Cum întreţin agenţiile de PR blogurile proaste

Iată două pasaje dintr-un articol de pe TechCrunch din 2008. Articolul este despre altceva, dar acolo sunt și chestii care ne interesează:

Tech companies are desperate for press and hammering their PR firms for coverage on blogs and major media sites. That in turn means that PR firms hammer us to get us to write about their clients.

But there’s a problem. All this stress on the PR firms put on them by desperate clients means they send out the embargoed news to literally everyone who writes tech news stories. Any blog or major media site, no matter how small or new, gets the email. It didn’t used to be this way, but it’s becoming more and more of a problem. As the economy turns south, PR firms are under increasing pressure to perform and justify their monthly retainers which range from $10,000 to $30,000 or more.

Chestia asta se întâmplă şi la noi. Nimănui de pe axa Client – Agenţie nu îi pasă de valoarea sau de calitatea mediului unde urmează să apară, atâta timp cât pot prezenta superiorilor o monitorizare a evenimentului care conține foarte multe mențiuni. În peisajul ăsta, afaceri precum Blogal Initiative sunt chiar oneste, pentru că livrează exact ce doreşte clientul, multe menţiuni pe bloguri, la un preț extrem de mic.

Dar să revenim la ale noastre…

Am întrebat pe facebook mai mulţi oameni de piar cum ar acţiona atunci când organizează un eveniment şi bloggerul scrie o mizerie cu pretenţie de articol. Absolut toţi au spus că atrag atenţia bloggerului asupra greşelilor şi de obicei bloggerul corectează. Răspunsul standard.

Adevărul e că asta se întâmplă doar când se fac greșeli grave și nu se întâmplă aproape niciodată în cazul în care articolul este o mizerie scrisă cu picioarele. Dacă s-ar întâmpla, articole precum cel de mai jos (sau ăsta sau ăsta) s-ar fi corectat în cele 5 zile de când a fost scris. Sau bloggerul n-ar mai fi invitat niciodată la un eveniment al agenţiei respective.

devicer

 

Există şi un revers al medaliei: nu există altcineva. Nu poţi face un eveniment decent, cu oameni care se pricep, pentru că nu îţi permite bugetul. Şi piariștii invită oameni fără carnet la teste auto, oameni care nu beau alcool la degustări de vinuri, oameni ai căror public este format din studenţi şi tineri când produsul e țintit pentru middle management şi aşa mai departe.

Aici vina e comună, și a agenției și a bloggerilor care se pricep.

Eu sunt leneş şi nu mă mişc decât daca evenimentul merită (6 ore pe drum, 2 prin Bucureşti, deci pierd o zi),  sau îmi plăteşte compania transportul, alţii au scris despre aglomeraţia de la lansări şi imposibilitatea de a face o poză sau un scurt review video, alţii nu înţeleg de ce Buhnici primeşte obiecte la test şi aşa mai departe.

Şi mai e şi boicotul. Unii nu vor să piardă timpul cu un eveniment unde jumătate dintre invitaţi n-au nici o legătură cu domeniul (pișcotari, habarniști, mizerabili).

Rezultatul l-aţi văzut.

Partea dureros-amuzantă: aproape toată lumea ştie cine sunt penalii din orice industrie şi cât de prost scriu şi cât de prost public au, dar nu se opresc din a-i invita la evenimente. Ăia care se pricep spun despre piarişti că sunt proşti că invită toţi idioţii, idioţii spun despre piarişti că sunt proşti pentru că nu le bagă şi ceva în traistă sau pentru că ăia care se pricep primesc primii produsele la test.

Soluţia o ştiţi de la presa auto: faceţi-vă un blog pe o nişă şi apoi începeţi pressing la agenţii. În curând veţi primi invitaţii şi produse la test să vă spălaţi cu ele pe cap sau pe fund, în caz că le confundaţi. Şi nu vă faceți probleme despre ce o sa publicaţi acolo. Dacă Miştodie poate publica un comunicat de presă cu titlul de analiză, puteţi şi voi.

