sa faca cat mai ok work ballance
    2. Cei care nu sunt interesati promovari, de bani mai multi, ei vor doar sa castige cativa bani sa-si poata sustine financiar celelalte activitati
    3. Cei care au tras tare la inceput, un an, a venit evaluarea si la evaluare li s-au bagat niste motive pe gat pentru muie marire salariala, sau maxim u n bonus de 50$ desi ei bagasera un an 25-50% in plus. Asa au tras concluzia ca-si fac ei marire
    4. Cei care au fost initial spalati pe creier cu femeia/barbatul de success, cu business, cu cacaturi, perfectionat cu nu stiu ce, si pe parcurs s-au prins ca e doar o spalare de creier
    5. Cei carora le-au murit parinti, sau care s-au prins ca au prins deja 35-40 de ani prin birouri si n-au reusit sa-si intemeieze o famiie, care au tras o concluzie ca trece viata pe langa ei asa
    6. Cei care au zis ca pentru 50$ bonus daca bagi 3-4 ore in plus, mai bine fac freelancing acasa orele alea si iau eu marirea care consider ca trebuie

    00
  10. Am lucrat intr-o firma din asta, unde statul peste program era ceva obisnuit.
    Am spus de cateva ori ca eu vreau sa ma duc la futut dupa program, si nu am chef sa fiu obosit; iar daca e prea mult de munca si nu fac fata cu personalul actual, sa mai dea afara incompetenti si/sau sa angajeze oameni noi.
    Spuneau ca-s nebun.
    Zilele trecute am aflat ca sediul se va muta dintr-o vila cu doua etaje intr-un apartament de bloc… Firma a mers foarte bine dupa ce a plecat „nebunul” cu ideile lui…

    00
  11. Cand lucram pe plantatie si eram putoi, imi era rusine sa plec la 6 fix, desi aveam manager strain pe care il durea-n fund cat stateam eu la birou. Da’ eu voiam sa arat ca-s harnic.
    Pana intr-o zi, cand vorbeam cu o colega din Franta despre un proiect, pe skype. La 18:00, in mijlocul discutiei, a mea a iesit. In timpul discutiei, fara sa zica „Ba, am plecat”. Initial am crezut ca i-a picat netul, dar a doua zi mi-a explicat ca ea la fix a inchis tot si-a iesit pe usa.
    Am invatat ceva bun :)

    00
  12. Mai e si faza aia: „imediat dupa ce iti termini treaba, esti liber!”
    A, ti-ai terminat treaba in 6 ore in loc de 8? Inseamna ca ai prea putin de lucru!
    Futu-i in cap pe cacatii astia… de asta dati faliment si va pleaca oamenii dupa 3 luni, papagalilor!

    00
    • Ziceti-mi si mie unde mama zmeilor lucrati de efectiv va terminati treaba? Ca eu daca termin ceva vin cinci. E flux continuu. N-as terminat nici daca as lucra 24/7.

      00
    • institutii bugetare
      treaba nu prea exista, iar daca exista poate fi lasata pe maine

      efectiv nu ai ce face la munca, eu de vreo 3 luni n-am mai facut nimic dar nimic nimic doar am simulat ca muncesc

      PS la 16 rupem usa, evident

      00
    • Kanban flow.

