De ce eșuăm noi săracii și ce am putea face să fie puțin mai bine

E un text foarte lung, dar merită.

1. General

  1. Se pierd in detalii inutile, în loc să vadă big picture. Ca în bancul ăla cu Bulă și maică-sa care vroia să-l învețe adunarea și-i zice: „Am două mere și mai pun 3 mere, câte mere fac?” și Bulă întreabă „Ai luat mere?”. Se concentrează pe mici greșeli, în loc să ia esența și să se întrebe: „e ceva din discuția asta de care m-aș putea folosi?”
  2. Nu recunosc și nu își asumă când au greșit. Nu sunt dispuși să încerce să repare. Nu zice unul: „OK, am futut aici treaba, hai să văd cum reparăm, dă-mi voie te rog să nu închid lumina sau să nu ies pe ușă până nu repar ce am futut, reparăm întâi și apoi vedem care e cauza ca să nu mai repetăm iar aceeași greseală”. Nu, au futut să zicem serverele din datastore și vin cu scuze de genul „pai nu, că tu ești tâmpit că nu ai documentat cum trebuie, deși scria clar în x documente, revizuite și aprobate tot de ei” sau au șters nu știu ce rahat și Windows e de vină că trebuia să se prindă cine e la taste și să nu permită să mai folosească computerul. Sunt vinovați, le atragi atenția și schimbă discuția pe alt punct, făcând scandal și scoțându-te pe tine vinovat. Întotdeauna altcineva e de vină, sistemul, soarta, horoscopul, drogurile, băutura care i-a luat mințile (eram beat, nu știam ce fac), țigările, încălzirea globală, pisica, orice altceva, numai ei nu. Pasează pisica în loc să zică: „Ok, am bușit treaba, dă-mi voie să o repar, apoi mă dai afara, dar întâi lasă-mă să o repar”.
  3. Nu lasă o portiță deschisă. Merg pe două variante „n-am nevoie de tine, marș în morții mătii” (scris legat) sau nu îți răspund deloc când îi contactezi cu ceva care nu-i interesează, în loc să zică „ok, acum nu pot să te ajut din motivul asta, hai să schimbăm cărțile de vizită/datele de contact/păstrăm legătura pe viitor și cu prima ocazie, când sunt disponibil, vei fi prima persoană pe care o voi contacta”, chiar dacă situația e foarte puțin probabil să se întâmple.
  4. Se limitează la anumite idei și nu sunt dispuși să discute orice, oricând, cu oricine, oriunde: chestii de rasism (nu discut eu cu țăranul ala), religie, preferință politică: dacă e psdist, nu am ce discuta cu el, dacă e indian/mexican/negru/arab nu am treabă cu el, moldovean, oltean etc. Culmea e că cele mai bune sfaturi practice le primești de la cine nu te aștepți.
  5. Se concentrează pe aspectul emoțional pe care l-au perceput din acea discuție, în loc să vadă esența și lucrurile pozitive. Ăla a vorbit despre nu știu ce copii la modul nu știu cum, dar am și eu un copil așa și el nu știe și să-l fut în gură dacă-l mai bag în seama și nici nu-i plac câinii deși eu îi iubesc la nebunie. Iau sfaturile/critica la modul personal, nu înțeleg ca un om care îți zice un lucru în față, e mult mai ok decât unul care te lasă în legea ta, pentru că de fapt ăla îți oferă timpul și feedback-ul gratuit. Nu înțeleg o critică constructivă că poate fi un avantaj pentru tine, să te ajute sa schimbi ceva. Atenție, mă refer la critica constructivă, nu la păreri de tot rahatul. Și iarăși, trebuie o balanță între a refuza orice critică și a accepta orice critică.
  6. Crezut în astre, horoscop, soartă, religie, ghinion, ghicitori și alte idioțenii. Prin ghinion nu mă refer la a avea o boală gravă. Cred ei că există o soartă scrisă și aia e, orice efort ai face, tu tot acolo ajungi dacă așa ți-e scris. Așa că, de ce sa te mai obosești? Dumnezeu le așterne pe toate și așa a fost voia lui. Și speră să-l ajute bunul Dumnezeu la examen, n-a citit nimic, dar la horoscop a zis că azi o să aibă o surpriză. Pentru ce să faci efort? Mai bine te rogi la Dumnezeu să iei examenul chiar dacă nici n-ai deschis cartea. Sau poate te ajută să găsești niște bani pe jos, sau vreo vânzătoare să-ți dea rest mai mult decât trebuie.
  7. Caută în disperare să fie în centrul atenției, invidiați și să moară dușmanii de ciudă. Pun preț pe obiecte de tot rahatul, cu care încearcă să se afișeze „iote fraere ce adidași am”. Depind de părerea altora, a găștii, a cercului social. Depind să fie cool. Attention whore. Sunt dispuși să facă orice sa fie în atenția găștii. Se îmbracă și se machiază să iasă cât mai mult în evidență, vorbesc cât mai tare, se comporta cât mai agitat, doar doar să fie observați. Dacă sunt respinși de cercul social, instant sunt în depresie.
  8. Nu fac un minim de efort să rezolve o situație apărută sau o problemă. Nu pun întrebări, indiferent dacă par idioate, nu sunt curioși să afle, nu sapă. Nu caută să vadă cum trebuie făcută o treabă, ei zic „păi eu nu știu”.
  9. Nu caută persoane de la care să învețe.
  10. Nu încearcă să se diferențieze prin ceva. Dacă suntem 10 oameni la fel, cum pot să-mi măresc eu șansele să fiu ales dacă nu mă diferențiez prin ceva?
  11. Îi doare-n fund de persoana care vine să le pună o întrebare. „Bună ziua, Știți cumva cum pot ajunge în zona x? Da ce, bă, eu sunt birou de informații? Îmi iese ceva? Marș de aici și cântă la altă masă” când ar putea pur și simplu să scoată telefonul să dea un search pe maps sau google.