Partea amuzantă: o agenție apelează la tine pentru a verifica niște nume de oameni care să intre într-o campanie. Explici de ce unele nume nu se potrivesc, piaristul mulțumește frumos pentru atenționare și este de acord că asemenea oameni nu au ce căuta în agenda lor, pentru ca apoi să vezi acele persoane invitate la evenimentele ulterioare ale agenției.


Și nu uitați, oricărui om căruia îi atragi atenția că greșește crede că ești invidios pe el și nu se obosește să se gândească la ce i-ai spus decât după ce e prea târziu.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

14 comentarii

  1. Piața mică, evenimente pe măsură.

    00
  2. Problema majora e ca nimeni nu stie ce sa masoare. Cel mai pragmatic ar fi sa masoare revenue dar in multe cazuri e greu spre imposibil. Asa ca pana la urma se masoara niste linkuri si niste cifre pe followers si trafic. De aia situatia e cum e si nu se va schimba curand.

    La sf zilei cel mai bun PR ti-l da un produs bun. Dar aia e in 1% din cazuri. Pentru restul de 99% ramane ca mai sus

    00
  3. Evident, eveniment prost, blogerul scrie ca atare, tot el e vinovat. Tipic romanesc: e vina altuia.

    00
  4. Is cauzale. Ca sa vrea sa citeasca tre sa stie sa masoare. Ca daca ar masura ar vedea ca situatia e groasa si atunci s-ar apuca sa citeasca si problema s-ar rezolva

    00
    • @Razvan: poate nu ne înțelegem om cu persoană. din ce știu eu, agenția primește o monitorizare pe care i-o prezintă clientului. ați plătit 10.000€, au fost invitați 40 de inși, au apărut 20 de mențiuni. nu cred că s-a apucat cineva să umble la finețuri gen “blogul ăsta are 3 comentarii la 4 articole”, dar bănuiesc că aruncă un ochi să vadă articolul.

  5. Am vazut cateva monitorizari trimise la clienti. Erau numai cifre si nimic despre calitate. Agentia stia ca nimeni nu verifica de la client articolele pentru ca se stia ca clientul o face “pentru ca asa trebuie”. Agentia se uita la articole pe principiul: e link? este. Atunci e bine facturam. Daca cineva ar citi articolele atunci Blogal nu ar exista

    00
  6. Blogosfera e plină de “specialiști”. Horea Badau Presedinte ! :)

    00
  7. Atunci e hater daca scrie prost despre un eveniment reusit; sau angajat al antenelor.

    00
  8. NOU
    #12

    Poate sunt eu zen si pacifist, dar sunt mai tolreant pentru ca nu cred ca exista un ziarist sau bloger sa nu fi gresit o data nasol. Pentru mine e importanta deschiderea la critici constructive (chiar daca nu cel mai diplomat cand le trimit sau mai ales ca…) si preocuparea reala pentru content de calitate.

    Am exemple de oameni care au facut articole slabe (si aici trec dincolo de informatia corecta), au invatat ceva din crticile mele si in final, dupa mai multe cicluri din astea de feedback au scris cateva articole senzationale, devenind tot mai buni.

    In final, monitorizarea calitatii materialelor e o mare problema. Trebuie, pe langa o intelegere a scriituri, o buna intelegere a marcii, temei si contextului in care este scris articolul. Si asta nu se dobandeste decat dupa luni bune de munca pasionata pentru un client/marca, astfel incat sa poti intelege ce citesti, sa descoperi greseli si sa poti reactiona pertinent.

    00
    • alex, nu e prima oara cand omul o comite. daca era, poate nu aveam discutia asta. si nu e singurul. e plin netul de bloguri tech care nu scriu pentru cititori, ci pentru google, si asta in timp ce se plang ca nu fac bani.

  9. Imi plac comentariile despre Ciubotaru, mai vreau! :)

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de pe eMAG prin acest link sau de la PCGarage prin acest link.