Creează un eveniment. Invită pe absolut toată lumea la el, indiferent de locaţie sau limbă vorbită.
Vedeţi ce simplu a fost? Nici n-ai nevoie de foarte multă minte ca să faci asta. Desigur că vin 400 Km până la Timişoara în condiţiile în care juma’ de ţară e sub zăpezi. Nici nu se pune problema să ratez un #beertweetmeet cu prietenii mei dragi chinezu, ciubotaru, soare şi alţi trendinezi sociali.
Ştiţi de ce a încetat lumea să mai cumpere ziare? Sau să îşi instaleze popup-blockere? Sau să se uite la TV? Pentru că era prea mult zgomot. Ăsta e riscul la care se expun toţi aceşti luzeri web2.0. Ca lumea să înceapă să ignore atât persoana cât şi zona.
De asta nu accept cererile de prietenie de la magazine online sau branduri. Pentru că vor încerca să îmi bage pe gât marketingul lor ieftin şi inutil. Ştiu, toate brandurile au aceeaşi replică: siteurile de companie îşi pierd importanţa, trebuie să fim toţi pe twitter şi facebook, pentru a comunica cu brandurile şi cu clienţii care au fugit de newsletterele, pliantele, smsurile si popupurile noastre.
În alte ştiri, vine Trooper la Braşov. Până acum, şi-au anunţat participarea 130 oameni. Unii dintre ei vor veni însoţiţi. Ăsta e un eveniment promovat cu succes prin reţele sociale.
Parol, ca 80% dintre cei care creaza un eveniment pe feisbuc, habar nu au ce fac, dar o fac pentru a aduna lume si a continua bombardamentul de spam.
Nu pot sa nu remarc, ca multi s-au „ridicat” pe aceste considerente.
Si mai e Stumble, si Twiteras, si Linked, si cate si mai cate …
Astia sunt castigatorii de fapt.
Pai eu ce sa mai spun? Sunt la cuca macaii in Kabul si inca se gasesc cativa „promoteri” sa ma invite la evenimente in Bucuresti. O da, ma urc in avion si calatoresc 5 ore tocmai pentru concertul tau!!
Invitatiile pe faisbuc se dau bulk si nu intereseaza pe nimeni daca omul invitat poate sa si ajunga in mod real.
Cred ca nimeni nu are o experienta mai misto ca a mea in materie de invitatii facebook (cea mai mare parnaie posibila, in materie de socializare online):
Abia se lansase prostioara aia de Lecturi Urbane (mi s-a parut un fâs de la inceput adica eu, un juma de pulete pe langa Plesu si cu o cultura 3% cat Juvara sa le arat oamenilor prin metrou, pe scari, prin boscheti ca citesc) cand primesc o invitatie pe facebook la lecturi urbane. Cum una din numeroasele mele carti (2 la numar :)) ) se cheafa fix asa, URBAN, am luat-o ca pe o invitatie personala, credeam ca eu am fost invitat sa citesc din cartea mea. Da-i, multumeste-i frumos lui Ciubotaru si pooola, niciun raspuns. Cand am mai sapat si m-am familiarizat cu ideea, m-a bufnit rasul. =))
Nimeni nu intelege ca marketingul de calitate se face cel mai bine printr-un produs de calitate?
@Alex: usor de zis, mai greu de pus in practică.
scuze de greseli cu virgule si alte tampenii, inca n-am baut cafeaua dar am tabarat pe zoso :))
Am si eu o gramada de prostii din astea la care sunt „invitat” de catre diverse firme sau ce or fi. La un singur eveniment m-as fi putut duce, mersul la frizerie al unui coleg din liceu. :))
Ti-am trimis invitatia stiind ca obisnuiesti sa ajungi in weekend-uri prin Bucuresti si m-am gandit c-ai putea ajunge si pe aici.
Ce se simte lumea cu musca pe caciula!