Părinții copiilor cu nevoi speciale sunt mai speciali decât copiii lor

La școală:

– Știți, copilul meu e special …
– OK, nici o problemă, acte aveți?
– Ah, nu, că nu vrem să îl stigmatizăm, nu l-am înregistrat ca fiind special. Și nu e tocmai special special, e doar un pic special, adică nu e grav, nu e retardat.
– Ce limbaj frumos. OK, dar va trebui să țină pasul cu ceilalți copii din clasă.
(trec niște luni)
– Știți, copilul meu special nu poate ține pasul, nu puteți preda mai încet?
– Pardon?
– Da, are nevoie de mai multă atenție, nu puteți lucra cu el un pic mai mult?
– Am 27 în clasă, nu pot face asta.
– Păi și atunci ce facem?
– Fie lucrați dvs. cu el, fie îi luați ajutor specializat.
– Ah, nu am timp și nu vreau. Altceva?
– Îl duceți la o școală de copii speciali.
– Nici asta nu vreau. Altceva?
– Altceva nimic.
– Dar nu puteți să stați dvs. peste program câteva ore să lucrați cu el? E elevul dvs. până la urmă…
– Pe bune?!
– Da, oricum lucrați doar patru ore pe zi…

După care te duci la director și te plângi că învățătoarea îl persecută pentru că e special, pentru că mă-ta nu te-a avortat la timp.

joe-rogan-1

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

81 comentarii

  1. pentru ca *ma-sa nu *l-a avortat la timp…
    Ba-dum-tsss!

    00
  2. Pentru ca e „The Chosen One” :)) e plin de „unici”. Toti se simt ca merita atentie speciala.

    00
  3. Rugămintea asta cu „stați peste program cu el” nu vine cu un salariu pe lângă? îmi vine extrem de greu să cred că majoritatea învățătoarelor ar refuza să ajute peste program un elev, fie că e special sau nu, contra cost.

    00
    • Nu, pentru ca viata.

      00
    • Nu, nu vine.
      Statul peste program vine cu supliment la salariu dacă ești băftos de angajator mișto doar dacă solicitarea vine din partea angajatorului sau se datorează volumului prea mare de muncă dat de angajator.
      Dacă statul peste program vine din inima ta bună sau la rugămintea unui oarecine, nu vine cu supliment la salariu.

      00
  4. Ah, nu, că nu vrem să îl stigmatizăm,

    Asta e o prostie. Pentru deficiente diagnosticate clinic de catre un psihiatru (ex. ADHD sau vreo tulburare de spectru autist) terapia chiar include elemente ca sa nu faca copilul sa se simta stigmatizat.

    Ah, nu am timp și nu vreau. Altceva?

    Trebuie sa fii un parinte destul de dobitoc sa zici chesti asta, in special in conditiile in care chestiile astea diagnosticate devreme se corecteaza foarte repede si nu lasa urme.

    Fi-miu are niste „deficiente de limbaj expresiv” la care lucram acum, deci stiu cum e. De la 3 la (aproape) 5 ani saltul a fost spectaculos si asta fara sa mergem la un terapeut. Pur si simplu lucruri pe care le-am facut sfatuiti fiind de psiholog si documentandu-ne un pic mai mult decat „grupurile de mamici”.

    00
    • Ce inseamna “deficiente de limbaj expresiv”?

      00
    • Adică e autist.

      00
    • ->Trebuie sa fii un parinte destul de dobitoc sa zici chesti asta, in special in conditiile in care chestiile astea diagnosticate devreme se corecteaza foarte repede si nu lasa urme.

      Exista parinti care au dificultati in a accepta ca copilul lor are o problema si fie nu il duc sa il controleze, fie dupa ce afla nu il duc la terapiile necesare. Chiar daca nu e logic, chiar daca cu cat se intervine mai devreme, cu atat recuperarea este mai buna. They just don’t do it.

      00
    • @Leo atunci cand nu spune ce vrea sau ce-l deranjeaza (adica nu exprima nevoi sau sentimente). De exemplu, fi-miu niciodata nu a aratat spre sticla de apa sa spuna „apa” cand era mic. Ma lua de mana, ma ducea la dulap si imi intindea mana spre sticla de apa.

      Exemplul meu cu „apa” poate parea minor, dar atunci cand nu stii sa exprimi ceva se aduna multa frustrare pentru ca nu primesti ceea ce vrei, si nu e numai despre apa. E vorba si despre alinare, mangaiere, nervi, mers la toaleta. Chiar si adultii au problema asta – atunci cand nu stii sa-ti exprimi nemultumirea fata de ceva devii frustrat (si asta da in altele).

