Capitalism, socialism, nationalism si rasism

Capitalism, socialism, nationalism, rasism, toate la un loc. In Franta. In Occident. In viata.

Pentru ca „arta” nu tine de foame, am acceptat un job la Paris pentru 6 luni. Initial am fost recomandat de cineva, ca apoi sa trec toate etapele recrutarii, cu CV si interviuri asociat majoritar si director de resurse umane. Asa ca am inceput saptamâna trecuta. Cred ca i-am convins când am scos telefonul meu Samsung din buzunar. Ca sa le arat ca nu am cu ce sa frec menta pe la birou, ca nu are nici macar camera, daramite jocuri sau internet. Bine, i-am mai convins si cu faptul ca sunt rezistent la eventuali scuipati din partea unor alti angajati care, in loc sa vada in mine un coleg, vor vedea un concurent. Mai ales aia care sunt pe faras in serviciul in care am fost eu angajat. Iar pentru asta va pot multumi si voua, comentatorilor. M-am antrenat bine cu voi.

Prima zi, toata lumea draguta, dar, tinând cont de situatia financiara a firmei, unii putin mirati ca se fac noi angajari. Mai bine le marea lor salariul si se apucau, in fine, sa munceasca. Nu exagerez nimic. 40 de oameni la sediu, cred ca se beau 200 de cafele zilnic, fara sa calculez ceaiurile si apa. Cafeaua la subsol, birourile la etajul I. Fara lift. Fiecare o arde intre cafea, toaleta si tigara cam vreo 1h30 zilnic. Iar apoi, tot asa si in fata computerului. In firma asta, cu 600 de angajati, din cei 40 de la sediu, vreo 10 chiar lucreaza. Restul tin de locul lor caldut, unii pe salarii mai mari, unii pe salarii mai mici. Diferente destul de mari, sefii câstiga o caruta de bani, unii, desi buni, sunt la limita, având in vedere costurile vietii la Paris.

Apropo de asta, pauza pentru anunt: in acelasi timp cu mine a mai fost angajat un tip, tot român, la alt departament. Cauta o camera, la maxim 30 de minute de metrou de zona Lafayette-Opéra (unde e sediul). Buget 750 EUR/luna. Nimic fancy, ceva rezonabil, sa se poata odihni, deci nu in buza perifericului. Lasati mail si-l comunic eu sa va contacteze.

Capitalism: firma vrea sa faca bani, multi daca se poate, platind oamenii cât mai putin. Nu pe toti, doar pe aia care nu stiu sa se vânda. A cerut un tip de la „support”, care vine in fiecare zi la ora 7, o marire de 300 EUR net/luna, cam 15% in plus fata de salariul actual. Ca e de trei ani in firma, ca e bun, ca departamentul lui o duce bine si ca firma chiar are nevoie de el. „Nu se poate, nu sunt bani”. Directorul de lucrari, un porc de 140 de kg, pus pe faras odata cu venirea mea, are doar notele de restaurant de 700 EUR/saptamâna. Vine, scrie doua mail-uri, se mira ca e un Leroy Merlin la numai 800 m de firma – dupa 3 ani de când lucreaza acolo -, cere directorului financiar sa plateasca niste facturi „urgente” = „prieteni care imi intorc 10%” si apoi pleaca. Dar firma n-are bani.

Socialism: directorul de la HR e un tip misto. Chiar e atent, când trebuie sa dea pe cineva afara, sa dea pe cineva care ar avea cel mai putin de suferit. Cunoaste problemele familiale ale tuturor, stie ca Y are 3 copiii si e mama singura, ca Z are un sot bolnav etc. E atent, dar corect. Daca trebuie sa te dea afara, in fine, te da.

