Dare de seama la 6 luni

Cum necum, au trecut cele 6 luni pentru care am venit aici (la Paris). Au trecut relativ usor, fara multa bataie de cap, cu mare noroc din partea mea ca l-am cam fortat pe un amic sa ma tina la el in apartament. Si, credeti-ma, chestia asta cu cautatul de locuit la Paris e ceva ce te poate faca sa iti bagi p…, oricât de interesant sau misto e jobul. Si vorbesc din perspectiva unuia care isi permite o chirie intr-un cartier decent al Parisului.

La firma. Schimbari rapide, multe demisii, multe veniri noi, multe disponibilizari. Acum 3 luni le-am scris o scrisorica de vreo 3 pagini, cum ca „imi place aici la voi, dar hai sa stam de vorba daca si voua va place de mine”. Asa ca m-au pus sef pe un departament cu zero angajati. Da, nu mai schimb WC-uri sau becuri singur, acum angajez o firma sa faca treburile astea si eu doar supervizez lucrarile. Doar ca, departamentul fiind eu, trebuie sa chem sa intervina si sa faca treaba vreo 50 de firme, fiecare cu specificul ei: porti automate, climatizare, alarme, supraveghere video, lacatus, instalator, electrician etc. Sa le gasesc, sa le trimit sa faca treaba – pe bani nu prea multi, of course – si sa verific ca au facut treaba buna. Acum inchipuiti-va cum pot eu sa controlez firma care a reparat climatizarea la Marsilia. Sau la Bordeaux. Iar ele stiu ca nu pot. Bineinteles, climatizarea se strica dupa un timp, fix dupa perioada de garantie. La fel si usile automate, tot timpul ai impresia ca trebuie sa schimbi detectorul de prezenta – aflux mare de clienti, semn bun, pe naiba – sau „sunt tocite rotitele, 800 EUR sefu'”.

In acelasi timp, controalele obligatorii: electricitate, alarme, supraveghere, usi automate si perdele metalice. Toate date unor firme „prietene”, pe 3 ani, fara posibilitate de reziliere. Contractul cu Engie, citeste-l tu ca nu avem jurist si vezi ce nu e in regula. Mda, 500.000 EUR/an in responsabilitatea unui fluture. Firma serioasa. Cereri de lucrari/modificari la primarii. Cereri de pus sigla pe fatadele unor cladiri. Cereri de instalare bene de moloz. Transformare iluminat magazine din iodura in LED. Cu cerere de subventii. Inchidere 15 magazine anul acesta. Cu buget spre zero, ca, na, si asa am pierdut prea mult cu ele.

De doua luni mi-au promis un/o asistent(a). Intreb saptamânal de el/ea. Directorul general mi-a facut observatie ca am uitat ceva esential in cerintele pe care le-am enumerat pentru postul asta: sa aiba tzâtze mari! Vai, ce gluma, idolul meu. Mi-au gasit o vânzatoare dintr-un magazin care se inchide. Care are studii de jurista. Si e vânzatoare la magazin de 7 ani. Pe acelasi salariu, minim pe economie. De 7 ani! Când va mai minunati de salariile casierelor din România de la Penny, sa stiti ca e o chestie universala, oricât de prospera e o tara. Si poate ne punem in perspectiva si ne plângem mai putin de cât de grea e viata.

Acum 3 saptamâni a postulat tipa, dar ei (DG si desteapta de la HR) acum si-au adus aminte, ca i-am intrebat eu. OK, când o chemati la sediu sa discutam cu ea? A, pai e prea mare deranjul, du-te tu si ia-ti-o din magazin. La propriu. Ma duc si o scot la masa. Vorbim liber, in fata unei salate. Nu e „wow”, dar are un copil mic care i-a schimbat perspectiva asupra vietii. Vrea mai mult. O cred. Imi place, desi nu are sânii mari. Ma intorc la sediu si dau ok. Stai, ca nu o putem aduce pâna nu se inchide magazinul. Si nici nu e prioritara, sunt alte persoane care vor sunt disponibilizate care ar putea sa postuleze. Stai, ca nu inteleg: si daca vine o Tantza care vorbeste cu „wesh, mon frère, ça farte?” ar trebui sa o iau eu ca asa e planul social? Cam da. Bine, atunci nu mai am nevoie.

