Zilele trecute, în pregătirea campaniei aniversare a PCGarage, stăteam de vorbă cu cineva de acolo, care s-a mirat că sunt client atât de vechi. Prima mea comandă, în 2006, boxele astea, 420 lei. Partea amuzantă a fost când curierul a ajuns seara, a văzut câtă lume colorată, cu manelele la maxim, era la mine în fața blocului și m-a sunat din mașină să cobor să îl ajut să le cărăm sus, că el n-are curaj să lase o parte din boxe în mașină.
Altfel, PCGarage împlinesc pe 6 octombrie 9 ani de când există, ocazie cu care te provoacă să povestești cum ai evoluat tu în ultimii 9 ani, personal și/sau profesional. Comentariul cel mai interesant, haios etc va fi recompensat cu o tableta Asus Transformer.
Iar pe 6 octombrie vor avea o campanie de reduceri la mii de produse.
Acum 9 ani: nu aveam prietena, nu aveam job, nu aveam datorii, nu aveam rate, deci nu aveam probleme.
Acuma am prietena, am job, deci am evoluat: am probleme. Macar datorii si rate nu am, dar este timp…
acum 9 ani aveam prietena, aveam job, aveam rate, aveam datorii…acum am ramas doar cu ratele si datoriile…si nu din cauza prietenei
apropos…prima comanda la PC Garage…Marti, 17 Iulie 2007 16:47….si nu ultima
Mi-am cumparat o placa video smechera de la ei acu ani buni, si mereu am crezut ca am componente cu probeleme de mi se blocau jocurile mereu, in rest programe si alte nu aveau probleme. Tot mi-am schimbat pe bucati pc-ul si am realizat, dupa ce imi expirase garantia, ca era placa video stricata.
Ahhh ce amintiri placute
uuu, good going PC Garage
In 9 ani de zile am reusit sa rulez 75 kg din mine, 50 in minus, urmate de 25 in plus. Pot zice asadar ca am avut o mare realizare, urmata de o destul de mare nereusita.
Mama lui de Militari….
Pe scurt: acum 9 ani eram la şcoală, acum am terminat studiile, am terminat cu angajatorii şi muncesc pe cont propriu. Am o iubită, o să ne mutăm împreună şi mai aştept black friday pentru plăcerile tehnologice. Pe scurt: mă bucur că nu am fost nevoit/ nu am plecat din ţară. Peste încă 9 ani poate o să fiu mutat la Braşov (îmi doresc de mult, este doar o coincidenţă cu postul anterior).
In ce cartier stateai acum 9 ani?
militari, pe moinești.
spuma spumelor :))
Acum inteleg glumele cu Militari.
Oricum, zi mersi. Eu am stat un an in Ferentari pe o strada unde au arestat o tiganca dealer de droguri. Desi nu am avut probleme iar pe putinii vizitatori pe care i-am avut ii escortam de la strada principala, cand m-am mutat la Piata Ambrozie mi se parea ca am ajuns in Occident
ce să înțelegi? că nu incuiam ușa la casă? că jucam fotbal cu eugen preda?
Din contra – ca ai ramas cu sechele si de-asta ii intepi pe blog de cate ori treci pe acolo. Ba ca e aglomerat cartierul, ba ca pute, ba ca primarul…
băi, nu. primarul chiar dispare. nu e o glumă, toți primarii de la 6 dispar complet după ce sunt aleși.
acum 9 ani eram la sfarsit de liceu, a urmat primul meu job, apoi programarea m-a fascinat, de atunci tot ce pot spune este ca zi de zi invat cate ceva nou… sunt un elev vesnic, scoala vieti zi de zi…
Eu acum 9 ani nu eram grammar nazi
Pffuai!
Au trecut nouă ani deja?
În 2005 deja depănam amintirile primelor realizări din cariera mea şi mă bucuram de noua deschidere ce se anunţa. Încă mijeau zorile economiei care bubuia, iar noi totţi cei de atunci, eram în plin carusel de speranţe şi planuri de viitor.
Posibilităţile îşi deschiseseră porţile şi noi băteam la porţile lor plini de încredere. Ne bucuram de absolut orice reuşită ca de prima iubire, adunam în noi imense energii şi planuri de viitor, only sky was the limit, iar treburile se aliniau în taskbar-uri precum meniurile din headerul WEB-Shopului PC Garage.