  12. Nu vor să iasă puțin din reguli/proceduri când situația o cere, atâta timp cât nu încalci legea, nu vor să analizeze cu situația, să meargă pe intuiție sau să-si asume un risc. Ok, procedura e asta, dar intuiția mea îmi zice că dacă fac asta s-ar putea întâmpla asta. Exemplu: E verde la pietoni, se oprește un Șofer pe banda 1 și îți face semn să treci, nu te uiți și treci ca berbecul, că na, ești legal, și te zboară de pe banda 2. Sau procedura zice că trebuie obținută aprobare de la 7 superiori doar prin email doar că tu nu ai timp să obții cele 7 mailuri de aprobare, dar ai putea să pui mâna pe telefon și să suni direct pe X și să-i zici să-ți dea aprobarea, el fiind cel care ia decizia finală.
  13. Familia nu ajută la treburile care nu necesită implicarea directă a lui. Adică în loc să stai tu să-ți fuți mintea de unde cumperi scutece, pâine bio și șervețele de fund, ar putea să te ajute familia cu asta și tu să îți vezi de treburile importante. Vezi Steve Jobs cu flaneaua aia neagra, dacă el ar fi stat să se gândească la toate tâmpeniile, ar fi fost epuizat fizic și psihic și nici nu ar mai fi putut să se gândească la deciziile importante. Probabil nici Putin nu stă să caute scutece pe Amazon, să vadă care e mai bun între Pampers și Huggies.
  14. Nu respectă angajamentul și nu comunică. Ok, dacă nu mai poți ajunge să iei lucrul pe care m-ai rugat să ți-l dau, poate nu ar fi rău să mă anunți, ca să nu-mi stric programul.
  15. „Sună prea frumos ca să fie adevărat. Ar putea fi o țeapă, miroase de la o poștă a teapă, dar dacă nu e?”
  16. Nu încearcă chiar dacă nu știu. Au impresia că nu știu engleză pentru că nu pot conversa fluent și nu mai are sens să încerce pentru că vor fi respinși, însă nu știu din start ce caută ăla. Cât timp se gândesc ei cum ar fi fost să încerce, altul i-a luat deja oportunitatea. Poate că nu încearcă pentru că le e teamă de eșec, în loc să privească eșecul ca un pas mai aproape de succes.
  17. Au impresia că pupincurismul, mâncatul de rahat și capul plecat sabia nu-l taie te ajută toată viața.
  18. Consideră că ce a fost acum x ani, fie că e vorba de job sau de bani, sau de ceva ce au cumpărat, trebuie să valoreze tot atât acum. Nu înțeleg că lucrurile se devalorizează, că poate munca ta nu mai valorează la fel de mult ca atunci. De exemplu: dacă înainte erai tânăr și luai 2.000 de euro și acum mori de foame, zici că nu vrei să te angajezi sub 2.000 că e o rușine, deși îți mor copii de foame. La fel, ai cumpărat o mașină acum 5 ani cu 20.000 de euro și tu vrei să o vinzi tot cu atât.
  19. Inflexibilitatea, rigiditatea. Exemplu: „Au primit bilet de tren cu locul 3. Locul 5 e liber, dar la locul 3 se așezase un bătrân în cârje. Sunt în stare să scoale bătrânul ăla pentru că ei au nr. 3, in loc să se uite că e nr 5 liber și ar putea să se așeze acolo”.
  20. Haos în cap – prioritizarea ajută.
  21. Fake it until you make it. Vezi tot felul de oameni autointitulați antreprenori, Don Juani, dumnezei, în loc să fie naturali, să se iubească pe ei, să fie originali, să se uite în oglindă și să zică „Bă, ăsta sunt eu, atâta știu, așa arăt, aici sunt, îmi place ce văd în oglindă, dacă mâine m-as naște din nou, aș vrea să trăiesc la fel, nu aș vrea să fiu altul, ci doar aș îmbunătăți chestii la mine”.
  22. Adună rahaturi în casă și se atașează de obiecte – De la punga cu pungi goale din cămară la sticle și borcane de pe vremea lui Ceaușescu, la pantofi găuriți, la ultimele gunoaie, la milioane de obiecte pe care nu le folosesc. Că poate o trebui vreodată. O soluție ar fi regula 1 la 1: cumperi un obiect, tre’ să scapi de altul. Altă soluție, ce n-ai folosit timp de 1 an nu vei mai folosi, trebuie scăpat de el, aruncat, donat, give away, vândut. Hainele de la copil nu te apuca să le păstrezi sub pat sau în șifonier ca să le dai la nepoți. Sunt ieftine, își permite oricine. Nu îți mai folosește la nici un căcat walkmanul de pe vremea lui bunica, televizorul cu lămpi, iphone 1 cu bateria moartă.
  23. Se compară aiurea cu alții și mai compară și familia/copiii cu colegii acestora de școală. Dacă e ceva ce am urât cel mai mult la părinți, pe lângă șantajul că-l dă afară pe copil sau că eu te-am făcut eu te omor, am urat foarte mult comparația cu alții. „Bă! Ăla cum a fost în stare și tu nu? Idiotule! De ce ai luat doar 8 și ala a luat 10?”
  24. Vor să se mândrească cu copiii lor, forțează copilul să fie ceva ce n-au fost ei în stare. Vor ca acel copil să fie o variantă mult mai bună a lor, deși nimeni nu l-a întreba ce vrea. Nu întreabă copilul dacă i-ar plăcea să facă lucrul ăla, dacă și-ar dori asta, ce pasiuni are, nu, nimic din toate astea. Copilul trebuie să fie olimpic, trebuie să fie culturist la 6 ani, trebuie să escaladeze munți la 10 ani. Copilul trebuie să fie premiant, să am cu ce mă mândri, să moară Vasilica de la 2 de ciudă.
  25. Au falsa impresie că dacă cunosc 5 oameni, aceștia vor sări să-i ajute. Îl iau pe prietenul ăla în calcul ca primul nume care le vine în minte, în loc să se ia pe ei în calcul. „Cer lui George bani dacă e ceva”, deși poate George are și el planurile lui, sau poate nu e acasă în perioada aia.

