Despre internship

Ștefan Stroe mi-e simpatic încă de pe vremea când fusese dat afară de la ceva agenție de publicitate și apoi își dădea cu părerea despre campanii și mecanisme, pentru că era cumva calificat să facă asta, șomer fiind. Între timp, s-a repliat și își dă cu părerea despre internship, în calitate de profesor la SNSPA și șef la agenția de comunicare Incandescent Marketing (de unde și tema de blog inspirată din tot ce a fost mai rău în 2002 în materie de webdesign).

Ia să vedem:

Internul neplatit inlocuieste adesea muncitorul calificat;

Sincer, mi-e milă de companiile care fac asta. Eu știam că intern-ul e acolo să învețe și să facă mici comisioane pe lângă oamenii angajați. Gen, să facă niște cafele, să facă un draft sau să încerce niște scenarii. În nici un caz să ajungă vreodată să facă munca unui angajat.

Internshipurile au devenit o conditie de angajare in bransa. Altfel spus, “Nu ai internshipuri in CV, nu ajungi pe shortlist”;

Corect. Asta pentru că materia învățată SNSPA, de exemplu, nu are nimic de-a face cu munca din teren, iar absolvenții sunt complet aerieni.

Internshipul neplatit este o lipsa de angajament din partea celor doua parti: studentul nu ofera potentialul sau maxim si nu are un plan si obiective pentru practica, iar angajatorul stie ca il va tine acolo doar cateva luni / cat va rezista;

OK…

Recrutarea unor interni neplatiti poate fi o strategie de recrutare mascata (si e imoral sa iei studenti in practica pentru a-i momi ca ii poti angaja dupa aceea);

Poate studenții la SNSPA sunt mai naivi, dar dacă după o lună nu sunt angajați, ar trebui să plece.

Legislatia curenta este rupta de realitatea bransei noastre (nu prea ai motive sa stai mai mult de 3 luni intr-un stagiu de practica in publicitate sau PR);

Trei luni? WTF? Ce face, doarme acolo? Cine naiba ține 3 luni un om neplătit?

Situatiile jenante si neprofesioniste pe care le povestesc studentii la facultate sunt revoltatoare.

Dap. Să vedeți ce povești au studenții despre profesori și profesionalismul lor.

 

Povestea e simplă: dacă internul consideră că are de învățat ceva de acolo, poate rămâne cât vrea el. Dacă vrea bani, poate cere sau își poate căuta un job. Nu e o practică cu victime, e una cu oameni lipsiți de curaj sau cu mediocri care au impresia că o acceptare la internship înseamnă job asigurat.  E mai ușor să plângi pe net sau pe la facultate decât să pui cap la cap un CV și să îl trimiți unor oameni din industrie.

 

filme-lincoln-lawyer

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

25 comentarii

  1. Din ce am vazut eu, pare sa devina o practica:”Recrutarea unor interni neplatiti poate fi o strategie de recrutare mascata (si e imoral sa iei studenti in practica pentru a-i momi ca ii poti angaja dupa aceea)”…pentru ca nu-i asa, daca legea nu interzise, e permis!

    00
  2. Pentru elevii care se pregatesc de BAC: exista posturi in economie unde valoarea muncii prestate este ZERO. Iar de Paste si Craciun primiti prime de 50% din salariu. Adica ZERO. Lasati voturile negative sa vina la mine.

    00
  3. Si de ce ar fi imoral ca internshipul sa fie o strategie de recrutare? Eu cred ca e cea mai buna metoda de recrutare a unor oameni de la care sa nu ai surprize odata ce i-ai angajat. Si partea cu lipsa de angajament/motivare a internului e total lipsita de temei si pusa doar de dragul reciprocitatii. Internul chiar are toate motivele sa fie motivat si sa dea ce are mai bun in speranta ca va fi angajat. Deci oarecum sunt contradictorii anumite asumptii din articol.

    00
  4. You should get out more. In occident sunt internship-uri de cate 6 luni neplatite. Naiba te angajeaza pe aici daca nu te duci sa muncesti gratis cateva luni din viata.