      00
    • Uite, eu am lucrat „publicitar”. Programul se termina, teoretic, la ora 18. Stabilisem ca orice vine dupa ora 17 sa il bagam in traficul de a doua zi.
      Niciodata nu s-a respectat asta. De ce? Pentru ca eram foarte buni, si terminam pe la 17:30 ce era de facut. Era un fel de „premiu”, plecam si noi mai repede. A mers primele doua saptamani, apoi voiau „azi” si ceva care ajungea in agentie la 17:55.
      Salarii neschimbate de 7 ani. Munca mai multa. Practic, oameni cu mai multa experienta pe CV, nu? 1 an de experienta in 2008, 8 ani de experienta in 2015, corect? Acelasi salariu. Desi ai eficienta crescuta (datorata experientei de lucru), e mai mult de munca. Zilnic se servea „nu sunt bani, e criza”.
      Toti prietenii mei au plecat (din cei sapte, eu am fost al doilea – si imi pare rau ca nu am fost primul care sa fi demisionat).
      TOTI au ajuns mai bine.
      So… cam asta e cu sefii lacomi. Au inceput sa angajeze iar oameni cu 0-1 ani de experienta. In ritmul asta o firma nu poate creste. Si se pare ca numai angajatii stiu/vad asta. Patronii au ajuns iar la „firma de apartament”, din firma extinsa frumos…
      Au inceput sa mai plece din an

      00
  13. Ok, nu-s de acord cu impunerea unui ritm nebunesc și total nerealist, ‘jdemii de dosare, proiecte, etc. dar nici cu reversul medaliei nu sunt de acord. Dacă am urât ceva pe unde am mai lucrat, era atitudinea unora care la 17.00 închideau șandramaua ”no matter what”. Nu conta că nu mergea serverul, că nu reparau ce era stricat, era 5pm? da? mulțumesc, pa!

    Nu trebuie să fie regulă, însă dacă 2-3 zile pe lună se întâmplă să fie foc, păi mai și stai peste program, că nu e o dramă.

    Măcar aveau decența să nu comenteze când ajungeam dimineața cu ochii cârpiți de nesomn la 9.30 în loc de 9 fix :)

    00
    • Mai stai, dar mai stai maxim 1 ora pe neplatit. Ca puii mei, mai ai si viata privata si alte chestii de facut. Ai nevasta/sot care te asteapta acasa si copii care merita si ei atentia ta.

      00
    • Ia să vedem: pleci la 5 chiar și dacă totul e pe dos –> clienții fac buba –> mai puține contracte –> disponibilizări –> hai ca acum ai toată ziua să stai cu nevasta și copiii, nu ca proștii aia care au stat la o adica 2-3 ore în plus până au reparat ce era de reparat.

      Dupa principiul: de ce să muncesc eu ca prostul o oră în plus? Să-și ia șeful Mercedes? Doar nu e firma mea, nu?

      00
    • 2-3 zile pe luna 1-2 ore cand crapa e ok, dar se ajunge ca doar 2-3 zil

      00
    • … ajungi la doar 2-3 zile pe luna cand pleci cand zice contractul ca ar trebui sa pleci. Ore suplimentare neplatite, bineinteles. Asta-i problema de fapt. Daca te arati disponibil in caz de probleme, problemele alea or sa apara mereu.
      Am apasat aiurea pe butoane, scuze.

      00
  14. Astept parerea lui cheddar pe acest subiect.

    00
  15. In primul rand, Adrian Paraschiv, senior partner în cadrul firmei de training Stand for Development intelege gresit conceptul de work-life balance.
    Work-life balance se refera la faptul ca incerci sa fii cat mai productiv la munca , sa ai cat mai multe realizari , dar in acelasi timp sa ai timp de copii,de nevasta ,de plimbari ce tin de viata personala.
    A nu tine cont de acest aspect , in care incerci sa impaci si capra si varza, inseamna ca pe anumite perioade de timp te concentrezi doar pe una. De exemplu: 1 an dai absolut tot ce ai in fiecare zi pentru munca, urmatorul an iti iei un sabatic si tot asa.
    Plecatul la program nu are nimic de-a face cu faptul ca nu se respecta conceptul de work-life balance. Plecatul la program are de-a face cu managerii si cultura companiei unde lucrezi.

    00
  16. hmm, dar de ce nu mai putem vota comentariile?

    00
  17. E destul de simplu. Dacă sunt organizați bine și totul e planificat atunci nu e nevoie să se stea peste program. Așteptările trebuie să fie realiste.