Auzi, poti sa ne comanzi si noua niste port-etichete pentru etajerele din magazine? De ce eu? Pentru ca inainte, departamentul tau facea asta. Ete scârtz. Marketing-ul sa va cumpere asta, ca nu eu decid cum arata etajerele voastre. Nu se poate, dureaza prea mult la marketing, hai, te rog eu, fa-o pentru mine. Tipul dinaintea mea voia sa controleze totul, ca asa isi trata nevoia de putere. Eu vreau sa fac cât mai putin si sa ma duc sa citesc Onfray prin cafenele sau in Tuileries. Da, chiar si in timpul serviciului. Mi-am luat zile fara plata sa merg in RO, si am stat totusi pe telefon sa rezolv treburi urgente. Mi-a tras-o capitalismul. Eschivez. Saptamânile urmatoare ma apuc de plecat prin tara, dintr-o data mi-am adus aminte de magazinele de la Biarritz, Nice si Monaco. Ah, la Monaco nu avem? Eu asa am crezut, de aia am ajuns aici si-l caut de vreo 3 zile…

Capitalism as usual. Se poate si mai rau, dar e bine. Mai #rezist un an, poate. Bine ca ma intorc in fiecare week-end in Alsacia mea, altfel taiam din nou paduri de stejar fara nici un scop real. Si lasam Parisul celor care tânjesc dupa alienare.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

63 comentarii

  1. Ramai acolo…fa-ne in ciuda!

    00
  2. Hai că pari băiat bun la toate, te descurci tu cumva. Ştim cu toţii că banii nu sunt importanţi atunci când faci totul din pasiune.

    00
  3. Didn’t read. Fuckin wall of text. Poate sa faca cineva un rezumat in 5 fraze? Boss pe bune….

    00
  4. Ăsta este un job perfect de a deveni milionar la cate contracte faci. Ai putea primi o groaza de „cadouri”. Cred ca la 500000 pa (1,5 milioane in trei ani) iese un benț pe an. He?

    Eu m-as angaja la BER (aeroporrul păcătos din Berlin). Si cel mai mic sef de departament devine milionar – de aceea nu se termina…

    00
    • Da, scopul meu asta a fost când am ajuns aici sa schimb becuri :-)

    • Scopul meu ar fi sa angajez firme de spalat pe jos aeroportul nedeschis si de curatat de buruieni pistele. Cel ce a facut asta ultima data a facut doar vreo 750000 (cu asta l-au prins) si a primit doi ani cu suspendare. Au gadit numai in jur de 50000….

      00
    • AlexF pistele sunt în folosință

      00
  5. NOU
    #23

    Apropo de chestii care se strica, cum e mai e wc-ul ala pe care l-ai montat in magazin ?

    00
  6. a quoi bon avoir quitte coasta boacii

  7. Draga Fluture,

    Apreciez ca iti dezvolti calitatile de scriitor. Mi-a placut articolul. Ai presarat un pic de umor, ca de obicei, si ai pus mai putin acid.
    Très bien, mon ami :)

    00
  8. Acu serios… Daca e asa naspa de ce nu cauti altceva?
    Off topic: noi in doua saptamani ne mutam intr-un sat, sau nu stiu cum sa ii zic, e la vreo ora de Paris si de abia astept. A fost sotul acolo acum vreo trei saptamani si a facut cateva filmulete si arata genial. Bine, pentru mine genial inseamna ca e ca la tara, dar curat :). Cu franceza nu stam grozav, insa nici execrabil tinand cont ca acu doua zile am primit contractul pe mail si am inteles cam 80% din el. Da nu e bai ca oricum e o echipa mixta si sper ca prin conjuctura data voi reusi sa gasesc si eu un loc de munca relativ repede. O sa avem o casa asigurata deci dpdv al banilor va fi OK si asa, dar na, nu vreau sa stau sa frec duda.

    00
  9. f bun articolul. Si mai si aflam care e mersu prin corporatiile franceze. Am mai aflat de la alti amici care baga la comun cu francezii si e cam praf treaba. Asta e, vorba aia, Deutschland Deutschland Uber alles. Inteleg francezii:)

    00
  10. Într-adevar în Franta sistemul actual e facut sa ia 7 piei de pe cei ca tine. Asta din mai multe motive :
    * pensionarii au un nivel de trai mai ridicat decât salariatii, e o alegere politica pentru ca francezii de peste 50 de ani formeaza o majoritate electorala constanta
    * cei cu salariu minim pe economie nu platesc contributii nici la sistemul de pensii, nici la sanatate, nici la somaj, practic salaiul lor brut e egal cu salaiul net . Asta din cauza globalizarii ca altfel sunt prea scumpi pentru angajator.
    * e mai rentabil pentru o familie cu copii si salarii mici sa traiasca din ajutoarele sociale în locuinta sociala data de stat si cu asigurare medicala gratuita data de stat decât sa munceasca si sa plateasca pentru toate astea la privat din salariu.