      Si pot sa va zic si cauza pentru chestia asta, ca sa aveti in ce sa aruncati cu rahat – televizorul ;)

      @Irina eu ma refer la parintii care STIU ca copilul lor are o problema (cel putin asa reiese din dialog). Da, exista oameni care pur si simplu nu vor sa accepte ca copilul lor au nevoie de ajutor specializat (pentru ca in folclorul romanesc a te duce la psiholog echivaleaza cu a fi bolnav psihic).

      00
    • Pe vremea mea se chema ca esti mai rusinos. Acuma asta e diagnostic. Esti “pe spectru”.

      00
    • @jollyca ; @Jan – undeva între. Inseamna ca si eu am suferit de asta.

      00
  5. „mă-ta nu te-a avortat la timp”
    Asta e urata rau

    00
  6. Stimabile fiul fratelui meu este „special”! Rromania in „dragostea” si „respectul” ei pentru copii a inchis orice usa la care poti bate daca ai un copil „special” cum il numesti aci in articol!
    Nime’ nu te ajuta, nime’ nu te indruma. Toti ridica din umeri…si vb de Arad, un oras European. Pe toti ii doare-n paispe! Mah da’ pe toti.
    In fine avand un strop de autism parintii au angajat un psiholog care statea cu el in banca si ii explica ce si cum si il indruma dat fiind ca „tova” nu poate avand 27!
    Cu toate astea dupa un an l-au retras de la scoala datorita discriminarii pe care el nu o putea percepe si CRETINISMULUI de care dadeau dovada TOTI parintii sau culmea cadrele didactice! Acele priviri aruncate de „mamici” si retrasul copiilor din calea lui de parca avea ciuma imi creeaza si acum o greata imensa!

    Deci nu abordati aceste subiecte PANA NU AVETI UN COPIL „SPECIAL” ! HABAR N-AVETI! In Rromania viata este frumoasa daca esti sanatos. Atat!

    PS: inainte sa scrieti aceste articol…documentati-va sa vedeti ce poti face daca ai un copil cu probleme! Ok, s-a nascut cu un cu un cromozom in plus are ADHD sau autism? Il impuscam Pastele ma-sii de prunc iar pe parinti ii rastignim…nemernicii!
    Incredibil!

    01
    • Cineva sa urce comentariul asta in articol.

      00
    • „Rromania” vb de discriminare si scrii in felul asta.Esti la fel de prost.

      00
    • Sincer te cred si te inteleg, sora mea e psiholog si se ocupa de copii cu nevoi speciale, mai ales dereglari comportamentale din spectrul autist, si da, e foarte greu. S-a lovit inclusiv de reticenta profesorilor de a permite copilului sa participe insotit la ore.

      Dar articolul nu are legatura cu parintii si oamenii care isi dau interesul si fac tot ce pot pentru copilul ala, ci cu oamenii pe care ii doare in cot de cel mic si vor „sa se faca”, dar nu de catre ei.

      P.S. Ca tot ai mentionat. Parintii nu au nici o vina ca aduc pe lume un copil cu autism sau ADHD. Sindrom Down in schimb? E fix vina lor in 99% din cazuri (exceptie cand boala nu apare in teste). Mi se pare de o iresposabilitate, imoralitate si cruzime crancene sa aduci pe lume un copil, stiind de ce va suferi, ce viata va avea si prin ce chinuri va trece. Sindromul Down se detecteaza din fazele de inceput ale sarcinii si daca ai suflet si tarie de caracter, stii ce ai de facut. Daca nu, condamni o persoana la o viata chinuita! Da stiu, e dureros avortul, te poate traumatiza, dar copilul ala nascut cu sindrom Down va suferi de 1000 de ori mai mult.

      00
    • deci nu e tocmai special special si nu vrem noi sa mearga la scoli speciale pentru ca are doar ”un strop de autism”

      00
    • @florin: …iesi din tara si ai sa vezi ca Rromania este numele real! Vorba unui clasic in viata: „dragostea de tara naste prosti” …stii ca cum iti zic?

      @mm: Noi ca familie nu-l consideram special! Punct! Oamenii il considera. Si nu neaparat din rautate! Normal oriunde in lume ei au nevoi speciale si sunt tratati cu un exces de atentie. Nu si aci! Aci un habarnist din minister a decis ca ei sa se integreze in scolile de stat! ACESTI COPII NU SE POT INTEGRA FARA AJUTOR DE SPECIALITATE! Parintii si familiile acestor copii NU MERITA DISCRIMINAREA LA CARE SUNT SUPUSI SI COPIII NICI ATAT!