2. Munca

  1. Nu înțeleg cât valorează munca sa la noi în țară și peste hotare, în raport cu costul vieții și cu piața de acolo. Nu te gândi, cum menționa Negrea, că „în SUA, un manager de Social media câștigă 55k, eu de ce să nu cer 4.500€ pe lună?”. În primul rând, în  SUA, 55k ala e brut, trebuie să scoți taxele ca să compari cu un venit net din RO. La un 55k brut pe an îți iese undeva la 4.000 net pe lună căsătorit și cu 2 copii. Cu 4.000 net pe lună, ca singur venit, mori de foame. Te califici la medicare (asigurarea aia medicală dată de stat pentru venituri mici). De exemplu în California, 84k e socotit low income. În Washington, $72k e low income pentru familie de 4 persoane. Asta ca o paranteză, să înțelegi ce înseamnă 55k în raport cu piața din zona în care se cere să se angajeze pe poziția deschisă. La fel Elveția, dacă primești 5.000 de euro acolo, fă o comparație cu costurile de acolo.
  2. Nu înțeleg oferta și sistemul de taxare. 25k brut în Germania nu e chiar așa de spectaculos. Se apucă și semnează fără nici o cercetare.
  3. Nu înțeleg raportul de forțe. Nu înțeleg care e diferența dintre cerere și ofertă pe acea poziție (local, apoi global), numărul de specialiști, dacă au poziție de forță și ei sunt cei care aleg sau dacă ei sunt aleși dintr-un număr mai mare, nu înțeleg cine are nevoie de cine în raport cu variabilele de dinainte.  Nu înțeleg unde sunt ei acum la masă, ce întrebări să pună și cum să joace cartea, cât li se întinde plapuma, cunoștințele pe care le au, cât să ceară și la cât să spere în momentul ăsta, nivelul de trai din țara în care locuiesc și cam care e scorul în țara aia. Joacă aiurea la bluff cu cărți mici în loc de tight and aggressive când e nevoie. Nu înțeleg că bluff-ul se face doar în anumite momente și jucat strong se face în altele. Pe scurt, nu înțeleg poziția lor la masa de negociere, în raport cu adversarii sau partenerii de joc, cu cunoștințele pe care le au și situația în care sunt. Una este să ai o profesie de controlor de trafic aerian sau nu știu ce CEO de multinațională, alta este să ai o profesie de vânzător la un butic unde sunt foarte mulți candidați. Să te aștepți să te cuplezi cu Brad Pitt când tu ai înșirat cartierul cu toți cocalarii, să ai pretenții la nu știu ce bărbat serios și cu zeci de calități sau Făt Frumos sau să fie bărbat independent când tu n-ai nimic de oferit e o tâmpenie. La fel, să speri la salariu de 4.500 de euro în România pe motivul că același salariu e și în Elveția sau SUA și să nu iei în calcul diferența de nivel de trai și costuri dintre cele două țări, iar salariul din România e pana la 1500 euro, să nu îți pui întrebarea „ok, de ce firma aia face outsourcing în România? Din lipsă de specialiști sau pentru costuri?” tot deplasat cred că e. Să întrebi direct de bani când tu nu ai nimic de oferit, dar ai mare nevoie de job e tot deplasat. A întreba din prima de bani e foarte ok când deja ești foarte ocupat, nu îți plânge nimeni de foame și vrei să știi dacă are rost să pierzi timpul.
  4. Nu sunt disponibili rapid pentru oportunități. Nu au timp de răspuns rapid la oportunități. Nici măcar nu găsesc o variantă convenabilă astfel încât să rămână în cărți. Vine unul cu o oferta excepțională din afară, vin cu răspuns către ăla peste 3 săptămâni zicând dacă nu se poate începând cu octombrie că ei vor vara asta să stea la mare în România pentru că și-au planificat concediile în Vamă. Chestia asta merge cât timp tu alegi și ești spamat zilnic cu propuneri de job-uri.
  5. Nu înțeleg cum să vadă o ofertă. Toată lumea întreabă suma și atât, pentru că ei asta înțeleg că înseamnă o ofertă. Nu înțeleg că oferta nu înseamnă doar suma respectiva, ci e un pachet de beneficii și oportunități care pot sau nu să se potrivească cu situația ta actuală. Un salariu de 1500 de euro în care bagi 12 ore pe zi e mai prost decât un salariu de 1300 de euro cu 8 ore pe zi + asigurare medicală + posibilitatea de zile medicale sau lucrat de acasă. La fel, poți obține un salariu de 1500 de euro cu 12 ore pe zi aici, sau un salariu de 1300 de euro, plus deplasări pe banii firmei (hotel, avioane, diurna) plus posibilitatea de relocare acolo. Un salariu de 1500 de euro poate fi mai puțin decât un salariu de 1300 de euro plus acțiuni în firmă. Sau, să zicem că nu pot obține 1000 de euro de la angajatorul ăla pentru că bugetul de angajare e de 800, dar dacă obțin 800 și program de lucru în loc de 12 ore pe zi 6 ore pe zi + firma îmi plătește nu știu ce certificare pe care o pot folosi pe viitor la alte interviuri și mai iau și bonus al 13-lea salariu la Crăciun? Dar dacă am posibilitatea să lucrez remote de oriunde și program flexibil?
  6. Cred că sunt Dumnezeu în firmă și că se sfârșește lumea fără ei. Nu înțeleg că noi suntem un număr într-o firmă, suntem niște resurse și că oricine poate fi înlocuit cu anumite costuri, mai mici sau mai mari. Și că în momentul în care nu mai produci bani, vei fi instant înlocuit. Nu reprezinți nimic în firmă, ești doar o resursă. Nu trebuie să o iei negativ, ci realist, și să nu-ți faci așteptări nerealiste. Poți aduce mai mulți bani decât ești plătit? Dacă da, atunci ești în siguranță. Cer explicații aiurea de la manageri, de ce ăluia i-a mărit, de ce pe aia a lăsat-o, cum și-a permis el să facă nu știu ce, când nu prea e treaba ta ce face ăla în ecuația aia și când tu ai o poziție care nu prea valorează nimic.
  7. Legat de profesie și școală. Din punctul meu de vedere, pentru a avea bani buni din profesie, eu văd două variante.
    • A). Ori ești excepțional la ceea ce faci, top 1, primul nume care vine în mintea tuturor, fie că e blogging, tenis, adunat gunoi sau orice altceva. Diferența dintre nr. 1 și nr. 2 s-ar putea să fie diferența dintre conținutul bun de la o pizza și resturile ramase. Și în momentul ăla, chiar nu contează ce faci, atâta timp cât ești nr 1.
    • B) Fie ești mai mediu în ceva, dar analizezi și anticipezi ce se plătește bine în țară și peste hotare, ce poate fi folosit atât local cât și internațional, analizezi în raport cu cerere oferta și numărul de specialiști existenți, anticipezi dacă meseria aia va mai fi folosită sau va dispărea sau va fi înloucuită cu niște mașini. Exemplu: IT-ul e folosit peste tot, băncile, PR/Marketing, vânzări mari (case, proiecte mari, head hunting), Project Management. Mulți fac greșeala să gândească pe moment, „hmm, as putea fi profesor de latină și iau un post la noi în sat”, și lucrul ăsta îți restrânge aria de oferte. Și se trezesc cu o oportunitate să plece și își dau seama că nu prea poți să pleci nicăieri cu latina și să speri că ai 50 de oferte pe masă într-o săptămână. La fel cu școala, facultatea, masterul, faci o facultate care prezintă istoria limbii române, nu te aștepta să ai oferte foarte multe din afară. Încearcă să gândești internațional și să poți refolosi cunoștințele dobândite. La fel, vezi pe ejobs/bestjobs câte oferte de muncă sunt pentru domeniul ăla și cât de bine sunt plătite. Delphi și Turbo Pascal s-ar putea să nu fie atât de bine plătite sau să nu fie atât de multe poziții comparativ cu Java.
  8. Easy money, loterie. Dacă-l auzi, ar vrea să câștige la loto, să-i lase vreo babă o casă pe numele lui, să prindă pe una plină de bani care să fie în limbă după el, să îi lase jumate de avere, să găsească un moș cu bani să se căsătorească, ce, ea nu merită? De asta și merg emisiunile alea tâmpite cu tele eurobingo, păcănelele, cazinourile, 6 din 49. Pentru că sunt credincioși și se gândesc ei că Dumnezeu o să îi vadă și cad fix alea 6 numere și devin milionari, cum a devenit anul trecut curva aia a dracului de a nimerit ea, nenorocita naibii. Și că e de-ajuns să prindă o mână sau un jackpot și oameni s-au făcut. Știu, o să ziceți că e o știința în spate, matematică etc.
  9. Bani fără efort. Lumea visează să facă bani ușor, stând în Bali, cu investiție minimă și de preferabil fără efort, și să iasă pe profit în prima lună și de asta merg și cursurile astea cu „ai putea lucra de pe o plajă, din Bali, doar 1 oră pe zi”.
  10. Nu vor să-si dea interesul să ofere calitate în ceea ce sunt puși să facă. „Daaaaa, pentru ce să-l îmbogățesc eu pe patron? Pentru ce să mă implic?” „Cum adică să le vorbesc frumos? Cum adică să-i tratez cu respect pe pacienți? Pai, bă, tu știi ce salariu mic am eu ca asistentă? Mai ai și pretenția să te respect după ce că ăștia de sus își bat joc de mine?”
  11. Consideră că munca e făcută doar fizic și că ăla care face o activitate care presupune foarte multă gândire, atenție, strategie etc de fapt freacă menta și n-ar trebui plătit atât. Ce dracu face? Dă din taste și ia atâția bani. Nu înțeleg că totul se plătește în funcție de câți bani aduci clientului.
  12. Nu se testează constant. Au impresia că dacă au fost la un interviu acum 7 ani când s-au angajat, întrebările, cerințele și procedurile de interviu sunt aceleași. Nu încearcă să meargă tot timpul la interviuri să vadă unde se află în raport cu cererea, să-și verifice cunoștințele, să facă o statistică din numărul de aplicări, câți te-au sunat, câte interviuri ai trecut, câte oferte în alb ai primit, ce beneficii oferă firmele, care mai sunt salariile. Chiar dacă refuză, lasă loc de bună ziua, dacă mâine sunt dați afară, sună pe una care au refuzat-o și văd dacă mai e deschisă oportunitatea.
  13. Nu pun întrebări la interviuri. Întrebările nu trebuie să fie agresive dar trebuie să pui să-ți faci o idee cât de cât despre firma, bani, unde muncești, ce vor de la tine, ce presupune jobul respectiv. M-am trezit că vroia unul să muncesc 60 de ore pe săptămâna oficial (probabil erau și ore suplimentare pe lângă astea). O chestie foarte inteligentă în viață (pe care nu o am din păcate) nu e să răspunzi bine, ci să pui întrebări bune.