    Iar pentru toate astea cineva trebuie sa plateasca, si ghici cine ? Cei ca tine care câstiga sensibil peste salariul minim pe economie si sunt înca rentabili. A scris Vali un articol interesant despre asta acum câtiva ani.

    00
    • corect dar macar mananci croasanu de la mama lui. Eh?

      mdea, misto tara si asta.

      00
    • “* cei cu salariu minim pe economie nu platesc contributii nici la sistemul de pensii, nici la sanatate, nici la somaj, practic salaiul lor brut e egal cu salaiul net . Asta din cauza globalizarii ca altfel sunt prea scumpi pentru angajator.”

      Fals.

      00
    • Sa explicam situatia. La un salariu minim pe economie de 1300 € pe luna, daca s-ar plati înca pe atât contributii la stat atunci atât de putini din cei care primesc minim pe economie în Franta ar fi rentabili încat procentul de someri si asa mare ar exploda. Nu de alta dar un muncitor din Polonia, România, China etc care munceste mai mult de 35 de ore pe saptamâna e mult mai ieftin. Asa ca statul francez a diminuat enorm contributiile celor cu minim pe economie, ni zic ca au disparut de tot dar sunt simbolice fata de cât sunt cele ale unuia ca Ffluture. Si de asta cei ca el au o presiune enorma la servici, pentru ca trebuie sa-i tina în spate pe o gramada care au si ei parte de asigurare medicala, ajutor de somaj, pensie samd pentru care contribuie mult mai putin decât primesc de la stat.

      00
    • Bogdan, nu e chiar asa. Un salariu minim pe economie (SMIC) costa un angajator 2250 EUR/luna. 1250 EUR se duc la salariat (net) si 1000 EUR sunt contributii. Deci nu e chiar asa „nimic”.
      Pe de alta parte, eu platesc poate mai mult decât altii, dar ce zici de „riscul” pe care-l are statul in momentul in care eu intru in somaj? Sau când sunt in medical.
      Desigur ca ne sustinem unii pe altii, asa e sistemul democratic, socialist, cum vrei sa-l numesti. Daca nu ne-am sustine, cum ar functiona lumea? Bogatii inchisi in cartiere pazite si saracii dând târcoale.
      Pe mine nu ma deranjeaza atât de mult impozitele, ma deranjeaza când sunt folosite pentru mizerii care nu amelioreaza viata celor mai putin ajutati de noroc, soarta etc. De exemplu, mereu trec pe lânga Muzeul Legiunii de Onoare si vad geamurile alea securizate dinspre bulevard, ma apuca… când stiu foarte bine cât costa o chestie ca asta, care nu foloseste la absolut nimic. Doar sa fie „linistiti” aia din interior, care ce pula mea fac acolo? Impart medalii pentru dictatori si mizerii umane. Dar, na, Legiuna de Onoare, important, bla bla bla… hai sa alocam niste bani. Fluture, uite ce am facut noi cu 5 ani de contributii de la tine, nu-i asa ca-i frumos? Si multiplica asta cu milioane de lucruri de genul. Si dupa astia 5 ani in care am contribuit la geamurile lor, nu pot nici macar sa stau pe banca aia din curticica lor ingrijita de un gradinar, care, ai ghicit, e platit tot din contributiile mele…