Între timp am mai îmbătrânit, ne-am mai cizelat (conştient şi moral), am învăţat o mulţime de lucruri, iar azi pur si simplu nu avem cum să ne mai oprim din iureş. Face parte din viaţa noastră de zi cu zi şi ne consumă fiecare moment, fiecare clipă de timp.
Noroc cu Internetul şi cu facilităţile secolului XXI (cunoscătorii ştiu de ce!), pe care le regăsim prin intermediul unui click. Altfel nu ştiu de unde ne-am putea face unele cumpărături.
Hehe…acu 9 ani…
Hai sa povestesc ceva comic de acu 9 ani…eram tehnician IT la o firma micuta de calculatoare in provincie…si vine intr-o zi un tanar antrepenor si cumpara tata 4 pc-uri cele mai puternice la ora respectiva…ceva p4 ultimele aparute…In fine dintr-un motiv s-au altul omul a ales si niste crt-uri mari de 19 foarte performante dar la vro 20kile bucata….si pentru ca erau ceva genu de 1x1m cu tot cu cutie a ramas sa i le livrez eu a doua zi dimineata…
Zis si facut….a doua zi dimineata pe la 9 ma infintez in fata blocului cu papucu Dacia carosat cu 4 buc. de monitoare…le urc frumos pan la 3(deh atunci aveam cu 25 de kile mai putin) bat la usa apartamentului si ce sa vezi, imi deschide o fatuca pe la 18 ani cu niste chestii transparente pe ea somnoroasa foc….de era sa-mi scap monitoru pe picioare…nu mai zic in ce balbaiala am dat cand am intrat eu cu monitoru in brate…si mai erau 2 donsoare pe acolo toate imbracate „light”… ehh se muncea din greu la video-chat pe atunci…vremuri taica vremuri…
Imi poate spune unu’ care da minus, de ce cacat da minus unei povestiri? Nu am inteles asta pana acum…
Acum 9 ani faceam fix ceea ce fac si acum: adica nimic
Respect!
Ma nigga
In 2005 eram un tanar student care mergea si la serviciu (tura de noapte), locuiam singur si nu aveam prietena.
Nu aveam vreun gand de viitor definit …
Acum sunt casatorit , m-am mutat la o casa pe pamant si mi-am luat caine.
P.S. Nu ma laud…doar prezint faptele .
Heh, in urma cu 9 ani, adica pe la 15-16 ani primeam primul cec de 100 de dolari de la Google (Adsense) si ma bucuram ca pot sa fac ceva din „chestia asta cu calculatoarele” si nu e o pierdere de timp asa cum imi spuneau parintii. La 18 de ani am pornit propria afacere locala, la 20 mi-am facut primul SRL, iar pana acum, la 25 de ani, am reusit sa-mi cumpar aparatura necesara foto / video evenimente, masina si cel mai important lucru: le-am demonstrat parintilor ca nu a fost o pierdere de timp sa stau pe internet si cu nasul in calculator !
Ma simt bine in momentul de fata, si personal si profesional !
Cand am vazut prima data reclama la pcgarage m-am gandit ca e o firma care repara calculatoare si le revinde, sau le recicleaza, asociind numele cu pc garbage, si care au sediul intr-un garaj de unde vand apoi produsele ca la americani, garage sale…
Intre timp mi-au dovedit ca sunt profesionisti, pe bune, am ceva vechime la ei, nu cu foarte multe produse cumparate la activ, dar nu am intampinat niciodata probleme. Si chiar daca pretul nu a fost totdeauna cel mai mic, ideea de a nu plati transportul indiferent de valoare pe mine m-a cucerit. L-a fel imi place ideea de a aniversa la 9 ani de existenta, nu la cifre rotunde, ca toti ceilalti. Daumen hoch.
Nu va intrebuintati prea mult aici. Commentul se pune daca e pe site-ul lor nu la zoso.
Acum 9 ani, eram la inceputurile mele cu IT-ul si tehnologia. Aveam un amarat de desktop cu AMD Duron la 1.2ghz, 128mb ram, grafica integrata si un crt de 17′. Nu aveam bani, nu aveam prietena, nu aveam masina, dar eram visator.
Acum, am trecut pe quad core-uri in buzunare, laptopuri. Lucrez in IT, tot nu am prietena (am avut pe parcursul acestor ani), am masina si visele inca au ramas la fel.