3. Emigrarea

  1. Emigrează direct fără o ofertă în mână, gândind ei că imediat vor găsi de muncă. Regula pe care o urmăresc eu, întâi faci rost de oferta semnată, apoi te deplasezi acolo (însă preferabil să știi dinainte unde mergi, dacă nu, fă o vizită 1-2 săptămâni să vezi despre ce e vorba, că poate jobul e pe la niște africani de nu poti ieși decât cu pază), asta în caz că nu arde foarte tare și trebuie să pleci musai. E mai ieftin să trăiești 1-2 luni până la primii bani din muncă până te plătește, decât să stai 4 luni pe banii tăi să cauți, plus 1-2 luni până te plătește.
  2. Nu verifica dacă ceea ce știu ei se caută și afară.
  3. Au impresia că dacă au fost 2 săptămâni în vacanță acolo, e același lucru cu a trăi/munci acolo. Nu înțeleg că sunt foarte mulți factori în joc (joburi, scoli, spitale, asigurări medicale, prețul caselor care sare în funcție de notele școlilor și de oportunitățile din zonă, oportunități de afaceri, taxe, puterea de cumpărarea a banului).
  4. Se duc direct pe termen lung, fără să fi văzut vreodată unde se duc. Ca la case, cumperi o casă pe hârtie, fără să fi mers vreodată să vezi locul. Nu știi unde ești, poate e un cartier plin de suedeji, când ai putea de fapt să faci o vizită timp de o săptămână după ce apune soarele să vezi cum e zona, ai putea să mergi înainte vreo 2 săptămâni în zonă să-ți faci o idee cum e.
  5. Atunci când iau decizia să emigreze, nu se gândesc și la alt obiectiv pe lângă bani. Și se trezesc că au cheltuit și banii, au stat și aiurea boschetari sau 15 în cameră și trebuie să se întoarcă acasă. Alt obiectiv ar fi să zicem cetățenia, o poziție mai bună, o școală în paralel, niște referințe, niște contacte cu potențiali clienți și deschiderea unei firme în Romania și colaborarea cu aceștia.
  6. Când emigrează, gândesc doar pe momentul actual și nu întrevăd o modificare în termen mediu, lung. Dacă acum ești singur sau doar cu iubita și e totul ok, vă descurcați cu 2000 de euro, peste 5 ani când sunt 2 copii în joc și de fapt prețul caselor e undeva la 800k și școlile sunt extrem de scumpe, parca zona aleasă nu mai e așa perfectă ca acum 5 ani. Plus rasismul și comparația cu suedejii.
  7. Cheltuiesc toți banii și nu pun nimic deoparte. O regulă pe care încerc să o urmăresc este să am deoparte cel puțin 6 * cheltuielile pe lună. Asta dacă nu am încă un venit din altă activitate. În caz că se întâmplă ceva și pierd jobul.
  8. Când emigrează, pleacă cu biletele de avion și câteva sute de euro în buzunar, sperând că șeful le va da bani în prima zi de munca sau vor primi de la prieteni, în loc să anticipeze cheltuielile neprevăzute care apar la început până să fii plătit (chiria, depozit la chirie, mobila, mâncarea prima lună, posibile vizite la medic, transport etc). O regulă de bun simt ar fi să pleci cu minim 3*suma realit estimată pe care o vei plăti lunar (mâncare+chirie+utilități+transport).
  9. Calculează prost cheltuielile și estimează nerealist că se vor descurca cu x bani. Primesc o ofertă de 1000 de euro, chiria e 900 dar au văzut ei odată acum 5 ani chirii cu 500 (nu contează că era la mama dracu în câmp, o singură cameră de fapt. Mai zic ei că mănâncă de maxim 100 de euro pe lună, și mai dau 100 de euro pe țigări și gata.
  10. Nu pastrează un status legal și curat. Țintesc rahaturi mici (gen am furat o chestie, am tras o țeapă la taxe, nu am mai plătit lumina) care le afectează istoria și statutul pe termen lung. Se trezesc deportați și interziși să mai intre acolo pentru un mic rahat. Dacă tot vrei să faci o nasoală, fă-o la nivel mare, fură câteva milioane de euro, dar nu îți strica statutul ca prostul pentru 20 euro. Pentru că dacă furi ceva acum în Austria și te deportează ăia și peste 10 ani vrei să vii cu copilul la o operație, te trezești că ai fost idiot când erai mic și nu ai cum să-l ajuți.
  11. Nu fac un minim de cercetare cu privire la firma la care se angajează, în special când emigrează. Exemplu pentru angajare in RO undelucram.ro. Pentru afara există glassdoor, payscale. Dacă firma nu e pe aceste site-uri, fă un search pe linkedin, pe facebook, vezi ce angajați sunt care lucrează acolo sau care au lucrat, contactează-i în privat dacă sunt din orașul tău, invită-i la o bere și întreabă-i care e părerea lor, ce le-a plăcut, ce nu, de ce au plecat dacă au plecat. Vrei să emigrezi, sună pe cineva cunoscut care e deja acolo, întreabă cum se descurcă, cât cheltuiesc pe luna, cât de ușor găsește să închirieze…

4. Ce aptitudini/skill-uri văd eu că ar fi importante și ar fi bine să le ai sau să încerci să lucrezi la ele  pentru a reuși să nu mori de foame