    • Un salariat cu SMIG costa 1615,25€ pe luna laun salariu net de 1204,22 € : https://www.expert-comptable-tpe.fr/articles/cout-salaire-smic-charges-patronales/
      Pensia lui e de 75% din salariu pe când a ta va fi sub 50%. El munceste 35 de ore pe saptamâna, tu mult mai mult. Pe el gradinita pentru copii nu îl costa aproape nimic, tu o sa platesti 600 € pe luna.
      Dar într-adevar problema cea mai mare nu e asta, ci faptul ca asistatii social + pensionarii( si cei aproape de pensie) + bugetarii formeaza o majoritate electorala, sunt azi mai numerosi decât salariatii de la privat tineri tine. O majoritate electorala dependenta de putere pe care nici un politician, din orice partid, si orice tara (Franta, România, Germania etc) nu-si poate permite sa si-o puna în cap. Iar satisfacerea intereselor pe termen scurt ale acestei majoritati electorale a ajuns sa asfixieze economic clasa salaritilor de la privat si, încet încet, sa duca de râpa economia. Problema tine de natura umana, de cresterea sperantei de viata, de globalizare si de o clasa politica iresponsabila. Doar în tarile scandinave au reusit sa faca niste reforme care sa amelioreze situatia asta si sa nu favorizeze pensionarii în detrimentul salariatilor.
      Tu esti în Franta de 6 luni si înca în faza de entuziasm fata de ce e în România dar daca ramâi mai mult timp sigur vei vedea lucrurile altfel.

      00
  11. Evident. Negresit.
    Mare angajament.

  12. Salut Fluture!

    Ce skill-uri recomanzi pentru o pozitie ca a ta? Dar cursuri?
    Precizez ca eu sunt Office Manager si fac cam ce ai descris tu in articol.

    Multumesc!

    00
    • Florin, nu cred ca exista cursuri sau studii. E mai mult experienta de viata, curiozitate si dorinta de a rezolva lucruri… Bineinteles ca studiile initiale ajuta si ele, dar la mine e mai multa experienta de viata in domenii diferite decât cursuri anume.
      Nu diploma a fost cea care a contat aici (chiar daca a avut si ea importanta ei), ci mai ales primele 3 luni de munca, cu rezolvarea unor probleme reale cu costuri mai mici decât inaintea venirii mele.

    • Iti dau dreptate Fluture
      Citind ce ai scris acum poate ca si negocierea si o gandire critica ajuta pe un astfel de job
      Mult succes si sanatate

      00
    • Multumesc. Mult succes si tie.

  13. „wesh, mon frère, ça farte?” e cumva „oui, mon frère, ça fait?” si din ce zona? pare fascinant sa vorbeasca cineva asa :)

    eu stiu doar „tu viens du Marseilles?” ca si insulta :) Petrecut 10 luni in Nisa.

    00
    • „wesh” e mai nou si e un passepartout… poate fi si „oui”, poate fi aproape orice

      wesh , interjection

      Sens 1
      Argot
      Salut ou provocation appartenant au vocabulaire des jeunes. "Wesh" est dérivé de l'arabe "wesh rak" (comment vas-tu ?).
      Exemple : Wesh mon pote, tu fais quoi aujourd'hui ?
      

      Wesh wesh
      The phrase means ”what’s happening?” or ”what’s up”. The phrase is often used in arabic and french neighborhoods.
      With an arabic twist:
      – Wesh wesh habibi?
      – Salam! Nothing special!

      With a french twist:
      – Wesh wesh, qu’est-ce qui se passe?
      #wech#wesch#wish#what’s up#whazup#wazup

  14. Cunosc programator plecat in Paris si o duce decent: sta in 3 camera in chirie, are 2 copii, vacante multe, fotografiaza mult, alearga, etc. Nu pot zice ca da pe afara de bine dar nu mi se pare ca I-a tras-o capitalismul. O sa-l si intreb cam cat costa o viata decenta acolo sau poti sa ne spui tu Fluture cat este un trai de viata „mediu ponderat” ? Adica sa stai in ap sa zicem de 2 camere, o masina, sa iti permiti in weekend macar un concert sau un restaurant mai spalat sa iesi cu mandra, cate o evadare in weekend pe Valea Loarei sa faci niste fotografii sau un hobby ? Intelegi, chestii putin peste basic sa simti ca traiesti nu doar ca tragi la galere…

    00
    • Eexpresia cu capitalismul care mi-a tras-o era pentru zilele fara plata in care totusi am muncit. In rest echilibrul intre munca prestata si salariu exista. Invat in fiecare zi cum sa eschivez si sa-mi iau cât mai putine lovituri de la capitalism, socialism etc.
      Despre cât costa sa faci aia sau aia, depinde de fiecare. Eu sunt ok, pot face aproape orice am chef, inclusiv sa plec in Bali in concediu.

