Doi ani de degringoladă a presei

În anii ‘90, presa din România era un păun cu penaj colorat, care te încânta atunci când îl priveai. Era vremea editorialelor puternice, era vremea dezbaterilor televizate din care invitaţii nu ştiau dacă vor mai ieşi vii. Cu timpul, presa a obosit, puterea sa s-a diluat, banii i-a moleşit. Demisia soţilor Halpert e doar un alt act al unei tragedii pe care mulţi o vad, dar puţini o înţeleg. Jocul se numeşte “de-a managerii”, joc în care se se găseşte un mogul dornic să bage nişte bani şi, când banii se termină, se lasă cu lacrimi şi invective.

Manageri învinşi de criză.

Băieţii ăştia care se plimbă de la un mogul la altul nu sunt manageri. Sunt nişte profitori abili, degrabă cheltuitori de bani nemunciţi, bani pe care ei sunt convinşi că îi merită. Newsflash, nici unul din ei nu înseamnă nimic pentru nimeni. Toţi au devenit profesionişti şi buni în ceea ce fac pe vremea boomului economico-cheltuitor, când tirajele urcau la cer de mână cu ratingurile.

Ce au facut aproape toţi atunci când a venit criza şi ar fi trebuit să se vadă cât de buni sunt? Au schimbat barca, în încercarea de a întârzia percepţia lumii asupra lor.

Realizări măreţe.

Gaşca care pleacă acum de la Adevărul e formată din nişte nimeni plătitori de articole publicitare în presă sau pe bloguri (acesta e unul dintre ele, nu va lăsaţi păcăliţi). Realizările lor s-au bazat exclusiv pe banii pe care Patriciu i-a pompat în afacere, fără a realiza că nimeni nu cumpără maculatura lor fără cadoul cu care venea împachetată. Pe acelaşi principiu, dacă aş avea bani să dau zilnic câte o bere fiecarui cititor de zoso.ro, în 2 luni aş atinge 100.000 unici pe zi. Dar n-am, aşa ca la 7 a.m. scriu articole, în loc să mă delectez cu ciorba sleită Forbes România.

Cel mai bun exemplu e Turturică, care a plecat nu mai ştiu de unde ca să aibă realizări pe cont propriu. După vreo doi ani de făcut o revistă inexistentă s-a întors la mogul, că e cald şi cu banii lui se poate face performanţă adevărată, nu cu talent şi dedicaţie.

Negarea realităţii.

Amuzant este că băieţii ăştia refuză cu îndârjire să îşi recunoască limitele şi eşecurile, preferând să arunce în cârca crizei, mogulului, pieţei, concurenţei, toamnei, vecinului de la doi, presiunii, cafelei, ploii, alinierii planetelor propriile fapte. Orice, dar nu ei. Nu, ei au făcut performanţă tot timpul, chiar şi cu produse crunt de proaste (mai ţine minte cineva Business Standard sau NewsIn?). Vor mai urma nişte ani în care fie se vor califica la locul de muncă, fie se vor pierde în peisaj, în lipsa de moguli dornici să le finanţeze incompetenţa.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

23 comentarii

  1. Cred ca era si efectul ”noului”. Lumea era flamanda de lucrurile astea. Daca atunci era inceputul.. sfarsitul cred ca a inceput odata cu emisiunea lui Florin Calinescu la PRO TV. Ala cred ca a fost inceputul sfarsitului.. Televiziunea,presa scrisa.. a luat o alta intorsatura.

    00
  2. in anii ’90 dezbaterile televizate erau ca si inexistente. prin ’97 a dat tonul tuca cu „milionarii de la miezul noptii” la antena 1. era o emisiune noaptea, tarziu, pentru insomniaci. florin calinescu lustruia arta kitschului tv. presa scrisa era spumoasa, e adevarat. :mrgreen:

    00
  3. Off Topic : nu e aranjat bine cursul valutar. OS : Mozilla Firefox 3.6 Rez : 1366×768 /

    00
  4. Intodeauna banu a fost o problema pentru cei care s-au lasat acaparati de el .Din nefericire banul are putre sa schimbe chiar gandirea si probabil ca asa s-a intamplat la multi.

    00
  5. in tara asta nimeni nu mai face realizari pe cont propriu ..

    00
  6. Abia aştept să văd când îşi vor da seama că Adevărul de Seară nu face decât să toace banii aiurea. Eu n-aş plătit reclamă în ziarul ăla. Mereu văd cum din cutiile alea ziarele dispar în 10 minute. Asta pt. că sunt unii care iau câte 30-40 de ziare odată. Asta înseamnă că dacă la tirajul de 6000 de ziare sunt 800 de cititori…e bine.

    00
  7. cum, adevarul de seara e un ziar gratuit, cu o idee foarte buna: sa citesti in el seara niste teasere care sa te faca sa cumperi ziarul a doua zi. logic, nu?

  8. [b]Mereu văd cum din cutiile alea ziarele dispar în 10 minute. Asta pt. că sunt unii care iau câte 30-40 de ziare odată.[/b]

    le iau pensiuonarii si le vand in spitale cu 1 ron, la cei care nu au noroc sa primeasca vizite.

    00
  9. Faza cu disparutul ziarelor gratis este adevarata,in Deva de exemplu ,nu stiu de ce dar dispar imediat,cred ca le folosesc pe post de hartie igienica…

    00
  10. la faza cu berea ai putea sa te mai gandesti :D

    00
  11. Imi dau si eu cu parerea, citandu-l pe Halpert:

    „După 19 ani de presă la cel mai înalt nivel, a sosit momentul să trag linie.” Va rog insistent sa remarcati CEL MAI INALT NIVEL.