In urma cu 9 ani, am castigat un concurs si am cumparat atunci un ruter wireless de banii aia. De la pcgarage.
Acum 9 ani nu stiam unde ma vad peste 10 ani. Acum nu stiu unde ma vad peste un an
Prima mea comandă e un HDD extern LaCie, din septembrie 2007.
Am trecut de la user de rSr la cineva care condamna acum pirateria software dupa atatia ani petrecuti in IT.
groaznic, un lucrător la o mare firmă de soft (să fie oare siveco) mărturisește tot!
extrem de groaznic. Oare ar trebui chemati fostii moderatori ca martori la proces? :))
Acum 9 ani… terminasem 5 ani de facultate intr-un oras micut de provincie si venisem in Bucuresti de trei luni… stateam in camin in Regie la un prieten (pentru ca nu-mi permiteam sa platesc o chirie), ma plimbam cu metroul fara o tinta anume, doar sa invat cat de cat zonele orasului si sa ma descurc sa ajung dintr-un punct in altul, trimiteam cateva zeci de CV-uri pe noapte (cand aveam acces la net de pe laptopul colegului de camera), mi-am cunoscut actuala sotie intr-o zi frumoasa zi de septembrie, mi-am gasit relativ repede primul job si am devenit independent financiar… ce sa mai, 2005 a fost un an interesant din multe puncte de vedere…
Imi amintesc ca am vazut prima reclama PCGarage chiar in acea toamna a lui 2005, in Regie sau la podul Grozavesti, nu mai stiu exact… un banner sau un panou din acela mare stradal si ma gandeam ca numele e cam aiurea ales pt un magazin de calculatoare. Ma gandeam ca e mai degraba un service de calculatoare care vinde si componente noi sau sh, cum mai erau prin Regie. Bine, nu stiam eu atunci cum e cu magazinele online, nu cumparasem nimic online si mi se parea absolut aiurea ca nu poti vedea produsul inainte, nu poti vedea componentele intr-o vitrina si nu te poti inchina in fata lor ca la sfintele moaste.
Mergeam prin magazinele IT clasice pe vremea aceea (ultra pro, depozitul de calculatoare, flamingo) ca la muzeu, pentru a vedea ce-a mai aparut nou sau cum arata o placa video care era de cateva ori mai scumpa decat calculatorul meu de atunci…
Mai tarziu, prima mea comanda online a fost la PCGarage, in 2006, un monitor, pe care pana la urma nu l-am mai cumparat de la ei, intrucat nu il mai aveau in stoc si nici nu il mai puteau aduce. A doua comanda a fost tot la ei, finalizata de data asta, cel mai puternic calculator pe care il avusesem vreodata si pentru care stransesem ceva bani: un AMD Athlon x2 3600, cu 2 GB de memorie.
Intre timp am plecat din Bucuresti, am o sotie minunata langa mine din acea toamna a lui 2005 si am realizat niste lucruri care atunci pareau imposibil de realizat sau oricum, extrem de indepartate.
Acum 9 ani eram un muc irelevant care inspecta HTML-urile găsite prin Windows XP, în speranța că voi ajunge să creez ceva util. Un an mai târziu am început să-ți citesc blogul si s-a dus dracului totul.
Mi-am făcut blog și restul… ei restul nu mai contează.
se poate da copy/paste la comentariul lasat la arhi?
ca am muncit mult la el…
acum9ani răsfoiam chip… expres… cărți, cărți cu pagini adevărate din alea de hârtie… bifam o etapă din viaţă … căutam un â din a
… aşa a trecut timpul că nici nu îmi aduc aminte când am dat prima dată peste GigidelaGaze, Pejte etc
e ingrozitor de cald acolo, noroc ca s-a mai racit afara
cred ca sunt fericit angajatii zilele acestea
In ultimii 9 ani a fost dezvoltare personala + profesionala:
am intrat la liceu cu specializare mate-info, invatat chestii de informatica, invatat, invatat, invatat; facultate cu specializarea IT, invatat chestii de informatica/IT, invatat, invatat, invatat pana in ziua de azi cand sunt ultimul an si lucrez in domeniu la o multinationala foarte cunoscuta.
cat de multe s-au intamplat :
la ateul hotarat ;
-am trecut de la DHS la Canyon
-de la generala la liceu
-de la baiatul timid la tipul ala tupeist
-de la cel care spunea inger ingerasul meu in fiecare seara
….cate amintiri
Eu cred ca tu traiesti intr-o lume doar a ta :)) inspirata din serialele americane :))…
Canyon zici. Misto. Am si eu doua de la ei: un mtb si o cursiera.