    Lucrasem cu vreo 3 echipe de la Motorola câteva luni. Păi la fiecare 2 săptămâni stăteam 4 ore toți și planificam cât putem duce în următoarele 2. Dar decizia nu o lua 1 om :)

    Alții făceau aplicații pt uTorrent și stăteau și 12 ore la muncă doar pt ca o anumită chestie să intre în releaseul de a două zi.

    00
  18. depinde de la caz la caz

    cu o floare nu se face primavara – important este ca fiecare dintre noi sa gaseasca combinatia optima proprie intre munca si timp liber

    00
  19. „sa-mi bag pixu, imi reglez ceasul dupa voi. cand incepe usa sa se tranteasca, e 6” citat aproximativ dintr-un fost manager, roman. in rest, de acord cu tot ce e mai sus, dar sunt oameni intre oameni. nu toti romanii sunt ordinari la fel cum nu toti expatii sunt baieti de treaba.

  20. Si aia care de cand ii lumea rup usa fabricii la terminarea programului din ce generatie fac parte? Gen. A?

    00
  21. Problema nu e statul peste program. Pb e lipsa de plus valoare ce o aduc parte din generatia Y vs asteptari vs cerintele si competitivitatea tot mai mare intre firme.

    00
  22. validarea comentariilor pe zoso.ro da ceata CFR-ului: pana-ti apare comentariul, nici nu l-ai scris.

    00
  23. Generatia 35-45 de ani isi gasea cu greu un loc de munca la terminarea facultatii si de aceea facea orice pentru a-si pastra job-ul. Angajatii de azi au mai multe optiuni si, deci, mai multe parghii de negociere cu angajatorul.
    Pe de alta parte, sefuletii romani s-au obisnuit prost ca angajatii sa fie dispusi la orice sacrificiu la job.
    Am vazut planificari complet nerealiste, facute cu picioarele, tocmai in ideea ca, daca ceva nu merge, angajatii stau peste program si rezolva oricum.
    Munca peste program poate fi inevitabila uneori dar, daca devine ceva obisnuit, atunci ar trebui sa cada niscaiva capete de manageri.

    00
    • Da coa’. Eu am 26 de ani. Când am terminat facultatea era fix momentul ala nasol de criza din România. Cu greu mi-am găsit ceva după juma de an.

      Mai zi-mi te rog de multe oportunități.

      Am băgat munca la greu, și cate 14 ore pe zi. Nu m-a încălzit cu nimic. Acum la al doilea job rup ușa la ora fixa. Am niște proiecte de freelance care îmi aduc mult mai mulți bani decât orice overtime.

      00
    • Eu am prins SI anii ’90 SI criza de care zici. Iti mai zic de oportunitati cate vrei. Nu stiu de ce va inchipuiti voi pustanii ca noi n-am prins cumva momentele nasoale de criza pe care le-ati prins voi.
      In momentul ala nasol de criza se punea problema sa se dea afara – temporar, ziceau ei – oameni in varsta cu familii care depindeau de salariile alea.
      Si iti mai zic daca vrei, …coa’.

      00
    • Daca ai prins si ce a fost in 90 si acum, deja e alta vorba. Nu zic ca nu a fost greu ca i-am vazut si eu pe ai mei cum s-au chinuit si inca se chinuie.

      Dar ideea asta ca astia mai tineri stau in fund si companiile arunca cu bani in ei este total gresita. E fix ca in comentariul lui Cristi de mai jos – unii rup usa ca nu le pasa de job, altii rup usa ca au alt job la care sa mearga.

      00
    • @Dan
      „Da coa’. Eu am 26 de ani. Când am terminat facultatea era fix momentul ala nasol de criza din România”

      De, ma Dane, fiecare zice ca a lui e mai mare. Ma refer la criza.