Nationalism si rasism: Nous, la France… Vous, les étrangers. Fac echipa cu un italian. Care, din pacate pentru el, are un accent teribil si nu vorbeste nici foarte corect. Dar e director de retea. E eficient, e pe teren, stie problemele din fiecare loc, cunoaste numele tuturor directorilor de magazine, vrea si face treaba. La contabilitate mai multe tipe de origine magrebina. O vietnameza. Nu prea interactioneaza cu ele frantuzoaicele get-beget. Nu au aceleasi aspiratii, presupun. Oricât de deschis e un francez, când sunt prea multi straini in jurul lui, ceva nu e in regula. Adica, na, te tolereaza, dar nu in afara de chestii de birou, nu are sa-ti spuna niciodata nimic. Asta e si bine – mai putina bârfa – dar in acelasi timp o lipsa de coeziune, atât de necesara intr-o firma, mai ales când merge prost. „Echipa”, da, dar hai sa nu ne amestecam. Ca si cum s-ar putea contamina cu niste virusi pe care organismul lor nu ar putea sa-i combata. Malarie xenofoba. A rezumat bine un politician la un moment dat: când e unul (strain), nu e nici o problema, când sunt mai multi… Si este adevarat, se vede peste tot. Un/o strain la o masa si majoritate de francezi, ok. Multi straini si unul/doi francezi, se simt stingheri. Iar apoi, daca au si ceva radacini „lepenistice”, xenofobia vine natural. Patronul firmei si-a dezmostenit fiica pentru ca a adoptat doi copilasi negri. In firma sunt tipe de origine magrebina, dar nici un tip de aceeasi origine. Insa, stupoare, e un negru (francez) la informatica si unul din Benin la logistica. Cineva de la HR, cu un salariu mic, i-a suflat domnului porc de mai sus, salariul meu. Porcul si-a strâns suncile in cele doua brate si s-a dus la directorul general sa ii spuna ca „nu e normal ca Fluture sa câstige mai mult decât X care e de 20 ani in firma”. N-a zis „românul ala”, dar e implicit. Si mai frustrant pentru francez. Si inteleg asta. Dar nu e vina mea. E vina capitalismului.

Daca exista interes, am si câteva chestii de zis despre Paris si lumea de aici, in general, nu neaparat de la job. Daca nu exista interes, tot o sa scriu la un moment dat :-)

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

56 comentarii

  1. NOU
    #1

    Mereu pățesc așa: incep sa citesc, mă întreb ce e asta, apoi văd că e Fluture…

    00
  2. Exista interes.

    00
  3. cam miroseai a bani ultima oară când am vorbit…

  4. Dintre toate paragrafele care puteau sa nu existe, ultimul paragraf putea sa nu existe cel mai mult.

    00
    • Chiar dacă nu exista interes, pun pariu ca Fluture va scrie un articol pe aceasta temă în loc să învețe limba franceză.

      00
    • @florin – bai, cum nu m-am gândit la faza asta?

      Am uitat sa precizez, pentru recrutare, firma a angajat un translator, ca sa poata sa inteleaga ce am eu de zis (si, invers). Apoi, dupa ce mi-am dat seama ca imi este imposibil sa invat franceza, am decis sa le dau cursuri de româna tuturor din firma, ca sa ma pot intelege cu ei. Le-am zis ca e un mare atu, ca apoi se pot angjata la Renault in Mioveni si pot câstiga de câteva ori mai mult decât in Paris. Asa ca, in fiecare zi, de la 8 la 9, predau româna celor 40 de angajati de la sediu. Si ma gândesc cum sa extind chestia asta la ceilalti 560 de angajati. Ai vreo idee?

  5. Există interes!

    00
  6. Sefia e sefie oriunde. Daaa ok sunt firme unde sefu pune mana si munceste…dar cred ca in general se freaca menta la greu, in orice tara,nu doar acolo. Idem pentru aia din birouri. Ce ma amuza si uimeste in acelasi timp e caaat de naivi sunt englezii, bai zici ca traiesc intr-o bula a lor… Se uita ieri una la mine ca la felu’ paispe cand ii ziceam ca degeaba o sa se planga ea la aia din birouri, pe aia ii doare in cur …” Ooh reaaallyy, nooo, ooh reaaallly” ..daaa realllyyy in pla calului, imi venea sa ii zic :)). A si cea mai tare de pana acum: daaa avioanele polueaza, da ce,ca polueaza acolo sus :))). Eu sunt curioasa de francezi deci..go ahead.

    00
    • Mai bine asa noi sa le stim pe toate si ei naivi.

      00
    • Chiar este mai bine. Si nu ca le stim pe toate, evident ca nu, dar comparativ cu foarte, foarte multi dintre ei…stim extrem de multe. Si sincer asta a constituit un soc pentru mine. Efectiv nu credeam ca sunt atat de putin informati, de habarnisti si cum ziceam, naivi. Am o tanti unde lucrez, ea e ok, stie una alta, dar nu m-a crezut cand i-am zis ca probabil se fura la greu din toata afacerea cu donatiile si ca doar o parte ajung la africanii aia din poze…dar na, pana la urma de ce sa incerc eu sa ii schimb…

      00
    • Mda, se vede cât de bine ne merge la câte știm…

      00
    • @Fane

      exista o masa destul de mare de tineri care sunt si cultivati, si mai putin naivi, care ar face fata in orice tara de pe glob.

      Si mai sunt aia si mai multi care se uita la antena 3 care au cap numai ca sa nu le ploua in gat.

      00
  7. Da, in sfarsit un articol despre migrare extrem de interesant. La cat mai multe.