    Putin mai jos, in aceeasi lacrimogena scrisoare:

    „Ma doare sufletul sa vad cat de jos a ajuns presa din Romania si nici nu vreau sa ma gandesc cat de mult mai poate cobori. Nu vreau sa va impartasesc aici cate lucruri revoltatoare am aflat in ultimii ani si cum se fac jocurile.” Va rog insistent sa remarcati CAT DE JOS A AJUNS PRESA.

    Deci, recapitulam. Numai eu, HALPERT, am facut presa la „cel mai inalt nivel”, in timp ce presa era in cacat.

    Cam cu oameni ca astia se face presa in ziua de azi… TOTI, dar absolut TOTI jurnalistii fac presa la cel mai inalt nivel, in timp ce CEILALTI fac presa de cacat. Amin.

    00
  12. Old people loves „The Truth of Night” ! :|

    00
  13. Ai dreptate.

    PS. Ai cumva filtru pe cuvintele „p–a” sau „p–da”? Ca sa stiu pe viitor, ca la unele comentarii am si niste mesaje mai personale pentru astia ca Halpert…

    00
  14. Pentru ca ma saturasem sa fac blogging la CEL MAI INALT NIVEL…

    00
  15. Apropo de discutia de mai sus cu ziarele gratuite, e o mai veche teorie de-a mea cum ca aceasta chestie, altfel geniala, a fost stricata complet in Romania. Se putea face treaba serioasa cu ea (speculandu-se mai ales saracia, dar atentie, ca nici saracii nu vor chiar orice) dar buba porneste de la ideea romanului cum ca daca e gratis, poate sa fie oricum. Nimeni nu a facut supercalitate in ziarul gratuit. Inca o afacere stricata de noi.

    00
  16. Halpert nu e labagiul care a transformat Libertatea intr-un tomberon?

    00
  17. 00
  18. „în lipsa de moguli dornici să le finanţeze incompetenţa” Unii n-o finanteaza, doar o ciordesc. Asa, cat e ea de incompetenta.

    00
  19. Nu e deloc uşor să conduci o revistă, un ziar, astfel încât să şi dai titluri beton, dar să te şi iubească publicitarii, să te cumpere cititorii, să te iubească ăia care-ţi scriu produsul. Been there, seen that.

    Numirea dnei Halpert, devenită renumită la tabloidul Libertatea, în fruntea Forbes a fost la fel de ciudată ca şi atmosfera pe care a creat-o acolo. Nu poţi să pui un specialist în motoare de camion să dezvolte un motor pentru o maşină sport. Sau invers… Dna Halpert nu a plecat nicidecum din cauza dlui Peter Imre, ci din cauza incapacităţii de a orienta în vreo direcţie revista aia. Şi de a îi imprima un stil. mă rog, de biznes…

    Să vă explic care este diferenţa dintre investitorii în publicitate în reviste de business şi cei în tabloide? Sau cât de bine se simte în cuvântul tipărit dacă revista are un editor şef care ştie ce are de făcut?

    Există la Forbes jurnalişti de calitate care se califică bine-mersi pentru a conduce revista şi a-i da prestanţa căutată.

    Cât despre scrisoarea dlui Halpert, mi se pare jenant să scuipi de unde ai mâncat. Dl. Halpert este jurnalist. Dl. Imre este om de afaceri. Banii vin din afaceri. Dl. Halpert nu mai avea dreptul să conducă Adevărul – un ziar care se doreşte serios, bine ancorat în realităţile economice – dacă a constestat argumentele omului de afaceri.
    Care omul de afaceri are sarcina de a face ca organizaţia să funcţioneze, să genereze venituri, profituri – că nu cred că dl. Patriciu s-a transformat în filantrop peste noapte.

    Cât am lucrat ca şef de echipă, mi-am întrebat în permanenţă PATRONUL: e bine, lipseşte ceva, publicitarii sunt fericiţi, tu eşti ok cu mine?

    Cât am primit răspunsurile corecte la aceste întrebări, mi-am putut vedea de jurnalismul meu fără probleme.

    Este timpul ca jurnaliştii să înveţe că lucrează în organizaţii, care sunt deţinute de oameni care mai deţin şi alte afaceri pe care le coordonează după un principiu simplu şi de când lumea: pe profit. Niciun patron de presă nu va accepta pierderi numai de dragul de a deţine un biznis – chiar şi de presă – decât dacă îi aduce profit. Ca atare sau indirect, pe alte linii de business.

    Aş da exemplul renumitei agenţii de presă Reuters, care a fost preluată în 2008 de Thomson, cel mai mare furnizor mondial de literatură de specialitate. Guess what: etalonul pentru jurnalismul mondial, Reuters, dăduse chix la cash flow şi a trebuit salvată de nişte tipi dintr-o corporaţie cu rapoarte trimestriale de activitate. Acum, pe pagina de gardă ThomsonReuters e postat baban raportul trimestrial… nu cea mai tare ştire a zilei.

    Şi acum, gata cu dramatizările. Presa e business, la fel ca distribuţia de fructe. Nu scoţi un leu peste cât cheltui, mori. Cum faci asta?

    Angajezi un director editorial care să înţeleagă şi ceva business.

    00

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.