  1. Să gândești cu mai mulți pași înainte. Ce ar putea să se întâmple dacă fac asta? Exemplu îți poți antrena un pic mintea jucând șah. Te ajută să vezi tabla și să ai 3 mișcări pregătite. Te învață să anticipezi ce ar putea merge aiurea.
  2. Să nu renunți (never give up/never quit if there is a chance), să încerci tot timpul cât timp situația este încă profitabilă. Să faci presiune fie asupra ta dacă situația depinde de tine, fie pe altcineva dacă depinde de el, să oferi variante numai să se rezolve. Să fii capabil să te ridici oricând cazi. Asta te ajută și profesional și în atingerea obiectivelor, de asemenea e mai puțin probabil să faci depresii cât timp ești capabil să te ridici. Două resurse de care m-am folosit în 2008 și la care încă mă uit și acum: speech-ul lui Al Pacino din Any Given Sunday, Don’t Quit Poem. Și unul mai recent: Humans of New York Pediatric Cancer („If there’s a chance then it’s worth a try. Even if nobody else wants to try, I will try”)
  3. Oricât de mic e venitul să cauți să pui tot timpul ceva deoparte. De fapt ideea e „cum îmi împart eficient venitul”. O idee: să zicem dacă vin bani pe card, transfer automat a unei anumite sume (să zicem 20% din venit) în alt cont de care nu te atingi. Dacă mai ai un venit în plus, folosește-l la investit în ceva sau nu te atinge de el. Învață cumva să-ți împarți venitul în: o mică parte deoparte, o parte pentru sănătate, o parte pentru investiție în ceva (cursuri, poate cumpărat ceva și revândut, poate o sculă mai performantă care să-ți aducă bani, să zicem un laptop mai bun pentru că ai un proiect în photoshop de pe urma căruia iei bani). Eficient (dar poate nu realist pentru toată lumea) văd în felul următor (asta pentru cei cu bani cât de cât mai mulți, dar tot în categoria noastră a săracilor): cheltuielile, medical/sănătate, investiții (cărți, cursuri, afaceri, stoc), bani deoparte, social+familie+concedii dacă e nevoie. Dacă reușești ca partea de bani deoparte să fie în fiecare lună +1 leu mai mult decât ai pus deoparte în luna precedentă, ar fi perfect, te înveți să pui deoparte din ce in ce mai mult.
  4. Să ai în minte cel puțin 3 variante de rezolvare a unei probleme, variante pe care să le evaluezi și prioritizezi din punct de vedere risc, cost, timp, profitabilitate în functie de planurile tale pe termen lung. Îți ajută să ai întotdeauna un backup dacă ceva pică.
  5. Să lași loc de bună ziua, să știi să comunici, dacă refuzi să lași totuși o portiță deschisă, de genul „momentan, din motive personale nu pot să accept această ofertă, dar vreau să păstrăm legătura, să discutam iar în următoarele luni și poate reușim să legăm o colaborare”
  6. Să încerci tot timpul să mai ai cel puțin încă un venit pe lângă cel principal. Să zicem că lucrezi full time, și mai faci freelancing. Principiul e să nu ii toate ouăle în același coș. La un moment dat am lucrat cu 4 clienți în plus față de venitul principal. Sigur, după un timp poate să nu mai merite efortul, dar când ești sărac și n-ai bani, n-ai griji dar ai timp, poți să calci pedala. La fel cu asigurarea medicala, ai aia de stat plus un Regina Maria/Medlife/Medicover în caz de ceva, în special pentru familie.
  7. Să ai deoparte minim 4-6 luni (preferabil 1 an dacă ai și rate) suma cât cheltui tu și familia ta în medie pe lună
  8. Să nu te arunci ca rața la muci (la asta stau încă prost, încerc să lucrez și eu la ea). E bine să iei toate datele înainte să tragi o concluzie și să trimiți mailul sau să dai telefonul ăla unde să-l trimiți pe ăla la dracu.
  9. Flexibilitate. Exemplu: țintești o ofertă, dar angajatorul nu-ți poate da suma x, ci 90% din x, îți place foarte mult firma și oportunitatea, gândește-te, ce altceva poți primi folositor pe termen lung (poate chirie, poate un curs plătit de care aveai nevoie)? Un fel de barter cu ceva de care ai nevoie.
  10. Să ieși din zona de visare și să te apuci să faci practic (și aici încerc să mă educ mai mult), Just do it, cu cât planifici mai mult și cu cât trece mai mult timpul, cu cât povestești la mai multă lume ce vise ai, cu atât sunt mai mici șansele să te apuci să faci.
  11. Bazează-te pe tine și nu pe alții, dar fii capabil să delegi chestiile care mănâncă timp și sunt neproductive, dacă ai cui să delegi.

5. Cum poți face câțiva bani în plus la venitul principal – repet pentru noi ăștia mici și săraci, nu cei cu multă experiență

  1. Vinde ceea ce știi (la început pe bani mai puțini, apoi pe măsură ce ai clienți și poți alege, pe mai mulți bani) – știi matematică, fă meditații la matematică cu clasele 5-12, știi șah, fă un webinar în care prezinți săptămânal strategii de șah contra unei sume modice, să zicem 10 euro/persoană. Învață să faci bani de mic, cât timp încă familia te susține financiar.
  2. Lucrează încă din facultate – cu cât mai tânăr cu atât mai bine, prima dată nu urmări banii, ci să pui ceva la CV, să ai un portofoliu. Urmărește să faci 1-2 ani într-o firmă în care să înveți ceva. Nu te aștepta să te angajeze cineva direct cum ai ieșit din facultate, toate firmele vor experiență.
  3. Înțelege ce se caută și investește timp și învață asta, cu cât ești mai tânăr cu atât mai bine, apoi te căsătorești, apar copiii, mai îmbătrânești, pur și simplu fizic nu mai poți face la fel de multe ca la 20 de ani.
    Cum vezi ce se caută? Ejobs, Bestjobs, vezi să zicem ce poziții sunt postate mai des. Încearcă să anticipezi dacă tehnologia aia va mai fi folosită peste 3 ani. Cel mai bine înveți când ești plătit pentru asta și când ți se pun în cârcă sarcini practice. Exemplul ideal, te angajezi la un startup unde accepți un compromis să accepți o ofertă mai mică, pe pozitie de junior, pentru experiență.
  4. Învață să-ti faci un CV care să vândă, chiar dacă ai puțină experiență spre deloc, evidențiază calități, evidențiază ce a obținut x după ce a lucrat cu tine (bani, timp mai puțin, resurse mai multe, cifra de afaceri mai mare, nr. de clienți mai mulți). Să spui că faci tehnoredactare sau template-uri fără să menționezi beneficiul nu ajută. Să spui „am făcut un template care a ajutat firma să reducă timpul de redactare a documentelor, sau care a fost patentat ca produs și a fost vândut și am avut un venit de x din vânzarea acestuia”, asta da, sau „am scris un articol în urma căruia, un client a contactat compania și a semnat un contract pe o durată de x luni”.
  5. Recomandă oameni pentru bani, însă ai grija ce recomanzi să fie calitativ pentru că vrei totuși o relație pe termen lung cu clienții (gen, evita sa recomanzi cel.ro dacă știi că-s țepari). Un fel afiliere. Sunt firme de HR care vor juniori și dacă ai recomandat pe cineva să se angajeze primești 500-1000 de euro după 3 luni. Semenează cu ele un contract, trimite pe cineva de încredere și obține banii ăștia.
  6. Upwork, elance, freelance, rentacoder

 

scris de Cristi

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

40 comentarii

  1. prea mult e aici de citit …
    mai bine ma duc sa iau o bere la pet, ca seminte mai am de aseara

    10
  2. Daca cel care a scris fluviul asta e altceva decat somer…e cel mai bun exemplu ca prea multi sunt platiti sa taie frunze la caini, in loc sa faca ceva util. Daca e somer, ar putea fi unul din motivele pt care e somer.

    00
    • Ai auzit de oameni care au ca hobby, scrisul? Poate omul, ca sa treaca timpul mai repede, cand sta pe plaja in bali, mai ales ca acum nu se mai poate pleca pe calea aerului de acolo, scrie texte. Scrie ce ii trece lui prin cap in momentul respectiv, ceea ce i se pare relevant, ce crede el ca merita citit de altii sau cum ii poate ajuta pe altii. Sau pur si simplu scrie, sa se relaxeze.