În urmă cu 5 ani eram un COPIL fericit care nu știa ce înseamnă cu adevărat viața. Mergeam la antrenamente, ieșeam seara la alergat pe mal și mă îndrăgosteam de cele mai frumoase fete din oraș.
Am avut o iubită minunată atunci, dar era copilă. Și acum este extrem de frumoasă, dar nu mai are o personalitate inocentă.
Acele vremuri… Mi-e DOR tare de ele.
Acum 9 ani lucram eram deja la al 3-lea loc de muncă, descoperisem torentele, nu făcusem încă nicio comandă online (prima comandă a fost la PC Garage în 2007), aveam de 4 ori mai mult păr în cap dar și un salariu de 4 ori mai mic ca acum. Drept să spun aș fi preferat să rămân totuși cu părul.
Acum am familie, locuinta, job, masina – adica tot ce n-am avut acum 9 ani. Inclusiv 30 de kilograme in plus, dar nu mai am timp. In 2005 nu aveam nimic din toate astea dar aveam extrem de mult timp.
Who cares?
2005? Ce repede a zburat timpul. Pe atunci lucram de 2 ani în vânzări, mă chinuiam să jonglez cu un program full time și o facultate la zi. Trăiam mai mult din covrigi cu iaurt și cartofi pai, eram mereu pe fugă, noaptea făceam proiecte pt școală cu colegii și în weekend mai ieșeam prin cluburi, iar lunea eram terminat de oboseală. Cred că aveam 600 de lei salariul, și nu știu cum dar reușeam să plătesc și chiria, și facultatea, plus cheltuielile zilnice, și mai rămânea ceva.
2014. Lucrez la propria agenție, după ce am trecut prin vânzări, marketing și freelancing. Am schimbat orașul, prioritățile în viață, mai multe seturi de prieteni.
Fac ce îmi place, dar timp am la fel de puțin, au apărut kinderii, responsabilitățile. Câștig mult mai bine ca acum 9 ani, dar nu știu cum, cheltui mai mult decât câștig.
Cel puțin mănânc mai sănătos ca atunci și am mai multă grijă de mine.
Totuși, parcă m-aș întoarce la nebunia de acum 9 ani, măcar pentru câteva zile.
Fabulos. Ma plictisesti.
Cu 9 ani in urma eram prost. Beam 2 litri de bere si fumam un pachet de tigari pe zi. Acum beau litru de vodka si nu mai fumez. Pcgarage tot la fel se numeau, doar ca nu erau cunoscuti.
Acum 9 ani, eram la colegiu in Franta. Atunci m-am pupat cu un chinez pentru prima data :))
Acum 9 ani…pc garage nu era cunoscut, mai degraba depozitul de calculatoare , de la ei am luat un asus p5gdcv-deluxe, care mai functioneaza si in ziua de azi.
Acum 9 ani eram la primul job, lucram 6 ore pe zi pentru 600ron. Trei joburi mai tarziu am trecut de 1k Euro si trendul este ascendent
Terminat facultatea si master in IT intre timp. Au mai aparut pe drum si sot, copii si timpul pt mine tinde spre 0 
Acum 9 ani ma jucam toata ziua GTA San Andreas.
Cine e mai tare?
Acu’ 9 ani, prostănacul intra oficial în bestiarul politic. Acum, după 9 ani, văd că de etichetă asta partidul minune nu scapă (în schimb par că sunt mai mulţi).
Acu 9 ani mă minunam la aşa ceva. Acum nu. şi cred că poate fi mai rău. Oi fi eu mai înţelept poate.
Acum 9 ani eram in ultimul an la facultate, stăteam in cămin la etaj cu sala de lectura pe care o transformasem in sala de tenis de masa, era comic când vedeai câte un student in anul I care intra in camera cu tupeu de boboc, dornic sa învețe, dar ne găsea pe noi jucând ping pong, in loc de fileu foloseam un cuier tip scândură.