    00
  5. Cred ca internshipul e o chestie foarte foarte buna, Studentul trebuie sa realizeze ca nu stie sa faca nimic util (si nu este alt mod in care poate sa realizeze asta), angajatul are sansa sa vada care dintre potentialii angajati au potential sa invete sa faca ceva….

    00
  6. @jiji: las-o-n pendula cu “asumptii”. De la atata corporate language ti se trage?

    00
  7. Internshipul este o varianta excelenta sa inveti ceva. In studentie am facut un internship la un post local de televiziune unde am ceva editare video, subiect despre care nu stiam absolut nimic inainte (si care nu era abordat la facultate).

    Studentii care nu vor sa faca un internship neplatit sa nu-l faca. Simplu. Obligarea firmelor sa isi plateasca internii este o idee proasta. Probabil ca multe firme ar renunta sa se mai complice cu interni chestie care ar duce la mai putine oportunitati pentru studenti.

    00
  8. Okay. Deci punem în balanță următoarele:

    internship – șanse foarte mari să învăț ceva practic dar nu sunt plătit
    snspa – șanse foarte mici să învăț ceva practic și, în unele cazuri, îi plătesc eu pe ei

    00
  9. Am fost intern la o banca, doua institute de cercetare si o companie de distributie a energiei iar perioada aia mi-a prins tare bine. Nu am stat nicaieri mai mult de 3 saptamani, maxim o luna, nu avea rost sa frec duda atat, am invatat ce trebuia sa stiu si m-am carat. Nu m-am angajat la niciuna din cele de mai sus dar nu plang pentru ca nici nu m-am dus la internship cu gandul asta.

    Internship-ul il faci tocmai pentru a vedea realitatea, sa vezi daca se aplica pe undeva ceea ce inveti tu prin facultate, sa inveti ce nu ai invatat in facultate, sa vezi cat de naspa e sa fii pe plantatie etc.

    00
  10. Pe unde mai dau si eu cu sapa, un internship dureaza 3 luni sau mai mult. De ce? Studentul poate veni maxim 4-5 ore pe saptamana (din motiv de program facut cu curul de maretii profesori), iar noi eliberam adeverinta pe numarul exact de ore in care a trecut pe la noi (ore duble daca a facut ceva teren sau documentare pe la biblioteca, pentru ca asa s-a procedat si in cazul meu, cand eram studenta, si mi se pare ca ii stimuleaza)

    00
  11. Pai eu de exemplu tin interni neplatiti minim 6 luni până la 1 an. Că atât e nevoie să inveti cu ce se ocupă jobul.

    00
  12. dupa ce termina facultatea, multi ar trebui sa faca un an de munca neplatita ca sa ajunga angajabili.

    unele companii ar trebui sa ia bani de la interni, asa cum fac si universitatile. diferenta ar fi ca in primul caz banii nu ar fi chiar aruncati pe fereastra pentru o patalama.

    00
  13. Treaba este valabila si in arhitectura. Se face practica multa neplatita pentru ca fie esti incepator si nu-ti da el bani sa ascuti creioane sau oricum tie iti trebuie obligatoriu practica asta deci daca nu-ti convine il iau pe altul. M-a amuzat (cinism mai mult) cum un profesor ne-a spus ca la sfarsitul facultatii de 6 ani cand o sa ajungem in campul muncii o sa realizam ca nu stim nimic. Mi s-a parut fascinant cum tot ei pot sustine asta in contextul in care e clar ca in sistemul de invatamant este problema daca nimic practic nu iese din facultatea de 6 ani. Si iti dau dreptate pentru partea de internship neplatit pentru oameni care nu stiu sa-si spuna parerea sau sa-si ceara drepturile. Vezi Dorin Stefan care ia studenti sa munceasca pentru el gratuit. Aici intervine orgoliul in care el vinde ideea ca o sa iasa o mare duda daca lucreaza sub el intersectat cu credulitatea celui care accepta asemenea internship.