      00
    • @Zarax iti inteleg punctul de vedere, dar e complicat. Avem doi copii si o varsta destul de inaintata (sotia mea avea 37 de ani cand s-a nascut primul si 40 cand s-a nascut al doilea), deci eram perfect constienti de problemele pe care le putem avea. Am dezbatut mult ce se poate intampla daca la teste ne iese ca are vreo problema din asta si nu am ajuns la nicio concluzie. Din fericire a fost ok in ambele cazuri.

      00
    • @Zarax: …am vazut la ce se refera articolul. Problema este ca lume ain general generalizeaza si din obisnuinta vezi rosu. :) Nu stiu ce poate fi in sufletul unui parinte care-si doreste prunc si vede pe analize ca va avea sindromul Down. Nu pot condamna pe cineva pentru ca nu-i cunosc povestea! A stiut, n-a stiut cine poate stii! E un subiect care trebuie tratat cu multa seriozitate.

      Cat despre parintii din articol…sunt multi si care nu au copii cu probleme si se comporta astfel! N-ar fi rau un test psiho inainte de nastere!

      00
    • @aradean – nu inteleg de ce tipi la noi, copii cu nevoi speciale sunt peste tot in lume. In Ontario in scoli e plin de ei si ceilalti copii inteleg ca Gigel e altfel si are alte nevoi, se manifesta altfel, asta e viata.
      Au autobuze speciale pentru cei cu probleme fizice sau psihice si cand te uiti la scoala pe net iti scrie negru pe alb cati copii sunt cu nevoi speciale, procentual, uneori ajung la 20% din total.
      Nu contest problema insa nu cred ca e asa grav in legislatie ci mai iute partea societatii. Pe aici (sau dincolo) era cazul copilei de la un liceu din CT care a facut public modul in care se colecteaza fondul clasei (ala care oficial nu exista si e ilegal) si acum are probleme cu toti, parint si profesori la un loc.

      00
    • @aradean – au trecut „decat” 30 de ani de la Revolutie. Prea repede ai pretentii ca astia sa gandeasca si ei ca niste oameni civilizati. Mai ai rabdare inca 50, ca o sa intram si noi in randul lumii.

      In rest, nu va descurajati. Exista solutii, exista oameni care se pricep, dar mai aveti un pic de cautat, Probabil va trebui sa ajungeti macar o data si la Bucuresti.

      00
    • NOU
      #28

      @Zarax Sincer ma mir ca inca mai umbla asemenea specimene pe planeta asta! Prietena mea cea mai buna are un copil care a iesit cu sanse crescute la testul de down. Doctorii din Olanda i-au spus ca testele nu sunt relevante, e alegerea lor. Fetita nu are absolut nimic, este un copil perfect sanatos care ar fi putut fi avortat din cauza „detectarii din fazele de inceput”. Coboara de pe piedestalul tau si mai vorbeste cu lumea, poate inveti cum functioneaza!

      00
    • @zarax,

      La teste NU iese ca are sau nu are sindrom down. E un scor care se calculeaza in urma unor masuratori.
      Multi fetusi avortati nu aveau nici pe dracu.

      00
    • @Ioana: Exista de mult timp solutii de diagnosticare prin teste ADN facute sangelui mamei incepand din saptamana 10 de sarcina. Complet neinvazive si incepand de la ~1500 RON (in Romania sunt destul de multe optiuni pe piata, e destul sa cauti „testarea prenatala neinvaziva”).

      00
    • @aradean știu ce simți si te iubesc omule! Norocul meu e ca nu sunt in Romania și problema e tratată altfel decât retardat și gata nu o sa se integreze niciodată in societate haide sa nu-l ajutam deloc.

      Cât despre articol sunt foarte foarte dezamăgit și suparat. E doar o opinie dar ma așteptăm la o analiza mai pertinentă și poate atras atenția într-un mod civilizata asupra unei probleme care e o stigamata pe viața. Mai ales din partea unui tip care e singurul inflencer real in Romania.

      Foarte dezamăgit.

      00
    • @aradean

      Stimabile, dacă „tova” stătea lângă nepotul tău să-i explice ce și cum, ce făcea cu ceilalți 20+ de elevi pe care îi avea în clasă? Sau ei nefiind „speciali” nu contau atât de mult? Ori poate trebuia să stea cu fiecare dintre ei așa?

      Nu a zis nimeni să fie împușcat copilul pentru că s-a născut cu o problemă. Însă, în același timp, dacă nu poate ține pasul cu ceilalți, asta înseamnă că are nevoie de o îngrijire și atenție speciale de care nu poate beneficia într-o clasă normală. Iar dacă tu ai pretența ca un învățător obișnuit din România să fie în același timp și terapeut, și psiholog, și ce mama naibii mai visați voi (firește, fără să dați vreun leu în plus, că doar „plătim taxe și impozite”) înseamnă că ar fi recomandat să-ți numeri și tu cromozomii.