Acum după 9 ani mi-am cumpărat un set de tenis de masa foarte smecher, mândru nevoie mare i-am provocat pe puștii din parc la un duel, e inutil sa spun ca m-au rupt cu 6-0, pustii erau asa buni ca atunci când serveau nici măcar nu vedeam bila .. cred ca e timpul sa-mi schimb ochelarii.
@silvius Ai stat cumva in caminul 7 din Sibiu, sau oare lucrul asta e valabil pentru toate caminele din toate orasele universitare?
Acum 9 ani eram militian, acum sunt un civil fara pistol la sold.
Acum 9 ani nu ma interesa TVA-ul, acum lucrez cu el in fiecare zi.
Acum 9 ani ne faceam planuri de nunta, acum asteptam al doilea copil.
Acum 9 ani aveam fiecare masina lui, acum avem tot doua masini dar una este de firma.
Acum 9 ani eram in Constanta, acum suntem in Oradea.
Acum 9 ani nu credeam ca sunt capabil de atatea lucruri si atat de adaptabil, acum ma intreb cum va fi peste 9 ani.
in ultimii 9 ani am reusit sa termin facultatea, sa ma angajez, sa ma insor, sa cumpar un apartament in rate pe 30 de ani, sa cumpar o masina ieftina la mana a doua si sa fac un copil. cred ca ultimii 9 ani au fost cei mai frumosi
Cum carnat, tu, un blogger asa extrafin si de succes, stai la bloc de manelisti???
eram atât de disperat să mă mut, că n-am ținut cont unde imi cumpăr casă.
#acum9ani faceam NIR-uri si facturi de mana la Loti Computers.
La 18 ani locuiam cu parintii, nu aveam prietena , eram aproape virgin, lucram pe 1200 lei,conduceam o dacie 1310 la mana a 2 a, beam bere la pet,mergeam in concediu la Costinesti, nu aveam datorii si nici obligatii. Acum la 28 de ani, sunt aproape casatorit ( de vreo 5 ani ),am un labrador galben, platesc rata la un apartament, rata la un credit de nevoi, rata la card avantaj, leasingul la o masina. Nu mai sunt nici virgin si beau bere la 0,33. Am mai crescut si cu vreo 25 de kg peste cele 80 .
Acum 9 ani ca si acum tineam cu Dinamo. Caine pana la moarte!
2005 … anul dinaintea dezastrosului an 2006, urmat de o dragoste mare in 2007 care a tinut pana la mijlocul lui 2008, cand am descoperit farmecul internatului si dedicarea tinerelor colege din studentie. Farmecul nu a tinut mult ca au intervenit cele cu experienta in viatra mea, proaspetre mamici uitrate de barbari acasa si care aveau nevoie de consolare. Am oferit consolare ani la rand pana undeva prin 2011 cand am zis ca trebuie sa imi gasesc jumatatea si am dat peste vinul la carafa si muzica in surdina, intr-un decor parca desprins din bordelurile anilor ’90. Dar greul a trecut la un an distanta cand cineva mi-a aratat ca viata nu e doar ceea ce imi place mie sa vad si sa cred ca este, asa ca am ajuns sa citesc totr mai des ceea ce gandesc altii si sa ma gandesc de multtte ori cu melancolie la anii incarcati, dar parca pustii, ce tocmai (.ro) au trecut…
Bagami-as ceva in tastatura telefonului… si ttttt
Acum 9 ani pedalam un DHS cu ceva piese de Tohan, acum conduc un Nissan Altima 2.5
Acum 9 ani eram angajat la un ziar de mare scandal și vedeam primul și necenzurate pozele cu Daniela Gyorfi, acum sunt angajat la o firmă de Marketing și susțin și afacerea de familie.
Acum 9 ani încă scriam (poezie și proză) acum abia am timp să-mi semnez CEC-urile.
Acum 9 ani locuiam în România, acum nu :((
Acum 9 ani nu aveam niciun copil, acum am 3 băieți
Acum 9 ani mă dădeam sporadic pe Kappa Chat, acum conduc proiecte sociale de mare anvergură
Acum 9 ani nu mă durea nimic, acum simt cum mă macină durerile în fiecare noapte (dar asta e o poveste care nu-și are locul aici).
Acum 9 ani, în timpul liber, făceam catering pentru o mare firmă din București, acum sun ca disperatul după o supă pe care câteodată nici n-am timp s-o mănânc.