    00
  14. am facut scoala intr-o alta tara si intr-un alt domeniu…
    internshipul este parte din scolarizare, iti gasesti tu singurul unde il faci si este platit (jumatate dintr-un salariu minim). exista si supervisori care sa te ghidize si sa se asigure ca faci ce trebuie…evident ca se pierde ceva timp, dar ambele parti isi doresc ca lucrurile sa mearga bine si merg…

    nu as accepta niciodata un internship neplatit pentru ca asta inseamna ca firma nu e motivata sa scoata ceva de la tine, sa te ghideze (si practic sa te instruiasca)…

    00
  15. Este bine sa faci stagii in vacantele din facultate. Nu inlocuiesc ce inveti la scoala sunt complementare. De multe ori te ajuta sa vezi ce poti sa faci in continuare sau macar sa-ti dai seama ca jobul ala nu e de tine si ca poate te apuci de altceva.

    Daca stagiul te invata ceva este ok sa-l faci si neplatit, mi se pare insa unfair din partea companiilor sa ceara asta.

    Noi am lansat un program de stagii acum 10 ani si am ajuns sa oferim vara trecuta cam 800 de pozitii, in marea majoritate platite. Diferenta este ca la noi in domeniu (IT) este cererea mult mai mare pe piata muncii.

    00
  16. pe vremea mea chestia asta se numea practica. M-am dus la prima mea practica cu gandul sa invat ceva si am lucrat cot la cot cu cei de acolo timp de o luna. Am invatat intr-o luna cat nu invatam in facultate in 5 asa ca m-a ajutat enorm in urmatorii ani de facultate ce invatasem acolo. Asa cum s-a mai spus sunt chestii complementare si nu cred ca se exclud, cel putin in domeniul in care am studiat eu.
    Nu m-am gandit nici un moment ca trebuie sa fiu platit pentru asta si eram super recunoscator ca baietii aia de acolo erau super deschisi in a ma invata cat mai mult…
    Am fost mai mult decat mirat si bucuros cand la sfarsitul acelei luni am primit o suma considerabila de bani pentru munca prestata si un angajament pentru a 3-a luna de vacanta, din ciclul, i-a banii, distreaza-te si vino in septembrie ca vor si baietii astia sa plece in concediu si ne ajuta daca esti prin zona in perioada aia…
    Am lucrat toate vacantele studentesti acolo dupa acel prim stagiu si in primii 5 ani de dupa absolvire. Le multumesc intotdeauna acelor oameni insa inceputul a fost o practica unde m-am dus chitit sa invat nu sa primesc bani.

    00
  17. @PCH: M-ai facut curios. In ce domeniu lucrezi de vin oameni atat de nepregatiti si tu ii bagi in seama?

    00
  18. Flo: arhitectura. Scoală te invata doar sa desenezi si ceva notiuni teoretice. Fără experienta nu poti produce documentatiile cerute de lege necesare in domeniu. De aici internship.

    00
  19. Marea majoritate a intershipurilor se impart in 2 categorii: science si non-science.

    Cele bazate pe science gen software developing de obicei sunt platite intrucat tu ca si intern ai o contributie cat de cat evidenta pe parcursul intershipului, scrii un cod.

    Cele non-science precum marketing, management sau domenii abstracte pentru care nu exista piata (filozofie, etc) nu sunt platite si este absolut normal. Compania care te tine pentru cateva luni te va invata in perioada aia si efectiv va pierde temporar capital uman pentru tine. Mai vrei si bani pentru asta?

    Imi pare rau pentru cei care urmeaza SNSPA-ul si imi pare si mai rau pentru cei care urmeaza cursurile tipului care a scris aberatiile legate de internship. E ok sa ai o parere dar daca parerea ta nu are niciun fundament mai bine o tii pentru tine ca altfel te faci de ras.

    00
  20. “În nici un caz să ajungă vreodată să facă munca unui angajat.”

    Unde puii mei traiti, fratilor ?! Astia care inca mai credeti asa ceva ?!

    00
  21. Am lucrat ceva ani intr-o agentie de publicitate, si am vazut “intern” ca-mi aducea texte corectate de el, fara sa le mai vada cineva.
    Superagentie, vedeti ca si acum mai cauta oameni care sa vina “pentru internship”. :)

    00
  22. Apropo de tinutul cu lunile ca intern neplatit. Cand am fost la interviu la IBM, unul dintre cei care luau interviul, 50+ ani ca varsta, se “lauda” ce binevoitori sunt ei si cum au tinut pe unul 12 luni ca intern neplatit si apoi l`au angajat. Sa te tot duci la coorporatii de astea.