      10
    • @GP, Aradean nu cred c-are pretenții de la învățătoare.
      statul, în nemărginita sa înțelepciune zice că este necesară integrarea de masă a copiilor cu nevoie speciale și tot el își asumă că va asigura personal specializat, o persoană suplimentară pentru fiecare copil (shadow), care să stea cu el în clasă, să-i explice suplimentar chestii, programă specială, chestii socoteli.
      dar statul român, fiind statul român și fiind condus de psd a obligat doar la integrarea de masă și a desființat aproape orice fel de învățământ suplimentar fără să asigure și restul chestiilor fără de care integrarea de masă devine o sursă de frustrare nervi și alte alea pt toată lumea.
      plus că Arădean vorbește de modul în care este tratat ca un ciumat/lepros copilul de către restul părinților, copiilor și eventual cadrelor didactice.
      zice cineva într-un comentariu: Vali vorbește despre un soi de părinți, ăia care nu vor să recunoască problema copilului, care nu obțin hârtiile necesare și care nu fac niciun fel de efort (financiar, ca timp, dedicație, etc) să-și ajute propriul copil și pasează pisica, iar Aradean vorbește despre problemele/mentalitățile cu care se confruntă copilul și părinții lui din partea celorlalți și despre părinții ăia care fac pe dracu-n 4 și pe mă-sa-n 14 să-și ajute copilul să ajungă cât mai funcțional.

      00
    • @GP: …”asta înseamnă că are nevoie de o îngrijire și atenție speciale de care nu poate beneficia într-o clasă normală. ”
      Pe bune? Eu inainte sa scriu despre ceva, orice, mai dau un search pă net! Poate asa as vedea că, Rromania prin amatorii din ministere a desfiintat scolile speciale unde acei copii pot beneficia de îngrijire și atenție speciala. Pentru ei orice boala e la fel! E atat de greu de priceput? Nu e in limba romană?
      In fine, daca pruncu’ tau se naste cu-n necaz dintr-asta(autrism,adhd,down) ori il retragi de la scoala si platesti pentru home-school de te f…e soarile si sfintii cum e ca cazu’ nostru ori daca n-ai bani, plangi langa el si blestemi fiecare clipa ca te-ai nascut intr-o tara de rahat care se p..a la propriu pe cei care au nevoie de ajutorul ei! Nu stiu tu da’ eu sunt atat de „mandru” ca-s roman de dau pe dinafara!
      Dar mai este ceva si mai rau daca n-ai bani. Daca n-ai bani tre’ sa-ti lasi pruncu’ la mila lu’ Dumnezo si a MINISTERULUI EDUCATIEI si atunci poti intalni oameni ca tine de exemplu, semidocti care nu pot pricepe de ce acel copil e intr-o clasa normala si care cu o superioritate gretoasa iti arunca-n fata ceea ce mi-ai scris tu mie in incheiere!

      Asa ca..permite-mi o dilema boss: cum e sa fii ca tine? Doare? Treci mai altfel prin viata?

      00
    • @A: Integrarea în masă sună foarte frumos pe hârtie (nu discriminăm, nu izolăm, comunitate, împreună și alți termeni care dau bine), dar în practică nu poate fi făcută cu orice copil, există cazuri și cazuri. Pentru unii un astfel de ajutător e suficient, însă nu pentru toți. Plus că pentru așa ceva e nevoie de resurse pe care România nu le are în clipa de față. Ăsta e simplul adevăr și nu are nicio legătură cu PSD, ci cu toată clasa politică.

      În cazul ăsta, cade în sarcina părinților să se zbată și să facă ceva, nu să aștepte după stat. Nu e frumos, nu e cinstit, nu e corect? Bun venit în viața reală. Să nu uităm că suntem o țară săracă, locuită de idioți care nu înțeleg de ce nu au nivelul de trai al elvețienilor.

      00
  7. Si noi avem cunostinte care au copil special. Special, cititi TSA – forma usoara, dar totusi…. TSA.
    Face terapie, nu stiu exact cate zile pe saptamana merge, dar stiu ca parintii platesc 1600 de lei lunar, intr-un oras mic de provincie (in Bucuresti probabil ar fi mai scump, dar si salariile in provincie sunt mai mici).
    Muncesc oamenii aia pana la epuizare, sa achite terapia copilului (care face progrese semnificative, deci au multumirea ca se vad rezultate).
    Nici nu-mi pot imagina ce drama e sa ai „copil special”, dar daca ai, iti asumi si muncesti sa-i asiguri ce-i trebuie adaptat la conditia lui, nu ceri de la straini sa faca ceea ce tu nu ai chef.