      Ca sa iti faci o idee, stii cat a fost rata inflatiei intre perioada 1990-1997? Sa iti zic eu in 6 ani produsele s-au scumpit in medie de 200 de ori. Rate ale inflatiei uzuale anuale de 150-200% erau la ordinea zilei. Salariul mediu, undeva la 80 de dolari.

      In 1997 leul a scazut la jumatate fata de dolar in fix 3 luni. E ca si cum in varful ala de criza din 2009, leul nu cadea de la 3,7 pana la 4.2 lei/euro, ci de la 3,7 la 7.4 lei/euro. Brusc si dintr-o data ai ajuns cu salariul de la 80 de dolari la 40 de dolari, aia care aveau salariu, evident. Somaj – urias, cea mai mare parte mascat prin intreprinderile de stat si alea in faliment mascat. Perspective? Nema: Iliescu si minerii, UE si Nato nu erau nici macar vise, investitii straine la zero absolut, deci fara corporatii nemiloase, gata sa te puna sa muncesti 12 ore in continuu, fara Internet si facebook, fara drept de calatorie si de munca in afara. Si nici Centrul Vechi nu exista.

      Ca sa revin de unde am plecat, eu zic ca a mea e totusi mai mare…

      00
  24. Revin cu inca un comentariu

    Am sa incep intai in a explica conceptul de „a sparge usa”. In general, impresia in Romania e ca daca pleci inainte de 6, spargi usa. Nu prietene, pe contract esti platit 9-5. Ziua de munca are 8 ore nu 24. Binenteles, in orele alea 9-5 e bine sa-ti faci treaba.

    E foarte discutabil subiectul pentru ca depinde de foarte multe variabile, am sa incerc sa comentez intr-un comentariu mai lung si sa merg pe mai multe linii
    1. Depinde foarte mult care e situatia ta materiala. Esti un baiat de bani gata? Stai cu mama si cu tata si nu vezi nici un impediment in acest lucru (nu zic neaparat ca ceva rau)? Nu te intereseaza sa te deplasezi nicaieri din orasul tau). Atunci orice job e ok, important e sa zici ca ai un job
    2. Depinde foarte mult de ce varta ai. Filozofia mea de viata a fost sa muncesc in paralel din timpul facultatii, inca din anul 2. Am considerat ca atunci cand ies din facultate sa am 2-3 ani de experienta deja pe CV ca sa nu ma ciocnesc de scuza „Pai cautam pe cineva cu experienta”. Plus aveam un mic plus sa ma diferentiez de ceilalti
    3. Depinde de ce bagaj ai in spate si ce portofoliu, skill-uri – Ai bagaj bun, te descurci, incepi sa pui conditii si sa faci regulile tale
    4. Daca te faci oarecum afirmat, te ajuta oarecum pe moment ca iti vor da mai mult de treaba, insa cand e de dat afara, nu mai conteaza ce-ai facut acum x ani
    5. Timpul e o resursa limitata si valoroasa, bagi 12 ore pe zi, la evaluare la sfarsit de an nu primesti nimic sau maxim 50 euro bonus. Decizi singur daca mai oferi lor timpul tau
    6. Depinde cat de bun esti la interviuri, mergi la 10 interviuri si vezi ce pozitie ai in urma acelor interviuri, esti tu cel de care se roaga firma sa vin sa lucreze pentru ei? Sau tu te rogi ca firma sa te aleaga pe tine dintr-un grup de x oameni?
    7. Nu-ti da nimeni timpul inapoi, bagi pentru firma x ore in plus pe zi, pe parcurs se imbolnaveste cineva, moare cineva, te da afara, si cu tristete realizezi ca ai oferit resursa asta degeaba pentru firma
    8. Intr-o multinationala poate stilul de munca nu e atat de alert ca intr-un startup dar la final cand trebuie sa dea afara, pretul e cel care conteaza, nu eficienta, nu rezultatele. Daca aveti impresia ca daca tu esti mai bun ca x si va fi dat x afara, te inseli. Intr-o multinationala, va fi dat afara ala cu salariul mai mare.
    9 Diferenta dintre multinationala si startup: multinationala mai lejer, de obicei pe acelai proiect, pozitie, posibilitati de promovare mici, dat afara direct cand nu mai sunt bani, se dau afara departamente intregi, fara evaluari si cacaturi. Startup, futaie, stat peste program mult, acoperit mai multe arii, roluri, proiecte
    10. Daca ai sotie copil, timpul e altfel evaluat, nu-ti mai permitisa freci pendula la birou dupa 8 PM.
    11. In Romania sunt preferati tinerii, dupa 35 de ani o sa vedeti mai putini oameni in IT si de regula PMi. Motivul? Un tanar are obligatii mai putine, energie mai multa, mai usor de prostit cu bullshit-uri, mai usor sa il obligi sa munceasca peste program si in weekenduri, mai usor e pacalit cu o promovare dar acelasi salariu (promovare inseamna responsabilitati mai multe, salariul la fel), mai usor il pacalesti cu o medalie gen „angajatul lunii”. Cand auzi ca „suntem o firma tanara cu media de varsta de 26 ani, sa intelegi care e ideea”
    12. In Romania e usor sa convingi un om sa se dedice firmei. Il faci sef de echipa si va trebui sa raspunda si de problemele celorlalti, sa explice el superiorului sau de ce nu s-a realizat ce trebuia. Pe superior nu-l intereseaza ca Gigel, din echipa astuia nu si-a facut treaba. Romanul, marea majoritate, e foarte bucuros cand primeste o titulatura mai pompoasa, sef de echipa, marcom manager, nu stiu ce fel de manager. Creezi o titluratura non sens pentru el.