Acum 9 ani îmi vizitam părinții din Constanța cel puțin o dată pe lună, acum îi sun o dată pe săptămână iar de văzut nu sunt șanse prea curând și n-au fost în ultimii 4 ani :((
Acum 9 ani ne mutam la o garsonieră în Cotroceni, acum o casă cu 3 dormitoare, sufragerie, dinning, bucătărie și laundry nu ne mai ajunge…
Acum 9 ani luam trenul să văd muntele, acum doar ies din casă și fac câțiva pași în rezervație.
Acum 9 ani citeam aproape toate știrile, inclusiv mondenități, azi mi se par penibile și nu citesc decât titluri de știri.
Acum 9 ani aveam mai mult păr…
Acum 9 ani purtam S, acum port L.
Acum 9 ani mi-am luat o pereche de pantofi, cei mai scumpi pantofi din viața mea pe care-i am și-acum și sunt mândru de ei.
Acum 9 ani învățam baze de date ca autodidact, azi conduc echipe și predau materii pe care nici nu le cunoșteam.
Acum 9 ani aveam memorii proaspete despre tinerețe, acum încep să îmi fac planuri pentru pensii paralele.
Acum 9 ani vizitam locul #3 ca frumusețe în topul saiturilor de turism, azi mi-e dor să văd Ferentari sau Palas.
Acum 9 ani era 2005. Frumosul an 2005…
Vreau sa va spun cum a decurs totul. Inca de acum 9 ani aveam ambitii mari. Caracter sau competente nu am avut si nu am dezvoltat niciodata, dar astea nu sunt importante. Tot ceea ce conteaza e sa ai prieteni in posturi potrivite si un bun conducator de doctorat. Om te face partidul si Nastase (un mic dezacord nu strica politicienilor)! Restul e tacere, cum s-ar spune. Poate ca as fi putut ajunge un om cinstit, dar am luat-o pe panta in jos si nu m-am mai oprit. Odata intrat in joc, trebuie sa joci pina la capat. Nu respecti regulile politicii murdare, poti sa sfirsesti urit. Te asteapta cineva la colt cu o dezvaluire sau ceva si ai incurcat-o. Asa am inceput acum 9 ani…
P.S. Luati prima litera mare de la fiecare fraza si recunoasteti personajul
Acum 9 ani eram in primul an de liceu (Intrand la un liceu care nu era tocmai pe placul meu), si aveam sa il cunosc pe un tip mai durduliu care se tinea dupa „fundul” meu. La scurt timp, m-am transferat la un alt liceu cu profil filologic (Uram matematica) si paremi-se ca i-am spulberat visele baiatului.
Intamplarea face ca in 2012 sa ne reintalnim involuntar, si intamplarea si mai fericita face ca anul viitor sa ne casatorim
Acum 9 ani testam site-urile pe IE6 si Firefox-ul parea dubios. Acum exista framework-uri, Bootstrap, CSS sprites, standarde.
Pe atunci mancatul la KFC parea ceva special si mergeam la „Orange Film”, miercurea, pentru reducere.
Aveam mai mult timp liber pentru ca nu citeam bloguri si nu exista facebook/twitter.
Apa marii era mai curata, era mai putina poluare iar Vama Veche nu era cloaca de azi.
In plus eram plin de speranta pentru ca scapasem de PSD si Nastase.
Nu stiu cum am supravietuit acelor vremuri crude. Acum e mai „bine”. Il asteptam pe Ponta sa luam lumina.
Acum 9 ani am primit primul PC al meu pe care ma jucam NFS 2 si MK 4, cadou de la parinti, pana atunci inca ma jucam pe joc pe televizor
Octombrie 2005, fix momentul cand am schimbat primul job, trecand de la redactorie hardware la facut site de hardware. Un pas mic dar esential. Fata de alti oameni care aleg sa se dezvolte intr-o singura directie eu m-am dezvoltat pe orizontala, si nu e vorba doar de greutate
Am continuat cu site-urile, incercand si alte niste decat IT, putina dezvoltare web, affiliate marketing, SEO, SEM, dezvoltare de aplicatii mobile, review-uri video, ramanand cumva in zona IT-ului, dar explorand mai multe arii ale acestui domeniu.