    00
    • Si eu am avut niste cunostinte in aceeasi situatie. Pe la varsta de 1 an si-un pic copilul a inceput sa dea semne destul de naspa de autism. Au trecut prin terapii, prin logopedii, prin sacrificii enorme (si de bani si te timp) si acum copilul este in clasa a doua si perfect normal. Ca parinte trebuie sa si vrei sa faci chestia asta, nu sa citesti pe facebook si sa injuri profesorii…

      00
    • La fiu-meu a existat doar suspiciunea de TSA şi am fost neoameni 3-4 luni până s-a lămurit treaba. Aşa am ajuns la întâlniri să văd copii cu probleme serioase şi părinți dărâmați. Deci nu priviți (@zoso included) atât de critic pe oamenii ăştia, cu excepția cazurilor evitabile (99% din Down) restul nu au nici o vină că viața i-a f#tut maxim.

      00
    • La fel si la fi-miu – suspiciune. Din pacate in aceeasi perioada a avut niste probleme de sanatate si nu am vrut sa-l mai taram si prin cabinete psihologice pe langa alea medicale.

      …ca sa se dovedeasca ca de fapt a avut asa ceva (psihologul a dedus asta din povestirile noastre), dar si-a revenit pentru ca era o forma foarte usoara si noi am stiut sa acceptam asta si sa lucram cu el mai atent.

      00
  8. aradene, stii ca discriminare inseamna persecutie, nu faptul ca unii nu stiu cum sa te trateze si se uita ciudat la tine. Poate ca nu e cea mai buna idee sa-i bagi copilului in cap ca e discriminat…

    00
    • Discriminare înseamnă și separare sau a face distincție. Copilul are 9 ani …nu cred că poți să explici unui prunc că e „special” in ochii altora. Daca știi vreo metoda anunță-ma.

      00
  9. Le tot vezi in Social Media…. ba au decis sa aiba copii cu Down si se plang ca statul roman nu le ajuta, ba au copil cu alte probleme aparute pe parcurs si nu muncesc, dar se plang toata ziua si au un card de pretentii ca toata lumea sa ajute ca e copilul bolnav…
    Cum ziceam, nici nu-mi pot imagina dimensiunea dramei, dar:
    – ai decis sa nasti un copil despre care stii ca va avea Down – iti asumi ca l-ai adus pe lume sa sufere pentru ca esti un monstru de egoism. Sa-l nasti in Romania te face de doua ori monstru.
    – au aparut alte probleme – iti cauti de munca, platesti insotitor si terapii si nu stai toata ziua cu plangareli pe net.

    00
  10. Clase speciale. Oricâtă compasiune aş avea pentru copiii cu probleme şi pentru părinții lor, nu înțeleg de ce e mai bine să pui acei copii lângă unii fără probleme. Toată lumea se frustrează, evident ritmul de învățare e diferit, nu mai zic de alte probleme de atenție şi comportament. Integrarea poate fi făcută în ore cu activități comune, chestii lejere, interactive, de fun, în excursii, tabere, etc. unde pot sta şi interacționa cu toată lumea.

    00
    • Legea spune ca trebuie integrați! Nu contează că ei nu se comportă/învață ca și ceilalți.
      Așa suferă toți și apar discriminări. Dacă erau în clase speciale cineva se ocupa de ei mai bine și cu rezultate. Dar…

      00
    • Clase speciale? Nu exista asa ceva in RO. In Romania reala, aia de zi cu zi, nu exista asa ceva.
      Iar copii speciali poate insemna multe lucruri, multe boli, fiecare cu diverse grade de afectare, etc. Iar pentru unele solutia de „vindecare” este fix integrarea intr-o clasa de „normali”.

      00
    • Pentru ca copiii normali ii pot trage si pe ei in sus. Scolile speciale in Romania au copii cu u IQ foarte scazut, cu care nu poti face mare lucru, care mai mult sau mai putin sunt pierduti. Daca bagi un copil care are sanse de integrare in societate intr-o clasa de genul acela, l-ai pierdut. Fortatul intr-o clasa normala ii accelereaza dezvoltarea pana devine „normal” sau cat este de posibil pentru el de „normal”.

