Am fost la tot felul de interviuri. Uneori în postura de angajator, de cele mai multe ori în postura de angajat.
Ce se întâmplă la interviuri poate fi împărţit în două părţi:
Potrivirea.
Unde se discută ce vrea patronul, ce căuta la un angajat, ce oferă, ce culoare are biroul, câte păsărici futabile sunt în firmă, câte ore are programul, care sunt politicile firmei cu privire la diverse, ce pitici pe creier are angajatul pletos etc.
Salarial.
Partea cea mai complicată a interviului este negocierea salarială. Dacă cer prea mult par calic. Dacă cer prea puţin, pic de fraier. Tot timpul această parte e un joc de noroc. Poate depinde de dispozitia în care sunt participantii la interviu sau de disperararea lor…
Mie îmi place să cer puţin la început. Sau să discut.
Eu nu ştiu cât e de muncă, dvs. ştiţi mai bine si ştiţi şi ce buget aveţi alocat pentru această pozitie. Spuneţi dvs. o cifră şi vedem dacă e ok sau nu.
Contracararea de obicei este:
Da, dar tu ştii cât valorează munca ta. Tu cât vrei?
…pentru că îi e frică să se joace cu cifrele si nu vrea să se arunce sau să jignească. De obicei, eu merg la interviu pregatit pentru acest joc. Ma interesez cât se plăteşte la firma respectivă sau cqt se plăteşte pozitia respectivă la altă firmă. Şi apoi calculez cu ce nevoi am eu. De pilda, la un interviu din 2004 i-am spus omului că „eu am cheltuieli lunare de 300€, aşa că nu pot accepta mai jos de 400€. Dacă se poate, bine, dacă nu, eu vă înţeleg şi sper că şi dvs. mă înţelegeţi”. M-au înţeles si am obţinut un salariu mai mare de 400 € după 6 luni.
Ştiţi că se spune că nimeni nu e de neînlocuit. Aşa e. Dar e important să te faci util şi folositor. Atunci când stai 3 saptămâni degeaba si nu se întrezăreşte nimic pentru tine, atunci poţi pleca.
tocmai de aia e si facuta
e muie cu bolta
Varianta cu interesatul inainte e buna, mai ales daca lasi de inteles ca stii care este valoarea pozitiei in firme concurente. Arata ca stii pe ce lume esti. Varianta cu „eu atat cheltuiesc pe luna” arata ca esti un tip organizat.
Mai exista o varianta care la mine a functionat, dar trebuie sa stii intr-adevar pe ce te bazezi si sa fii sigur ca daca ti se spune da poti face fata: „nu stiu daca va permiteti plata abilitatilor mele, dar (pui aici o suma mare dar rezonabila) cred ca ar fi ok”.
trebuia sa pui teancuri de ziare intre hartiile de 1 mil
Ceea ce ma streseaza pe mine este ca majoritatea angajatorilor doresc performanta cat mai mare, dar pe nimic daca se poate. ultima data cand am intrat la o discutie de genul, am cerut pe un part time 400 de euro. Foarte putin pana la urma, daca stam sa ne gandim ce dorea nenea de la mine. Mi-a zis ca nu poate sa dispuna de banii astia, asa ca vom lucra cu plata pe proiect (la care normal ca va iesi mai in minus) ca doar suntem firma la firma.
Poti sa fii viteaz la un interviu cand stii ca ai niste banuti pusi deoparte (asta in caz ca esti intre jobs) sau un job de la care vei pleca atunci cand vei gasi ceva mai bun. Daca esti disperat dupa un loc de munca, impins deci de nevoi, este clar ca nu poti face pe cocosul si asta inseamna ca negocierea este aproape inexistenta.
Ceea ce ma bucura insa este ca se pune deja ceva mai mult pret pe angajati si mai ales pe ce pot ei, decat inainte. Pentru un angajat bun mai sunt si firme dispuse la a plati pretul „corect” si nu se mai multumesc cu cine stie ce pila adusa asa de forma. Ne maturizam si noi pas cu pas.
In primul rand atitudinea conteaza.
Tu trebuie sa fii cel care domina discutia, intreaba-i si de mama inainte sa povesteasca ei.
Deobicei la primul interviu pentru un post discutia se poarta cu o tzutzi, tzutzi e buna, stilata pusa tocmai pentru a elimina putzoii care se bucura ca au vazut o femeie buna.
Multi pica testul acesta.
Deobicei a 2 a persoana ce participa la interviu stie cu ce se mananca domeniul tau, foarte probabil mult mai bun pe specializarea ta ca tine pe care nu trebuie niciodata sa il aburesti.
Cat despre banii pe care tii ofera de cele mai multe ori conteaza conjunctura in care ai ajuns la ei.
Le arde buza, bun, iti dau un salariu decent. Daca sunt in expectativa iti arunca pastila ca nu exista o nevoie reala de o persoana pe postul care l-au scos la concurs, dar pentru tine pari baiat bun si cu potential iti ofera cu 25% mai putin decat amicu care a fost angajat pe acelasi post acum 2 saptamani.