    Sumarizand ce am aberat mai sus: Daca nu esti baiat de bani gata, si vrei sa-ti intemeiezi o familie, sa le dai mai multe, trage tare la inceput 2-3 ani cand esti tanar, baga cat mai multa experienta in tine astfel incat sa fii sigur ca iei interviuri, incearca sa ai o rata de succes la interviuri de minim 50% (macar 1 interviu din 2 sa iei), fa-ti treaba in orele alea 9-5 dupa ce te decizi sa nu mai faci overtime, nu mai raspunde la mailuri, telefoane dupa 5 PM. Si sa stii cand vor da afara pe motiv restructurari, nu prea mai conteaza realizarile din trecut. Si incearca sa ai un backup, pe langa jobul actual, sa ai niste bani deoparte, poate un freelance, sau un parttime ceva (desi aici iti fute timpul liber, dar daca totusi te decizi sa iti futi timpul liber, macar fa-o pe bani)

    Iar ca sa rapsund oamenilor ce se intampla afara, in US, Germania, Elvetia, la ora 9:05 sunt cel putin 80% din angajati in birou, la ora 17:05 mai raman maxim 10% prezenti. De asemenea, tot afara vei vedea oameni de 60-65 de ani inca bagand in pozitii tehnice.

    00
    • Corect. 5:30- 6 maxim. I’m afara. Si da, exista programatori care au peste 50-60 ani.
      Aici , un pulete cu 3 ani experienta e team lead si dupa 5 ani, „meneger”. E jale. JALE.

      00
    • nu numai, o vezi si in UK.
      Vezi un pulete de 29 de ani cu 3 ani de experienta ca e team lead la 10 php devs si nici unul nu stie ca mysql_connect e deprecat de ani de zile. rasul curcilor.

      00
  25. E uimitor cum mulți dintre comentatori ne povestesc despre cum își fac treaba la locul de muncă, în timp ce lasă comentarii pe zoso.ro

    00
    • Manager roman, cumva? Sau muncitor pe banda?

      E uimitor cum unii oameni nu inteleg ca plm, anumite taskuri sunt automatizate si n-ai ce face decat sa astepti sa se execute.