    00
  23. nu e ok sa nu fie platit deloc, macar bani sa ai de transport/mici cheltuieli, e total aiurea sa stai 6 luni undeva sa inveti si sa faci ceva timp in care sa ceri bni de la parinti in continuare si pt transport…

    00
  24. Cred ca si patronul, si angajatul trebuie sa invete un lucru: munca nu e gratis. Iar bisnisul nu e sustenabil daca se bazeaza pe teapa.

    Luand punct cu punct: in Occident, intrenshipul se plateste si se plateste bine. TZ prieteni stau acolo, iar din “indemnizatia de intern” se pot descurca decent, impartind un apartament.

    La noi, politica de a tine interni e venita dintr-o cumplita saracie, pe de-o parte si o abisala lacomie a patronului pe de alta.

    Eu am facut SNSPA, unde chiar am invatat lucruri pe care le-am folosit apoi. Ca orice om de comunicare, m-am dus in internship unde munceam in locul seniorilor dati afara, evident, pe gratis. Patronul ne zicea cum o sa ne angajeze el candva si ce multumit e de noi. La final de luna, ghiciti cine si-a luat masina noua, iar noua nu ne luase nici macar o pizza pentru noptile dormite in agentie?! Dap, patronul. Nefiind nici eu venita cu pluta din provincie, am intrebat dupa o luna daca de acum o sa muncesc ca sa ii platesc si benzina la SUV si daca nu cumva vrea sa ii dau bani pt apa de la buda, curent electric si net (cu laptopul veneam de-acasa), ca sa nu ii fie lui greu. Cred ca l-a deranjat.

    Apoi cand m-am angajat si eu pe bune, pe un salariu mic, cat sa nu mai simt ca parazitez infect pe banii parintilor, am inteles ca sunt atat de multi imbecili in lumea asta care isi merita soarta: pruncii invata undeva ca munca pe gratis e ok si ca “ca sa lucrezi in publicitate tre sa lucrezi pe gratis” si mai ales, merita! Primise seful un mail de la un aspirant: “ca sa lucrez la voi pe gratis as manca numa’ paine cu sare un an”. Asta era imbecilu’ care strica piata!

    Dupa niste ani de munca in calitate de angajat, vazand multi interni pe langa mine, chiar cred ca multi din ei nu se pretuiesc nici pe ei, nici munca lor. Chiar nu dau doi bani pe asta, asa ca de ce ar da un patron?! Da, problema e si la angajator care isi inlocuieste oamenii vechi cu “sange proaspat”, insa si la copiii astia care alearga dupa fata Morgana, doar doar sa scrie pe facebook ca lucreaza la o agentie de publicitate.

    In momentul in care oamenii isi vor pretui atat persoana, cat si munca, atunci si patronul se va comporta ca atare: contract de munca, banii pe contract, taxe platite etc. Dar da, e un proces lung, dureros si cu victime colaterale in care fiecare se intreaba: “de ce sa fiu eu fraierul?”.

    Totusi, poate cu ocazia asta, o sa afle si angajatorul ca daca face un contract de munca, in primele 3 luni poa sa-l dea afara pe orice motiv. Inclusiv ca nu ii place fata lui. O vreme am crezut ca patronii stiu prea bine legea si de-aia o fenteaza. Nimic mai fals: sunt blana! Unu’ mi-a zis la un interviu ca un contract de munca e pe vechiul cod al muncii, ca nu mai exista contracte de munca in 2013. I-am urat succes si l-am intrebat daca ii plac portocalele.

    00
    • Frunzarind pe aici din plictiseala ti-am citit comentariul si tin sa iti spun ca nu cunosti unele lucruri.In Germania de pilda in majoritatea cazurilor practica aia este platita.Ba inca mai ai dreptul si la alocatie daca ai pana in 25 de ani.Daca esti neplatit sau ai peste 25 Agentia de Munca iti acorda un ajutor financiar in respectiva perioada.Sigur ca in bunul obicei romanesc s-a preluat o idee dar s-a ,,aplicat,, romaneste.

      00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de pe eMAG prin acest link sau de la PCGarage prin acest link.