      00
    • Cum oare oi fi gandit tu asta, sa mor daca pot intelege. Poate e un articol care sintetizeaza experienta de viata acumulata dupa toti anii lui de viata. Da, pare ca un articol pentru care a alocat timp, dar duci la extrem modul cum isi gestioneaza timpul, de parca nu poti in viata decat sa muncesti tot timpul, doamne fereste sa ai niste timp liber si eventual un hobby. Si nu, daca erai ironic/sarcastic, nu s-a sesizat din text.

      00
  3. Ca un mic rezumat:
    1. Sa fii destept
    2. Sa muncesti mult
    3. Sa ai ambitie

    Si un mic gram de noroc, ca bonus. Sau macar sa se alinieze plantele cand ai nevoie de ele…

    00
  4. autorul a citit carti de self help… suna bine dar realitatea e cu totul alta… ai PCR esti Dumnezeu, n-ai PCR, lucrezi pe unde apuci.

    00
  5. Elance nu mai exista de un an si ceva. Dar in rest, 99% is chestii de bun simt si al dracului de utile.

    • reciteste nr 1:
      Se pierd in detalii inutile, în loc să vadă big picture. Ca în bancul ăla cu Bulă și maică-sa care vroia să-l învețe adunarea și-i zice: “Am două mere și mai pun 3 mere, câte mere fac?” și Bulă întreabă “Ai luat mere?”. Se concentrează pe mici greșeli, în loc să ia esența și să se întrebe: “e ceva din discuția asta de care m-aș putea folosi?”

      00
    • lol…asta este ca un triple anal penetration…lol

      00
    • Pai „the big picture” este ca a luat ma-sa mere daca ii e foame. Numarul lor e doar un detaliu. Exemplu neinspirat.

      00
    • tot din seria „ai luat mere?”: ce plm inseamna „de preferabil”?

      00
  6. Bun articolul. O singura chestie mi-a atras atentia in mod negativ: „Nu te aștepta să te angajeze cineva direct cum ai ieșit din facultate, toate firmele vor experiență.” Asta e in continuare prostia firmelor romanesti: nu gandesc pe termen lung si nu reusesc sa angajeze si pe potential, nu doar pe experienta. Ma rog, cu HR-ul din Romania poate am asteptari prea mari.

    00
    • Stai linistit ca oricum angajeaza pe potential ca aia cu experienta stau pe salarii mai mari la multinationale si in afara…

      00
    • Haideti sa facem un exercitiu de imaginatie, sa vedem putin si din alta perspectiva. Imagineaza-ti ca ai o firma, un startup deschis acum, nu ai foarte multi bani, multi luati pe credit, sa zicem ca vrei sa vinzi ceva, ecommerce. Ai angaja pe cineva „cu potential” total paralel si fara experienta practica, sa-l pregatesti intai cateva luni pana ajunge sa intre in paine si sa-i dai sansa sa greseasca de cateva ori (greseli care te vor costa bani) pana invata sa faca lucrurile? Ai vrea ca o persoana draga sa fie pe masa de operatie pe mana unuia care acum vede practic primul pacient? Ai vrea daca ai avea o persoana cu dizabilitati, sa zicem autism, cerebral palsy sau cineva care a avut un atac cerebral sa faca recuperare cu un terapeut tocmai iesit de pe banca scolii fara experienta practica ci doar teoretica si fara sa fi vazut in viata lui pacienti cu problema aia si sa nu stie de unde s-o apuce?

      Cam asta e faza cu potentialul, sunt foarte mici sansele ca o firma sa te ia direct pe bani cu zero experienta. Sansele sa te ia cu zero experienta sunt cand cererea de specialisti e mult mai mare decat oferta si nu mai au cum sa fie pretentiosi, chiar nu au deloc de unde sa aduca oameni si tot alearga pe la facultati cu seminarii, prezentari si alte chestii, poate poate prind de acolo pe unii cu potential. Sansa ta, ca si candidat, este sa impingi cat mai mult sa te bage unul in seama si sa dai tot ce poti in perioada de proba. Poti face asta in internship-uri, sa zicem in practica de facultate. Firmele sunt ok sa vii gratis pentru internship si acolo tre sa stai scai pe capul angajatilor sa poti prelua atributiile practice. Acolo poti trage tare, sa inveti procedurile si sa faci treaba, si poate exista o mica sansa si vor zice „vino sa lucrezi la noi”. Atunci e momentul sa accepti compromisul „salariu mic pentru experienta” pentru ca mai tarziu cand vei acumula experienta vei face trocul invers „experienta pentru salariu mult mai mare”

      00
  7. 10.000 de franci elvețieni pe luna, brut, e un salariu mic, mediu sau mare pentru Zurich ? Dar pentru zona franceză a Elveției ?

    00
    • https://www.numbeo.com/cost-of-living/country_result.jsp?country=Switzerland – cel mai usor iti faci singur o idee de aici + adauga chiria pe care o vezi usor pe site-uri.

      00
    • Stiu de numbeo. Cică nu-i relevant si cifrele de acolo sunt departe tare de realitate, de asta am întrebat.

      00
    • @Crimsonware, spune-mi cat de urgent ai nevoie sau doar daca te intereseaza ca informatie. Daca ai o oferta care sta in asteptare si necesita raspuns catre angajator, am pe cineva care tocmai s-a mutat in Zurich, o familie de 3, au un copil de 4 ani. Lucreaza in IT undeva in zona Project Manager. Pot sa-l caut si sa-l intreb exact desi n-am mai luat legatura de 2 ani. Tine cont de faptul ca oricine iti zice daca e bun sau nu, iti zice in functie cu situatia si nevoile sale care pot sau nu sa coincida cu ale tale. Sunt bune sfaturile daca tintesti sa ai aceeasi situatie ca a lui (sa zicem ca intentionezi sa te casatoresti si sa faci un copil)

      Ca o mica paranteza, discutand strict pe cifra si fara alte detalii, pe site-uri zice ca undeva la 95-100k e average salary. Am gasit un forum mai vechi https://www.englishforum.ch/employment/232393-what-s-good-salary-zurich.html plus payscale https://www.payscale.com/research/CH/Location=Zurich/Salary. Plus cost of living dat de colegul

      Intrebari pe care mi le-as pune inainte sa decid daca oferta e buna:
      – Care e situatia mea? Sunt singur? Casatorit? Am copii? Taxele sunt diferite in functie de asta
      – Ce intentionez sa fac si unde ma vad pe termen lung? Sa ma duc sa strang cureaua sa fac rost de bani? sa ma mut pe termen foarte lung? Sa-mi intemeiez o familie acolo? Vreau sa cumpar o casa?
      – Nevoile mele: sa zicem ca am famile? Vreau sa stau cu chirie sau sa cumpar o casa? Cat e costul unei case? Cate salarii lunare am nevoie sa platesc o casa cu banii jos? Scolile sunt finantate de stat sau trebuie platite? Asigurarea medicala e gratuita sau platesc? Cat sunt gradinitele? Cum ma deplasez la munca? Am nevoie de masina ma duc cu transport public?
      – Posibilitatea altor venituri sau altcineva sa munceasca pe langa: Exemplu in US sa zicem average salary e 80k si tu iei 90k dar viza nu-ti permite sa mai munceasca sotia sau sa ai alt venit inafara de ala de la angajator. Atunci 90k s-ar putea sa nu fie stralucit.
      – ce faci si cat lucrezi de banii aia? 120k pe an poate e bun ca standard dev dar poate e mic ca Software Arhitect, CEO, pilot. Iarasi, daca necesita support 24/7 nu stiu ce sa zic, poate 100k e pe pozitie de 8h/zi 40h/saptamana. Iarasi, poate necesita deplasare 4 zile din 5 si nu stai deloc cu familia.