Pe plan personal am ‘testat’ putin si emigratul, dar am mai dat o sansa meleagurilor mioritice.
Mai sunt si momente in care simt ca puteam fi mai departe daca ma concentram pe ceva anume, dar in rest simt ca am invatat multe si am optiuni, lucru care conteaza mai mult pentru mine.
Revin cu impresii dupa urmatorii 9 ani
Si eu am crescut, am un job care ma multumeste, am si un sot, pe care l-am achizitionat acum 7 ani, am reusit sa mai adaug si doi copii si ceva riduri in plus si poate si kg in plus, dar pe astea nu le recunosc.
Important este ca sunt multumita de viata mea si sunt fericita!
Acum 9 ani era un tanar visator cu ambitie si aspiratii de a face bani. Dupa noua ani inca visez.
Îmi place că un comentariu din trei spune ceva de prietenă.
Acum 9 ani eram sigur că vreau să mă fac PR. Astăzi nu sunt sigur că am înţeles ce înseamnă.
Pf am consumat comentariul haios in alta parte
drept pentru care o sa zic asa:
Acum noua ani nu imi dadeam seama cat de mult e de apreciat o firma care a rezistat si crescut timp de aproape un deceniu.
Am plecat un pic si m-am intors.. :))
34 acum, 25 atunci. Casatorit la 27, apartament (rate), masina, copil. Acum ca fac bilantul, s-au intamplat multe in ultimii 9 ani. Am uitat de caine, undeva intre apartament si masina.
Profesional: same old shit, alta firma.
Acum 9 ani eram tanar student boboc la Facultatea de Constructii. Ce vremuri frumoase :). Visam ca o sa ajung mare inginer, incepea perioada de boom economic. Universitatile erau pline de studenti, cred ca a fost perioada in care in Romania s-au inregistrat cei mai multi studenti.
Era misto distractie, colegi, nu prea erau bani. Ai mei au plecat in afara tarii la munca, aici nu mai aveau ce face. La finalul anului aveam 3 restante la matematici si de ciuda m-am inscris si la drept.
Vara munceam in Italia de toate: cunstructii, agricultura, spalatorii de masini, sters geamuri si asa mi-am cumparat primul laptop.
In 2008 am deshis o firma in plina criza. Suna la usa un om mai batran asa era muncit, primul instict a fost sa-l injur si sa-l alung. Doar l-am injurat :). Mi-a zis ca e un coleg de liceu de-al tatalui si ca are nevoie de mine. Omul activa intr-un domeniu profesional, iar in acel an s-a dat o lege care il impiedica sa mai profeseze. Avea doar liceul, taicamiu avea si facultate. Si uite asa am devenit patron, angajator si specialist intr-un domeniu nou . Familia s-a reunit, am facut bani, i-am investit intr-o casa, in alta afacere, calatorii, specializari. Prima facultate inceputa nu am mai terminat-o, efectiv nu mai aveam timp pentru studiu si am lasat-o balta si m-am orientat mai mult spre celalta, care imi era necesara in activitate. Dar nu-mi pare rau, deh nu toata lumea trebuie sa fie inginer.
In orice domeniu activezi trebuie sa fii un bun profesionist.
Eram un bobocel in liceu, acum nu mai sunt in liceu :))
Abia imi cumparase maicamea un desktop pe care sa pot invata, urmand sa achit eu ratele din banii stransi si ajutorul de orfan de la liceu pentru ca il pierdusem recent pe tatal meu.
Nu aveam inca net si nici nu stiam de pcgarage.
Eram cea mai negativista persoana, credeam ca banii sunt rai, oamenii care au bani sunt rai, toti fura, toti sunt impotriva mea si a mamei si nu aveam nici un plan de viitor ci doar cum sa mai trecem si de ziua aia.
De vreo 5 ani incoace am trecut prin mai multe joburi si combinatii, fac ce-mi place, parca totul s-a luminat si pot face orice imi trece prin minte, m-am dezvoltat si financiar, mental etc. am planuri cu duiumul si astept cu nerabdare ziua de maine!