      De exemplu, faci update la niste (mai multe servere). Lansezi updateul si ala ruleaza 30-60-90 de minute. Il urmaresti cum decurge, dar nu trebuie sa dai la manivela, asa ca poti comenta pe blogul lui zoso.

      Sau ai de facut deployment la servere/aplicatii. Daca esti profi, iti faci scripturi/folosesti ceva tool de automatizare, asa ca odata ce-ai lansat deploymentul nu dai la manivela, ci urmaresti ce se intampla.

      00
  26. Am lucrat mult in IT. Si afara, si aici. Haos si „talente” .ca aici n am vazut. Incepem munca la 9-10??? E devreme. ….aaa apoi vreau sa fac spring etc. M am saturat de firme tinere si dinamice . Am facut development si mgmt si merg pe eficienta, max 40 ore pe saptamana ca viata mea nu e munca. Dar la munca ma astept la and seriozitate si bun simt. 8 ore. …. E greu….

    00
  27. Am lucrat si vreun an in Londra. Programul se termina la 17:30.
    La 17:20 seful personal venea sa ne anunte ca in 10 minute plecam. Eu eram mai roman, nu eram obisnuit. In primele zile se adunau in spatele meu si asteptau sa inchid.
    Seful de departament incuia dupa ce plecau toti.
    ––
    Sa nu mai spun ca tu semnezi un contract. Sa-mi suga pixul daca vor sa stau peste program. Sa respecte contractul!

    00
    • P.S.: eu nu sunt Cristi cel care scrie mult. :)
      „Cristi” in Romania e ca „Mohamed” in lumea araba. :)
      Macar eu sunt mai „autentic”, nascut la vreo saptamana diferenta (plus 1977 de ani) de Mesia. :)

      00
    • NOU
      #102

      Revin cu o inca un comentariu, de data asta despre ideea de manager si cum munceste el 25 din 24.

      Aud pe la cativa colegi de comentarii ca managerul lucreaza zi lumina, ca se trezeste la 5 si pleaca la 1. Sunt doua aspecte:
      1. Sunt unii manageri care joaca safe, e foarte greu de gasit o pozitie de manangement daca esti dat afara, decat una tehnica. Iar daca gasesti trebuie sa fii super bazat, cifre, sa scoti firme din faliment si sa le pui pe profit. Ati vazut si voi in Romania, pe IT, cat e cautat o pozitie tehnica si ce lipsa de specialisti avem. Momentan balanta e in favoarea candidatului. Ai stat 10 ani intr-o firma, n-ai realizari exceptionale decat ca ai dus cateva proiectele la capat si nu prea ai cu ce sa impresionezi. Fiind greu sa-ti gasesti o pozitie de management, si avand deja o varsta, obligatii acasa, datorii mari (la un salariu mare incepi sa te intinzi cand iti merge bine), credite si familie, trebuie sa joci safe („yes man we will do as requested”). In cazul asta, tupeul, plecat devreme, pus in gura cu altii, astfel de vitejii nu-si au locul.
      2. Un manager (si aici vorbim de manageri executivi VP, CEO, nu de putzoi cu titluri facute pentru ei) are si alte bonusuri si alte beneficii comparativ cu un angajat normal. Poate primi stock options, clauza de intrerupere a contacturactului, nu stiu nici eu exact dar cu siguranta are si alte beneficii. Daca ala pune firma pe butuci si vor sa-l dea afara, pleaca cu nu stiu ce bonus si x salarii compensatorii. E cu avocati, e destul de complexa treaba si nu se pleaca cu mana goala. Tu cu cat pleci bai programatorule daca te da maine afara? Iti zic eu, in cel mai bun caz daca esti pe carte de munca iei 3 salarii, asta daca nu te forteaza sa pleci cu acordul partilor, bun dar poate esti PFA si nici nu se mai pune problema celor 3 salarii. Tu, ca manager, cand ai deja 10% sau 20% din firma, sau daca esti business partner, sau orice altceva, nu ti se pare normal sa tragi ca disperatul ca sa creasca actiunile ca atunci cand vinzi firma sa primesti cat mai mult pe actiuni. Plus ca poate iti faci firma pe cont propriu cat timp esti manager si ghici ce, semnezi contracte de consultanta cu firma mama.