      00
    • Daca esti singur, este mai mult decat decent. Daca ai familie este ok dar, fara mari exagerari. Depinde bineinteles, de stilul de viata. Daca este mare sau mic nu as putea spune. Sunt asistente care au banii aia, la fel cum sunt si specialisti, middle sau chiar top management. Obiectul de activitate al firmei ”decide” asta.

      00
    • Raspunsul depinde de sector/seniority – e un salariu mediu. In functie de situatia familiala, taxele pot fi destul de scumpe. Alte cheltuieli mari sunt chiria si asigurarea medicala. In functie de cat de aproape/departe stai de job, transportul poate fi scump. Daca ai obiceiul sa mananci in oras, n-o sa ramai cu foarte mult la final de luna …
      Pt cumparat un apartament, down paymentul ar fi in jur de CHF 200k (give or take). Creditele se fac pe 99 de ani …

      00
    • @Cristi
      Am văzut pe un grup de Facebook ca dăduse cineva un anunt cum ca se cauta medici de familie in Elveția si cică primeau 10.000 (ori in euro, ori in franci, nu mai stiu exact) pe luna, brut. Nu imi mai amintesc daca se cerea experienta sau nu. Eu sunt rezident, la început, nu pe medicina de familie. Nu am de unde sa stiu care va fi viitorul peste 5 ani când termin, poate voi fi căsătorit, poate nu, nu am de unde sa stiu nimic concret.
      In Franta sau in Germania nu as vrea sa plec fiindcă nu prea ma încântă situația socioeconomica de acolo, atentate si imigranti. In tarile nordice doar Norvegia ar mai fi o solutie si poate ca nu e in UE si nu accepta imigranti, dar preturile raportate la salarii sunt destul de mari. In Suedia mă deranjează socialismul lor tâmpit unde iti intra tiganul in casa si tu in loc să-i dai cu ceva in cap, tu ii mai dai tu niste bani. Acolo cred ca daca ai chema politia iti da tot tie amenda. Plus impozit care se poate ridica si până la 60-65%, nu mersi.
      Singura optiune viabila mi se pare Elvetia numai ca, din ce am auzit, in zona franceză preturile sunt mai mici dar si salariul sunt tot la fel, comparativ cu zona germana, in speta Zurich, unde ai preturi mai scumpe dar salariile sunt foarte mari însă, cică, impozitele sunt mult mai mici si iti rămân multi bani de pus deoparte. Problema e ca nu stiu cam cat ar primi acolo un medic, la început, fara experiența si cam ce ar însemna asta: salariu de trăit la limita sau iti ajung banii de pus deoparte si in scurt timp poti sa faci si afaceri cu ei ?
      Intreb fiindcă asa pot sa rămân in Romania si pot avea un salariu peste medie si aici, fara sa imi mai bat capul cu limba germană.

      00
    • @Crimsonware, am o ruda medic in UK, da-mi voie sa vorbesc cu ea si revin cat de curand. Nu e Elvetia, dar sa-ti faci o idee. Am sa o intreb poate are colege prin Elvetia

      Ca idee, din experienta mea, joburile care zic „ofer x pentru medici” nu mi se par foarte profesioniste, din motivul ca nu au o diferentiere pe baza de experienta, vechime, rol, specializare. Medic poti fi veterinar, general, chirurg, stomatolog, stagiar, practicant, cu 1 an sau 30 de ani experienta, etc. Toti iau 10.000? Nu ii diferentiezi in nici un fel?

      O alta optiune pe care o stiam (dar aici trebuie interesat),cand am lucrat putin prin germania prin 2008, erau oameni care lucrau in Elvetia si faceau naveta zilnic, locuiau in Franta sau Germania. Nu stiu cat e de viabila optiunea asta mai ales cat timp iti mananca, plus trebuie sa vezi cu taxele unde le platesti. Bintenteles, poate nu Zurich, poate ceva foarte aproape de granita, etc.

      Vezi si cu jobul actual din RO, poate exista optiunea sa-ti ingheti pozitia pe o perioada de timp, cat timp te duci in strainatate, stiu ca pe la spitale, depinde de ce medic esti, exista si varianta asta.

      00
    • @Crimsonware, mai poti face doua lucruri care sa-ti ofere oportunitatea de a acumula mai multe informatii:
      1. Pe linkedin era odata un post „ce persoane de HR v-au creat o impresie foarte buna” sau „vi s-au parut foarte bune”, ceva de genul. Si fiecare taguia in comentarii pe cineva pe care considera el ca a avut o experienta buna vu acea persoana. Erau minim 500 comentarii. Am adauugat toate persoanele in reteaua mea de Linkedin. Posteaza tot timpul anunturi de genul „caut pe cineva pentru pozitia x” sau „am pe cineva care cauta” si tot timpul apare cineva in reply care zice „am eu” sau „zi-i sa-mi dea cv-ul la adresa asta”.
      2. Intra pe facebook si da join la grupuri de genul: diaspora din Elvetia, diaspora din Zurich, grupul romanilor din Elvetia, grupul romanilor din Zurich, medici romani in Elvetia, medici romani in zurich. Dupa ce te accepta, pune un post „salutare, e cineva medic cu calificarea x care munceste in Zurich?” Dintre aia care vor raspunde, contacteaza-i in privat si intreaba-i cand au 10 minute libere sa le poti rapi din timp, sa aveti on convorbire telefonica/skype/whatsapp. Si pune intrebari (fa-ti o lista din timp), cat e un salariu de start pe pozitia x, cu experienta asta si specializarea asta, uite am primt 10.000 e ok? Cat sunt chiriile, cat de repede gasesti? (Vezi ca o sa stai ceva timp in hoteluri pana semnezi contract de chirie, iar contractul de chirie cere de multe ori si depozit cel putin inca o luna de chirie). Ce firme mari sau spitale sunt in zurich? Ai auzit de firma asta de m-a contactat? Stii cumva sunt pozitii deschise la spitalele astea? As putea sa las un cv la tine sa-l dai mai departe? Cat sunt taxele, cheltuielile, etc? Intrebarile astea sunt puse si sa eviti situatii de genul „suntem firma x si va oferim 100 de euro pe luna, iar ca beneficii, scutecele cu care veti fi imbracat pentru ca noi sa economisim timpul pierdut in pauzele de pipi, sunt platite tot de noi, bonus, din partea firmei”

      00
    • @Cristi: Mulțumesc mult ! Cică 10.000 de euro sau de franci era pentru medic de familie, nu stiu pentru alte specializări. Eu nu urmează să fiu medic de familie dar ma gandesc ca poate sumele se învârt oarecum tot pe acolo. Sincer eu nu as pleca dar vad pe multi ca pleacă si ceva imi da senzatia ca tara asta se scufundă si nu mai are scăpare.

      00
  8. Numărul 1 e discutabil .
    De la 2 în jos însă e foarte bine scris .
    Felicitări

    00
  9. Legat de punctul cu recomandările pentru bani: poți face asta și fără să semnezi un contract cu companiile. Printr-o platformă de afiliere în recrutare.
    Noi avem o astfel de platformă, specializată în mare parte pe IT.