Ghinion frate
Tot ce conteaza este atitudinea. I own this shit
Mai lasa-ti vrajeala cu interesatul inainte despre salariile de la firma angajatoare. De parca poti sa afli una – doua ce salarii sunt acolo. Iar daca se afla usor, inseamna ca HR-ul nu-si face treaba cum trebuie, ca n-a batut suficient lumea la cap sa nu zica nimanui ce salariu au. Iar daca te duci la o firma mica de unde naiba sa stii pe cineva de-acolo?
@Cristian: daca nu esti complet pafarist, cam stii ordinul de marime al salariilor in domeniul in care te duci. Daca m-as duce acum la un interviu in domeniul meu, mi-e clar ca nu pot sa cer 5000 euro, iar daca cer 500 inseamna ca-s prost…
Eu am avut de-a lungul timpului alta tactica: acum am X, dar sunt dispus sa plec pentru un salariu mai mare… si in momentul asta de obicei ti se face oferta concreta.
Hm… ma apropii de 600 de commenturi pe blogul tau… vad ca am fost cam vorbaret de-a lungul timpului
abs, lasa-l pe cristian, e plutaş.
cristian, tu te duci la un interviu pentru un job si nu stii cat sa ceri? intrebi doi vecini, intrebi pe un forum, intrebi pe ym, bah care lucrezi la prajit pizza, are idee careva cat e salariul la carrefour? da bah, e 7 mil de casierita, si cu spor daca te tin astia pana la 11, ca nu ii mai satura de cumparaturi!
abs, am inteles bre, ce sa mai, dau o ciorba de potroace la 1.000
E un joc cand mergi la interviu. Spre exemplu. Angajatorul spune ce are de spus, intervievatul spune ce are de spus. Daca totul e ok, discutia despre salariu face totul. Daca lasi la alegerea lui, iti va da minimul din gama, daca spui tu, e posibil sa ceri prea mult. Trebuie aleasa o cale de mijloc.
Chiar daca e greu de aflat salariile din compania respectiva cu putin efort poti afla cifra de afaceri/profitul/numarul de angajati inainte de interviu si iti poti da seama daca e o companie sanatoasa, daca isi permite sa te plateasca cu cat vrei tu etc. Si faci si impresie buna daca te vad ca te-ai interesat de ei inainte si nu ai venit la plesneala, cum vin majoritatea.
zoso & ABS, nu sunt plutas, insa am prieteni in acelasi domeniu ca si mine care au si doar 18 milioane si care au si 30 de milioane sau mai mult. Iar intre sumele astea e oarecare diferenta, nu credeti?
Cat despre tactica cu „acum am X”, in marea majoritate a cazurilor cei de la HR te intreaba din start cat ai acum si cat vrei de la ei.
Mai lasati vrajeala cu sfaturi dintr-astea generaliste, ca sunt pline ejobs, bestjobs si myjob de ele.
Voi vorbiti de salarii de 500 euro sau mai putin. Tot ce ziceti aici nu valoreaza nici cat o ceapa degerata cand vine vorba de salarii de 2,500 euro de ex sau mai mult. Una ca nu vorbesti cu tzutzi, ca de ea treci instant. Aia n-are capacitatea sa evalueze cate parale faci tu. A doua, ca la salarii din astea se discuta cu cartile pe fata. Cand ai un CV care da pe spate juma’ de industrie, nu mai merge cu lugu-lugu „atata cheltui”, etc. Atunci merge cu punct ochit, punct lovit. Asta pot (pe demonstrate, of course), asta astept.
E drept ca nu multi au bugete pt tine, dar avantajul e ca nu pierzi timpul. Te cauta multi, si foarte putini stau la cioace. Doar aia care nu se sperie. De obicei salariul pe care-l astepti e citibil printre randurile din CV. Ca nu multi sînt in stare sa-l vada inainte sa te sune, e alta poveste.
@dojo
„Pentru un angajat bun mai sunt si firme dispuse la a plati pretul “corect””
care e pretul corect ? cine il stabileste ? piata ? nevoile tale zilnice ? raportul cerere/oferta ? daca da, atunci pretul imobiliarelor din romania e corect ? cat castiga vecinu/prietenu/contactul de pe ym ? daca stii ca firma o duce bine ceri salar mare ? daca da, atunci greva de la dacia a fost „morala” ? etc etc etc etc
dupa cum vedeti, dragii mosului, problema e foarte complexa ….
Imi place portofelul :))
stash
Toti spun ca e usor la primul test dar daca nu vorbesc in termenii agreati de hr-ita zboara … sau li se sugereaza alt post unde faci aproape acelasi lucru dar pe care nimeni nu il doreste pentru ca e munca de robotel …
suna interesant nu?
poate la stat se trece usor de primul interviu dar in multinationale hr-ul taie si spanzura … doar cei fazandati ajung sa isi arate skillurile
Ah si inca o chestie … partea cu skillul … tu spui ca dai pe spate jumatate de industrie, asta depinde doar la cine te raportezi
post simplu si corect. si bun as indrazni sa zic. la mai multe din astea. sau poate ar trebui sa ma abonez la maibun…?
@away N-am spus ca dau pe spate jumate de industrie. Am spus ca daca ai CV care da pe spate. Deci n-am vorbit la persoana intai.
Nu stiu cum naiba nu reusesti sa treci de HR-ita. Poate depinde si cum o iei, habar n-am. E chestie de abilitate.