    00
  8. Fluture, toata admiratia, ai gasit exact ce trebuia ca sa fii simpatizat de comentataurii de acilisea. Dupa ce scrii chestii pe care bula nu le intelege, acuma vii si le si spui ca mia lor de euro e pamant de flori, ca pe tine se bat aia din Paris. Succes, dar eu cred ca pana la urma te cauta unul si iti da cu poseta in cap :)

    00
    • Ii asigur imediat pe cititori. Sunt pe un post care nu exista in organigrama. Adica, dimineata pot repara usa unui WC dintr-un magazin, iar dupa-amiaza sa verific un deviz de 50.000 EUR. Sau un contract de intretinere climatizare. Nu sunt nici director si nici nu ma port ca unul. Stiu exact care e locul meu acolo si cum ma percep oamenii. Si nu am nici o problema cu locul meu in firma. As putea fi si director, dar timp de 15 ani nu m-a interesat ce scrie pe cartea de vizita, de ce m-ar interesa acum?

      De exemplu, luni a fost inundatie in sediu. M-am suit pe acoperis, in ploaie, sa vad ce se intâmpla. Am coborât si am fugit la Leroy Merlin ca sa iau un sarpe. M-am suit inapoi si am desfundat burlanul. Am bagat mâna in mizerie si nu am nici o problema sa ma „cobor” in „halul” asta. Am lucrat mai bine de 15 ani in fata unui computer. La un moment dat, când s-au aliniat mai multe planete, am decis ca vreau sa fac lucruri care au impact imediat asupra oamenilor. Care le amelioreaza viata in mod direct si imediat. Iar starea asta de bine a lor se revarsa asupra mea. Si sunt multumit. Si nu mi-e rusine. In general, astea sunt joburi platite prost. Doar ca, intr-o firma ca asta, care are cutitul la os, care a fost practic praduita de cel cu 140 kg in viu, oamenii au acceptat toate conditiile mele.

      Repet, ca sa nu se simta comentatorii nu stiu cum: chiar daca pare ca ma dau mare si tare, nu sunt. Stiu ca nu sunt, stiu ca pot fi scuipat ca pe o masea stricata din orice motiv are chef un sefulet pe acolo. Nu sunt indispensabil si nici nu ma port ca atare.

      In rest, viata mi-a dat deja mai multe posete in cap. Dupa multi ani, am invatat sa le primesc fara sa-mi pese de ele. Si daca ma feresc, tot ma va lovi una din când in când :-)

    • @ fluture esti exact ca mine numai ca tu ai prins jobul mult visat: stii sa faci de toate dar nu faci nimic bine :D

      00
  9. cel mai bun articol papi. mai dezvolta, nu-i bai.

    00
  10. Vezi ca ti-am dat o tema de articol in celalalt articol al lui Vali.

    Oricum interesanta perpectiva si felicitari pentru angajare …

    Exista o teorie ca rasismul ar fi o mostenire genetica si vine din teama de necunoscut. Nu o sa primesti cu bratele deschise o persoana care are prea putin in comun cu tine, nu ai de unde sa stii de unde vine , ce boli are ,samd. asa ca e intr-o oarecare masura natural sa vrei sa stai si socializezi cu ai vs. ceilalti.

    https://youtu.be/OV67vNeC1mI?t=226

    00
    • as zice ca nu e numai „o teorie” ci adevarul. Rasismul si xenofobia asta sunt: frici. Apoi, in functie de cum se comporta mediul tau inconjurator, tu, ca individ, le poti exacerba sau le poti tine „inchise” in tine prin rationament si empatie.

  11. Daca aveam curaj la momentul oportun, acum eram de mult in Franta, probabil si cu cetatenie. Dar cum n-am avut, doar am trecut pe acolo de mai multe ori, prima data in 1990, vara. In schimb franceza a fost baza, de fiecare data cand mi-am cautat loc de munca.
    Prietenii din Franta imi spun ca la job cel mai urat sa poarta cu est europenii nu francezii get beget, ci arabetii.

    00
  12. „Patronul firmei si-a dezmostenit fiica pentru ca a adoptat doi copilasi negri”

    Mai scurte, ca nu intra in semineu.

    01
  13. In sfârșit ceva interesant de citit, că mă enervamsem cu glumețu’ p#/ii, de ieri.

    00
  14. Continuă, te rog. Acum e ok. :-D

    00
  15. Noh, eu ma chinui sa gasesc de 6 luni 30m2 in maxim 1000e, cu limita de 6 statii de metro mai la vale.Spre perifirie.Inca caut

    00
  16. Imi pare rau, dar o sa dau un comentariu din ala de tip jignire/compliment: felicitari, cred ca e primul tau articol decent! :-)
    PS: Pune in el si treaba cu sarpele si desfundatul burlanului. Stii foarte bine ca asta e blog de bricolaj si ca ne dam in vant dupa astfel de experiente!