    00
  10. Prima propozitie: „Se pierd in detalii inutile”, apoi cca 70 de puncte sparte in 5 capitole cu subpuncte.
    Rezumat: nu merita, e lung si prost.

    00
  11. Faza de la 1.2 e adevărată şi în argumentul când aud „De ce există atâta răutate în lume?” şi „Lumea asta e rea” după care stau şi „cujet”: Păi cine e „lumea”? Din cine e formată „lumea” asta misterioasă?

    Un om de genul ăsta înjură pe stradă de 10 ori, e înjurat la rândul lui o singură dată, şi gata, lumea e rea. Sau ia o ţeapă, după ce a tras şi el la rândul lui altora cu vârf şi îndesat, şi vine mega-concluzia: lumea din ziua de azi…dar nu el, el înşişi nu e niciodată de vină, şi nu e niciodată parte din a cea „lume” rea.

    Revenind pe subiect, chestiile ce se spun aici sunt de fapt lucruri care ar trebui să le înveţi ca om de mic din familie + educaţia de bază de la şcoala care e gratuită dar o plătesc părinţii.

    Asta arată doar o degradare constantă a celor 2 entităţi, sau instituţii, cum vrem să le zicem, prin faptul că unii află despre ele pe bloguri.

    Şi mai zic unii că am progresat ca societate, dar tind să cred că e un mit. Îmbunătăţirea tehnologiei nu e deloc acelaşi lucru cu îmbunătăţirea societăţii. E doar o iluzie bine întreţinută cred.

    00
  12. Bai Cristi cand ai apucat sa scrii toate astea. Ca dureaza vreo 2-3zile sa le citesc cu atentie. :)

    00
  13. 1.22 daca doneaza cineva ceva scule electronice,televizoare,ORICE aparat electric electronic vin cu placere in Bucuresti sa le ridic(NU frigidere)

    00
  14. Înainte să trec mai departe am două chestii de zis la capitolul 1:
    1.12 românii trebuie să învețe întâi să respecte regulile ca apoi să ia decizii în afara lor.
    1.19 nu e un exemplu bun. Într-o țară civilizată un bătrân în cârje are din start rezervat un loc mai aproape de ușă. Ideea că mă duc eu pe 5 care nu e al meu ca eventual să vină titlularul de la 5 și eu să mă plimb ca aiuritul nu e practică. Un om civilizat se va așeza fără mare tam-tam pe locul lui, iar un sistem de transport civilizat va crea condiții adecvate nevoilor tuturor.

    00
  15. Acum ceva ani am invatat ca bogatia = salariu – cheltuieli si ca pot castiga si 10 mii pe luna daca ii sparg pe toti la sfarsitul lunii tot sarac sunt.
    Si de aici am inceput sa gandesc.

    00
  16. Verrryyy Good!

    Daca ai esuat pana acum, citeste materialul de trei ori, deschide-ti mintea si vei gasi solutia.
    Daca n-ai reusit sa te angajezi, mai citeste inca o data si inarmeaza-te cu rabdare.
    Totul e de bun simt, chiar daca nu reusesti sa le aplici integral la tine.

    Bravo autorului si bravo pentru Zoso ca a gazduit subiectul :)

    00
  17. Articolul asta trebuia spart in 3 parti. Zenhabits dă romania.

    Kudos catre guest_post pentru efort !

    00
  18. Si un comentariu suplimentar, poti sa te informezi si sa faci toti pasii de acolo, mai ales in cazul cu emigrarea, mutatul in alta tara, si tot e posibil daca nu ai si un pic noroc sa iti iei o mare teapa .
    Cel mai mare risc este cu locul de munca si cum aflii care este de fapt realitatea de acolo, pentru ca la interviu toata lumea minte, pe internet informatiile sunt destul de filtrate, am auzit mai nou si de angajati urmariti si dati in judecata de firme pentru ca au scris de naspa despre ele pe glassdoor .
    Bineinteles exista cazul fericit cand ai deja pe cineva acolo si poate sa-ti spuna sincer care e situatia, dar daca nu ai aceasta oportunitate s-ar putea sa regreti . Si aici intervin banutii aia de rezerva, pentru ca daca dupa 3-4 luni constati ca nu e de tine firma aia si vrei sa le zici papa, dar nici sa te intorci in RO nu vrei, va trebui sa ai ceva deoparte ca sa mai traiesti 3-6-9-12 luni pana iti gasesti un job .

    00
    • Bogdan, de asta e bine sa mergi cateva zile acolo inainte de a te muta long term, sa-ti faci o idee, sa vezi firma, sa vezi locul, sa vezi oamenii care vor sa te angajeze. Iar firmele mari, in general la ultimul pas din interviu (discutarea ofertei), e posibil sa te cheme ele acolo sa discutati si sa semnezi, sa-ti ia bilet si sa te deplasezi.

      Referitor la sa te intori in RO si sa ai bani deopart: cum am zis, daca tu iti lasi portite deschise (mergi constant la interviuri, primesti oferte in alb, le refuzi pe principiul „nu pot acum dar daca se schimba ceva va contactez”), cred ca e o chestiune de cateva zile ca din multitudinea de telefoane pe care le vei da atunci cand te vei intoarce, cel putin una sa zica „da bah, imi amintesc de tine, erai bun si noi te vroiam neaparat dar tu n-ai putut, pozitia e inca deschisa”. Daca ai creat o impresie buna la interviu, unele vor zice „pozitia e ocupata acum, dar da-mi voie totusi sa intreb pe hiring manager ca poate se poate face ceva”. Sansele sunt extrem de mari ca din 10 telefoane, una sa zica „cand vii sa semnam?”.

      Pe langa asta, iti garantez ca daca ti-ai facut bine treaba la actuala firma din tara, sansele sa te vrea aia inapoi sunt extrem de mari, pentru ca aia fac bani cu tine. Nu e nimic personal, daca aduci bani, oricine te vrea.

      O alta optiune pe care o ai, daca vrei tu neaparat sa joci la si mai mare siguranta si ti-e frica ca emigrand poti lua teapa, poti discuta cu firma la care lucrezi in tara urmatorul lucru „Baieti, lucrez la voi de x ani, vreau sa iau si eu 6 luni-1 an sabatic”. Majoritatea firmelor vor incerca sa te convinga sa nu o faci, insa sansele sa accepte sunt mari. Iti ingheti pozitia aici, te duci si vezi cum e afara si daca ceva merge prost, te-ai intors in 6 luni-1 an.

      00
  19. o sa listez acest articol motivational si o sa-l mai recitesc, e bine scris, cu sfaturi practice si de bun simt. In fine, cred ca cei care au dat feedback negativ nu au citit nici titlul macar, altfel nu inteleg cum au fost deranjati, sau probabil s-au regasit in multe subpuncte de aici si nu vor sa iasa din zona de confort / sa-si deschida mintea

    00
  20. „Familia nu ajută la treburile care nu necesită implicarea directă a lui. Adică în loc să stai tu să-ți fuți mintea de unde cumperi scutece, pâine bio și șervețele de fund, ar putea să te ajute familia cu asta și tu să îți vezi de treburile importante.” Familia fiind cine, sotia? Poate are si ea treburi importante si vrea sa atinga succesul. Copilul e al vostru, nu doar al ei ca sa il creasca.

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.