      00
    • Acum ca imi aduc aminte eu am avut in clasa (ciclul gimnazial) un copil de genul asta. Era inapoiat mintal, dar e ceva ce toti stiam (ne-a spus diriginta inca din prima zi). Era cu vreo 3-4 ani in urma fata de noi (ca dezvoltare mentala), dar muncea foarte mult. A fost mereu elev mediu (sau cel putin asa erau notele, nu am aflat niciodata daca il tratau profesorii altfel) si nu imi aduc aminte ca vreodata vreun alt coleg sa-si bata joc de el sau sa-l „discrimineze”. Pur si simplu l-am acceptat.

      00
  11. E nasol sa fii profesor si pur si simplu sa nu mai poti fi stapan pe clasa ta ca iti dicteaza parintii ce trebuie sa faci. Am intrat in curtea scolii sa o iau pe a mica si se tavaleau pe jos 2 baieti de aprox 7-8 ani, nu se bateau se jucau, se harjoneau. Si le zic: nu va e rusine sa va murdariti in halul asta, ce o sa zica parintii vostri ? Era noroi pe jos si murdar, s-au oprit cand le-am atras atentia. Langa ei, 2 invatatoare inclusiv a „mea”. O intreb, cum de nu le ziceti nimic ? Ii lasati asa pe jos sa se joace asa ca si porcii ? A zis: „Pai … nu le mai zicem mai nimic ca m-am trezit cu parintii pe cap ca le stresam copiii.”

    00
  12. Lol, ce cerințe absurde efectiv. Și abuzive. Adică eu nu am timp de copilul meu, așa că îți plasez responsabilitatea ție, un străin, care trebuie să faci lucrul acesta gratuit, vrei nu vrei, că eu nu am timp și chef. Efectiv revoltător. Însă nu nemaipomenit, sunt mulți oameni care în varii situații impun altora să procedeze în detrimetrul lor pentru folosul personal, că altfel este om rău.
    Și că trebuie, că așa a hotărât x, că i se cuvine. La plângerea respectivă dascălul trebuie să facă o plângere la loc. De hărțuire. Profesorul are obligațiile din contract, ORICE se cere suplimentar trebuie făcut într-o manieră corectă. Să îi pui în cârcă altuia ceva care este responsabilitatea ta, pentru că tu nu ai chef/timp/disponibilitate este halucinant.
    Dacă acel copil are într-adevăr nevoi speciale, trebuie diagnosticat, dus într-o școală pentru copii cu nevoi speciale, sau dacă nu este cazul și nu poate plăti ajutor specializat, părintele trebuie să lucreze cu el acasă. Zilnic, câteva ore. Sunt mulți părinți care fac asta. Alții fug de responsabilități și au pretenția să le rezolve alții viața.

    00
    • @Mirela:
      Înțelegeți oameni buni că, clasele/școlile cu nevoi speciale S-AU DESFIINȚAT! Mai există doar cele pt nevăzători…un copil cu autism sau ADHD nu poate fi tratat decât de cadre special pregătite. O profesoară care stă după program e frecție la picior de lemn. Trist.

      00
    • Da. Copilul nu este responsabilitatea învățătoarei. Mămica din situație doar dorea să plaseze responsabilitatea altcuiva. Cu forța. Personal nu sunt convinsă că acel copil chiar este cu nevoi speciale, sunt mulți copii afectați grav de faptul că părinții nu au chef de ei și îi lasă toată ziua la televizor, care au devenit interiorizați, sau mai puțini receptivi la exterior (un fel de autizare, dar fără să aibă autism, au doar nevoie de multă atenție și interacțiune).
      Sunt da și mulți copii cu ADHD, ei au nevoie de un alt fel de învățare, sau de atenția părinților, să stea cu ei să facă lecțiile, de exemplu, dar doamna nu dorește asta, dorește numai să facă altcineva în locul dânsei. Aici este nedreptatea cu care se confruntă doamna profesoară din situația de mai sus.

      00
  13. E oribil pentru părinți să aibă copii cu probleme. Cunosc 2 cazuri și nu e ok deloc pentru ei. Chiar nu este de comentat sau de avut o părere.
    Asta o zic ca unul care nu are copii.
    Și nu îmi doresc un copil special. Să fie ca restul.
    Și să nu-l moștenească pe ta-su: sandilău, cam tuciuriu fără origini țigănești și bețiv.

    00
  14. Hai sa mutam discutia la un nivel superior:
    Sunt părintele unui copil genial si se plictisește la ore, nu puteti sa predați mai repede si ceva mai dificil nu chestii care le stie de la 3 ani. Cu ce e el de vina ca majoritatea e normala, de ce il condamnam la plafonare?

    Eee, acum sa va vad!

    00
    • shots fired. lasă-l la capatos vreo 2 săptămâni și l-ai rezolvat.

    • La cate teme baga ai nostri, toti sunt speciali din astia de top.