    • Eu cunosc un programator care nu a plecat, lucreaza în Bucuresti si la 40 de ani si-a cumparat(terminat de platit) 2 apartamente, unul de 2 camere si unul de 4 camere. Bona la copii în costa mai putin de 10% din salariu, si îsi face vacante peste tot în lume. Asta e diferenta, prietenul tau plecat la Paris la 40 de ani probabil tot cu chirie sau cu 10% dintr-un apartament de 3 camere platit în cel mai bun caz. Bona la copii costa 30% din salariu la Paris.
      Cam asta e „mica” diferenta între Bucuresti si Paris dar e o diferenta capitala zic eu.

      00
    • O duci decent, in general. Lumea e sau pare mai relaxata atat la munca precum si in afara ei.
      Este adevarat ca puterea de cumparare ca programator in Ro e peste cea a unuia din vest. Si ca atare, iti poti permite mai multe.
      Problema e mai mult de societate, infrastructura, sanatate
      agresivitate…subiecte paradiscutate. Pe termen lung, evolutia poate fi f buna. Oamenii care au salarii f Ok cer alta calitate, alte servicii etc si cred ca asta va ridica nivelul general.
      Pana la urma fiecare stie ce vrea de la viata. Stii cum e ,statistica e una, la nivel individual e alta povestea.

      00
    • În Occident se traieste decent dar din ce în ce mai prost. Apropo de sistemul de sanatate : sa nu credeti ca în Vest totul e ok. Daca acum 15 ani la un medic specialist la spital de stat o consultatie dura 20 de minute acum nu mai au timp decât de 5-7 minute, ca sistemul e subfinantat si trebuie sa fie „rentabili”. Cât timp esti sanatos, totul ok, dar daca ai o problema grava si diagnosticul nu a fost pus la timp, pentru ca medicul nu mai are timpul necesar sa-si faca treaba ca lumea ? Un coleg de la mine din firma a murit cu zile la 50 de ani pentru ca i-au pus diagnisticul de cancer prea târziu, desi omul s-a dus din timp la consultatii. Si nu e un caz izolat, am prieteni medici care au astfel de cazuri în fiecare zi, si ar vrea ei sa faca consultatii mai lungi dar li se spune ca nu ar fi rentabili daca ar face-o.
      Altfel poti merge si la privat dar ghici cine a cumparat toate clinicile private din Franta ? Fonduri de pensii americane care au ca obiectiv principal profitul, sa faca tratamentele cele mai rentabile, nu cela care ar fi cele mai bune pentru pacient.

      00
    • Bogdan, care e treaba, de ce esti asa pesimist? De fapt, pe cine vrei sa convingi si de ce? Adica nu inteleg inversunarea asta… esti in Occident si tânjesti la România? Vrei sa ne convingi – si, eventual, sa te autoconvingi – ca un român poate trai mai bine decât un francez, venind cu un singur exemplu? Bineinteles ca sunt români care traiesc mai bine decât MULTI francezi, chiar si unii care, in valoare absoluta, au salariul mai mic. Dar nu inteleg ce vrei tu sa exprimi…

    • M ai convins. E bine rau in Ro. Gata, impachetez.

      00
    • Eu încerc doar sa fiu obiectiv si sa descriu si inconvenientele vietii din Occident pentru ca de avantaje toata lumea vorbeste, iar cei din România tind sa idealizeze occidentul. Cred ca e bine ca cei care vor sa plece sa aiba o idee si despre ce nu merge bine pentru a putea lua o decizie în consecinta.
      Altfel alegerea apartine fiecaruia si depinde de situatia personala, în România între un programator si cineva cu salariul mediu pe economie punctul de vedere nu e acelasi. Dar stii cum se spune, da-i românului mintea de pe urma. Sunt lucruri pe care le realizezi încet încet, eu sunt în Franta de 15 ani si în primii ani am trecut prin acceasi faza de entuziasm ca toata lumea. Azi vazând situatia din Occident sunt optimist fata de situatia din România. Dar în câteva rânduri nu pot sa spun totul, si ce e mai bine, si ce e mai rau, pentru fiecare categorie în parte, asa ca am abordat aspectele mai putin cunoscute / abordate de marea majoritate. Asta nu înseama ca totul e negativ în Occident, pentru toata lumea, în nici un caz.

      00
  15. fa-ti firma ta, prin care ii aprovizionezi pe frantujii angajatori cu de toate. le mai dai si promotii din cand in cand, nu esti chitros.

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.

Pun clipuri pe Youtube