      Anyway, care mai dati exemple ca uite managerul ce face si cate ore sta, intrebati-va ce salariu si beneficii aveti voi, si comparati cu situatia lui.

      00
    • Cristi cel cu comentarii lungi
      pai normal, altfel muncesti cand e pentru tine :)

      00
  28. Bun, faza aia cu ‘dau impresia ca stiu totul’ nu merge mana in mana si cu cerintele SF de prin multe oferte de joburi? Ca e la moda ca unui junior web designer (zic si io din tagma mea) sa-i ceri sa stie (pe langa ce e normal pentru un asemenea job) si inca vreo 50 de specialitati conexe. Sa fie eventual si un geniu in programare, sa aiba cunostinte solide ede x si y, pentru ca respectiva companie sa-l angajeze sa faca munca a 5 oameni de preferat si sa-l plateasca o idee mai mult decat pe tanti Roza, care se ocupa de curatenie.

  29. Eu sunt din scoala lui „orele suplimentare se platesc in plus sau se transforma in ore libere”. Unii oameni au un anumit gen de flow si e aiurea sa le zici sa se opreasca atunci cand le merge mai bine capul.
    Daca vrei sa stai mai mult sa termini X sau vrei sa muncesti 4 zile cate zece ore in loc de 5 zile de cate 8, n-ai decat, atata timp cat imi spui dinainte.

    Daca chiar e nevoie sa se faca ore in plus pentru ca unii clienti sunt retardati etc, le platesc 1.3*normal /ora suplimentara in zi de lucru, 2*normal/ora suplimentara in weekend.

    00
  30. Pot scrie o carte despre interviews si munca aici. Am intalnit.oameni fff ok dar ei sunt exceptia. Din pacate. A fost ok cat timp am avut sef strain. Cand au preluat romanii top mgmt..S a dus pe p….a totul. Megahaos.
    A devenit soft dev team capsunareala si copy paste din stackoverflow. Trist. Asta e.

    00
  31. Challenge: programul din contract este pe ora românească, superiorii au nevoie de tine pe GMT. Cum rezolvi când nu poți veni mai târziu la birou și nu vrei să faci overtime 2h pentru sincronizare?

    00
  32. Managerii doar paseaza sarcini mai jos. Daca iese bine, se lauda cat de minunati sunt ei, daca iese rau, e palmasul de vina ca nu a facut conform planificarii . Nu am vazut manager sa isi ia raspunderea pentru deciziile luate si salariile sunt imense. Normal ca ei pot sta peste program, cand nu fac nimic si nu au decat un singur stres: cum sa linga mai bine pe cel de deasupra.
    Pe la Moise Guran se vorbea si de necomunicare intre angajati. Nimeni nu stie cati angajati sunt spalati pe creier, sa nu cumva sa vorbeasca intre ei si sefii sa nu stie sau asteapta mereu sa le zica sefii cand sa se pise pentru ca asta e politica mioritica a obsesiei controlului.
    Conceptul de autoorganizare (de care se vorbea in comentarii) e strain la noi pentru ca in Romania aia la aproape 30 de ani de cand a cazut comunismul gandim mai rau ca in anii ’50. Nu conteaza ca merge treaba daca seful nu te-a vazut cum transpiri pentru firma, el zice ca tu o freci aiurea.
    La noi nu este important sa muncesti ci sa fii vazut ca muncesti. De asta ne invartim in loc.

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.

Pun clipuri pe Youtube