      00
    • Si unde mai pui ca trebuie sa fie in clasa cu “Specialul”

      00
    • Atunci când i-am cerut să-i dea mai mult de lucru că termină putea repede și se plictisește, învățătoarea mi-a replicat că toți sunt la fel. Asta deși copilul meu ieșise pe locul 2 în școală la ceva concurs național de mate. Iar învățătoarea și-a trecut în palmares diplomele copilului.
      Soluția a fost școală privată.

      00
    • Ii spui pruncului sa isi vada de ale lui (sa nu dea ochii peste cap ca se plictiseste) si faci acasa cu el ce vrei. O problema similara am si eu, nu e geniala fata, dar e cu 2 ani cel putin in fata ca ‘materie’. I-am spus sa participe la ore cat de bine poate, sa fie atenta si cuminte. Acasa facem chestiile pe care le doreste, mult peste faza de alfabetizare de la scoala, potrivita cu varsta lor. Exista varianta de a accede la un program de gifted & talented, daca trece examenul, de anul viitor merge la o clasa cu materie mai complicata.

      Daca tot vorbim despre chestii speciale, si in Romania ar trebui sa existe cateva scoli in fiecare oras important cu clase in care copiii ce merg mai repede cu materia sa poata invata chestii mai complicate.

      La fel de bine ar fi si ca trecerea la clasa zero sa nu se faca numai daca are impliniti 6 ani, cand copilul deja scrie si citeste foarte bine de la 5 ani. Ca, punandu-l sa repete grupa mare, il tampesti de tot.

      Revenind la discutia initiala, nu ma deranjeaza ideea ca un copil cu nevoi speciale sa fie intre cei tipici, in ideea in care, in mod normal, nu are nimeni chiar de pierdut. Clar, daca are nevoie de ‘umbra’, acela trebuie sa fie langa el, sa nu deranjeze ora si sa-l ajute sa faca exercitiile din clasa. Si copilul in cauza sa nu fie un pericol (muscat, lovit) pentru ceilalti.

      In momentul in care asta se intampla, parintele treubuie sa gaseasca o solutie pentru ca integrarea copilului sa ramana benefica tuturor, nu sa sufere o clasa intreaga din cauza unuil copil.

    • @dojo – chestia cu scoli pentru gifted in Romania – lol.
      Acu ceva vreme au incercat niste colegii nationale (clasele 5-12 in aceasi scoala) sa dea examene de selectie pentru intrarea in clasa a 5-a si onor justitia a zis ca e discriminare la plangerea parintilor „nedreptatitilor”.

      Ce nu inteleg parintii ambelor extreme e ca invatamantul romanesc e un steam-roller – facut sa-i aduca pe toti copiii la cel mai mic numitor comun cu efort minim din partea scolii si a profesorilor.

      00
  15. 1.Jesus, cât de țărănoi poți fii cu generalizarea din titlu!
    2.Da,sunt părinți care refuza efectiv handicapul mental al copilului și se comportă ca atare, are cineva apropiat un copil în terapie care are un retard însoțit de alte defecte și întreabă senin dacă de la anu intră direct în clasa a doua la normală, în timp ce psihologul îi explică pentru a 14-a oară că nu are șanse ever de școlarizare normală.
    3. Cazurile de autism, sindrom asperger, chiar și down lucrate în timp duc la includerea normală a copiilor în societate (nu vindecare) și creare de adulți capabili.
    4.Din păcate reacțiile celorlalți părinți (copiii bine educați îi accepta și/sau protejează) sunt crunte, trăim încă în țarănoaia și schimbarea e departe.

    00
  16. titul e tendentios-generalizator si concluzia este gresita.

    00
  17. Daca copilul tau avea anumite probleme nu mai erai asa radical…

    00
    • e bine că ai înțeles despre ce e vorba.

    • Poate nu am inteles, dar eu nu as concluziona ca avortul este solutia parintilor, copiilor etc. Chiar si in gluma nu are sens sa enunti asemenea sfaturi, mai ales ca te citesc mii de oameni.

      00
    • Nu e frumos sa-ti exprimi parerea, daca altii nu sunt de acord cu ea.

      00
    • Mihai, in lumea asta (ca sa nu zic univers) exista un echilibru, cand faci rau, chiar si indirect, ca in cazul de fata, la un moment dat te trezesti, la realitate, cu o palma.
      Stai dupa, in camera/curtea ta, depinde de posibilitatile momentului si te intrebi; Duamne, cu ce am gresit eu sa ajung in situatia asta.
      Majoritatea cam atunci isi aduc aminte ca exista un Dumnezeu sau daca pana atunci au fost habotnici, incep sa-i conteste existenta pt. ca se simt neindreptatiti.