Acum 9 ani eram inca la liceu, unde profitam de cunostintele mele in domeniul IT pentru a chiuli la orele de fizica, iar in timp ce ceilalti sustineau lucrari de control, eu mai reparam cate un computer si sustineam lucrarea separar fata de restul
Daca ma gandesc cate linii de cod am scris in ultimii noua ani imi dau seama cat de batran sunt, iar daca imi mai aduc aminte si de nevasta si de copii incet sa imi iasa fire de par albe si sa ma doara salele. :)) Au fost 9 ani frumosi si pentru mine, care mi-au adus multe satisfactii, momente frumoase si bucurii!
Pai ultimii 9 ani la mine au aratat cam asa, am muncit din greu si am visat la anii linistiti de pensie, a venit si pensia si aproape am facut atac de cord cand am vazut primul talon de pensie, dar acum m-am calmat si m-am transformat incet incet in vegetariana, si cel mai important am descoperit tainele tehnologiei moderne sub instruirea copiilor mei intrand in posesia unui calculator prea incet pentru ei, dar perfect pentru mine.
Observ, nu prea surprins, că pentru aproape toată lumea evoluţie personală înseamnă acumulare de bunuri şi eventual întemeierea unei familii. Da, sunt lucruri importante, dar ce legătură au cu evoluţia? Atât de frecvent amintiţii posesori de BMW-uri sunt mai „evoluaţi” de când au maşină faţă de când doar băleau la una? Membrii acelei naţii (sau a acelor religii) care toarnă copii pe bandă rulantă „evoluează” prin aceasta? Păi se pare că ar trebui să fie cei mai evoluaţi oameni, nu?
Profesional, pot spune că stau pe exact acelaşi scaun ca acum 9 ani. Plus o colaborare part-time care a trecut de 15 ani neîntrerupţi. Deci… după unele criterii n-am evoluat deloc, că seriozitatea sau vechimea neîntreruptă nu mai sunt cool. Nu pot umple pagini de CV cu pe unde am lucrat, doar eventual cu ce am făcut.
Apreciez importanţa celor de mai sus, dar dacă contribuie sau nu la evoluţia ca individ depinde de fiecare în parte cum se raportează la faptele respective. Cum le înţelege, cu ce se alege de pe urma lor. Orice fapte. Totul contează, chiar dacă unele pot avea un impact aparte, ca de exemplu venirea pe lume a primului copil. Evenimentele sunt doar catalizatoare, care pe unii îi poate ajuta să înţeleagă mai bine lumea din jur şi să se integreze mai bine în ea. Pentru alţii sunt doar o problemă în plus. Experienţele sunt cele care modelează individul, nu acumulările de orice fel.
Evoluţia despre care vorbesc este una cu adevărat personală, spirituală. Şi nu se măsoară în bunuri sau titluri. Nici măcar comparaţiile cu cei din jur nu prea contează. Importante sunt comparaţiile cu tine însuţi, dacă ai evoluat faţă de anii trecuţi. Dacă te integrezi în viaţă ca rotiţa unui mecanism sau ca nisipul dintre roţile dinţate. Este un drum lung. Probabil fără sfârşit, fără o destinaţie tangibilă. Dar nu destinaţia contează, ci drumul în sine (- da, unora li se va părea citat din filosofia extrem-orientală, altora din religia creştină, depinde de background-ul cultural al fiecăruia).
Este părerea mea, să daţi cu pietre nu puteţi, dar aveţi un minus la dispoziţie dacă totuşi simţiţi nevoia.
Legat de PC Garage, că tot este momentul amintirilor, prima comandă personală am avut-o în 2011 (la firmă mult înainte, nu mai reţin). A fost cea mai plăcută experienţă de până atunci pe partea de cumpărături online, prin promptitudine şi modul în care au decurs toate etapele (produsul era stoc furnizor iar eu în criză de timp). De atunci am mai avut o surpriză plăcută, de data aceasta de la eMag. Am comandat vineri seara pe la orele 20 ceva pentru un prieten mai puţin calculatorist şi sâmbătă dimineaţa la 8 fără ceva l-a sunat curierul că i-a venit comanda. Asta la 500 km de Bucureşti (bănuiesc că produsul a fost livrat dintr-un depozit mai apropiat). Nu sunt fan al livrărilor atât de rapide, dar a fost totuşi o surpriză plăcută.
#26 e chemat la recepție cu buletinul.
https://www.youtube.com/watch?v=GQLSQujUDbo&feature=youtu.be
„Comentariul cel mai interesant, haios etc va fi recompensat cu o tableta Asus Transformer”