    00
  17. Exista interes :).
    Pentru ca ai mentionat ca unii sunt „la limita avand in vedere costurile vietii la Paris”, sunt curios ce inseamna „la limita”. Nu vreau un debate pe tema asta, stiu ca depinde de la om la om si etc, sunt curios care este perspectiva unuia care chiar traieste acolo….

    00
  18. Mie îmi place, mai povestește-ne!😊

    00
  19. NOU
    #39

    Ori s-a tâmpit lumea ori e fluture paliu
    „Oricât de deschis e un francez, când sunt prea multi straini in jurul lui, ceva nu e in regula.”
    Așa, și? Pune-te în locul lor, e normal să nu dorească să suporte toate obiceiurile și apucăturile a multor imigranți veniți de peste tot.
    Chiar ai contrazis așa zisa „malarie xenofobă” câteva fraze mai jos, citez
    „A rezumat bine un politician la un moment dat: când e unul (strain), nu e nici o problema, când sunt mai multi… Si este adevarat, se vede peste tot. Un/o strain la o masa si majoritate de francezi, ok. Multi straini si unul/doi francezi, se simt stingheri.”

    00
  20. i-auziti ma, la perusul asta. cumva ne-a exploatat :))

    00
  21. Bravo, Fluturash, e bine ca inca mai ai aripioare.

    00
  22. Există interes, cum nu :)

    00
  23. Pai si de ce era normal sa ajunga banii munciti de bunicu la niste amarati pe care omul nu ii considera membri ai familiei? Ce e rau in faptul ca bunicu vrea sa ramana averea in familia de sange? Nu mai bine face fi-sa caritate pe carca proprie?

    00
  24. Astept cu interes. Si poate o sa mai sara unii in sus, dar uneori sunt magari unii din comentarii.

    00
  25. Cred că e primul tău post pe care îl citesc cap-coadă :))

    00
  26. Cititorii de aici te-au calit și te-au format bărbatul de azi și tu ii critici mai mereu.
    Deci cei care te-au înjurat, au făcut-o spre binele tau. :))

    00
  27. Mno, io tot timpul m-am întrebat cum arată viața că angajat în Străinezia, din punctul de vedere al unui om care și poate povesti. Fain articol, aștept cu mare interes următoarele.
    Succes.

    00
  28. muia de aici te-a pregatit de viata

    P.S. cel mai buntext scris de tine ever

    00
  29. Bine Flutureeeee, rupe-le fâșuuuul!!

    00
  30. Unii se ambitioneaza sa refuze joburi bine platite afara doar ca sa ramana sa stinga lumina.
    Franta e faina. Parisu e de kkt, cladiri faine, jeg, preturi foarte mari, jeg, unele boulangerii senzationale, jeg, arabi, negri, jeg si asa mai departe…
    Odata mai demult am avut si noi un gagiu din asta in firma, a venit din Italia de la firma mama si a inceput sa dea afara oameni. 300 de oameni.
    2 luni mai tarziu directoru financiar merge la bulau pentru ca a manarit fonduri europene (tot italian si el). Vezi sa nu fii si tu pus asa de momeala….

    00
  31. Felicitări Fluture :)
    Am ras nemaipomenit citind articolul.

    Cât privește cele 140 de kg, trimite-le în tara, ca e foame mare de când cu pesta porcina și acuși vine Ignatul.. :)))

    00
  32. Interesant cum de-abia te-ai angajat si stii ce salarii au colegii, ce mariri au cerut, chestii legate de bani in general. Eu dupa 3.5 ani habar n-am ce salarii au colegii. Le stiu job grade-ul dar range-urile de salariu se suprapun. Prin corporatii salariul e un secret destul de bine protejat.

    00
    • N-am nevoie sa ma justific in fata ta. E atat de mare haosul aici, incat a doua zi am primit, fara semnatura, fara nimic, cheia de la seif (care e gol) master-ul cheii de la intrare si accesul la softul de badge-uri. Plus codurile de la alarmele din cele cateva zeci de magazine.

      Salariile sunt la liber intr-un folder nesecurizat pe serverul share al firmei. In schimb, le-a trebuit o saptamana sa imi dea acces la softul care gestioneaza cererile de interventie lucrari in magazine.

      In fine, tu poti ori sa te miri, ori, daca ti-e mai usor, sa te gândesti ca am o imaginatie bogata si ce am scris e pura fictiune. In ambele cazuri, je m’en bats les couilles…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.