      Nimeni nu analizeaza sau se gandeste, bai dar eu la un momndat am facut aia si ailalta dar nu erau chiar lucruri ok, poate a venit vremea sa platesc pt. o parte din raul si ura pe care le-am imprastiat.
      Pana aici totul este un concept general valabil, de aici incep speculatiile, Creatorul, Karma, Dumnezeu, Hristos, legile universale, etc.
      Dar acestea sunt subiecte si opinii pe care fiecare le imbratiseaza dupa cum rezoneaza cu ele.
      Tind sa cred ca aceste subiecte abordate de Vali, sunt doar forma de marketing, nu rautate pura, el face pe nevinovatul, se ascunde in spatele degetului/tastaturii si doar arunca piatra in lac.
      Cu cat piatra este mai interesanta, creeaza intrigi si intrebari, cu atat numarul celor care sar in lac sa o caute o sa fie mai mare.
      Da, este lacul lui, comunica si cu alte lacuri, baltoace, ape curgatoare, mari sau oceane dar pare un lac ok, care reuseste sa aiba si valuri dragute.
      Vali se ascunde si joaca foarte bine, eu doar am deschis un subiect, nu este vina mea ca exista opinii diferite, este un spatiu public in care fiecare spune ce vrea si are pe suflet, toti se ascund in spatele unor nick-uri sau isi afiseaza doar prenumele.
      P.S. Mihai, te rog nu intelege gresit, nu tu ai facut rau, sau nu acum, in cazul de fata, vb la modul general si cred ca am monologat prea mult, depasind cu mult subiectul.

      00
  18. intre un copil cu probleme de memorie si integrare (cu retard) si un copil normal, dar lenes diferentele sunt mici la performanta, e mai dificil cand cel cu retard e si galagios, cand ii deranjeaza pe altii – aici profesorul nu prea are ce sa-i faca cand in clasa sunt 30 de copii, in pragul pubertatii, in care zbârnâie hormonii și care au chef de circ cu orice ocazie, părinții cu astfel de copii ar trebui să-și asume că acei copii nu vor ajunge să se integreze, tonul face muzica
    pentru părinții cu copii speciali: nu disperați. Chiar și în țara asta atât de neinformată, cu oamenii ăștia atât de agresivi și frustrați, copiii ăștia pot avea șanse, cu condiția să vă adaptați realității, am mai multe povești, o să vă spun doar una:
    Ionică, clasa a noua, toată lumea scria ce ziceau profii, el număra cu voce tare frunzele din copaci.
    profii: băi, ce facem cu ăsta că e retard și ne deranjează! oricum n-ajunge să intre-n bac, dacă doamne ferește îi dă unuia cu ceva în cap, ne bagă retardu-n pârnaie.
    o cheamă diriga pe mă-sa la școală: o țigancă ruptă de săracă, cu 9 copii. ”Fă, duamnă, eu n-am decât copii d-ăștia (ca Ionică) și d-ăștia (Ionică avea încă două surori extrem de inteligente, profii ziceau că sunt geniale), lăsați-l și pe el să treacă clasa, să aibă și el 10 clase, n-are țâganca ce să vă dea”. Nici nu ceruse diriga ceva. A garantat mă-sa că Ionică n-o să dea la nimeni în cap, a stat la ore și-a numărat frunze pe răspunderea dirigii.
    ”Ce vrei mă, Ionică să te faci tu când termini școala?”
    ”Duamnă, eu vreau să-mi iau o dacie și să vând verdeață în piață cu ea”.
    Nu i-a păsat lui Ionică că făceau colegii mișto de el, oricum ăia s-au plictisit repede, chiar și așa înapoiați cum erau ei, l-au tolerat acolo până a terminat doi ani de liceu profesional și aia a fost, și-a luat Ionică dacie și de-atunci vinde și el ce poate prin piață, produce ceva, măcar nu dă în cap la nimeni. Are copii, unu e ca el, unu e d-ăla genial. În familia aia, frații ăia geniali i-au ajutat pe-ăia cu probleme să învârtă și ei ceva să-și câștige existența, nu e nici unul în pârnaie, toți muncesc.

    00
    • pe strada pe care locuiesc părinții mei, într-un mic orășel de provincie e un d-ăsta. cred că a făcut măcar școala generală și ceva-ceva s-a prins de el, știe să citească, să socotească banii, d-astea.
      i-a luat tac-so cal și căruță și face comisioane: cară mobilă, materiale de construcție, gunoaie mari, ce poate și el. parolist cum puțini sunt, i-ai zis să vină la 7.15, la 7.15 sună la poartă, super corect- zicea tata că i-a dat din greșeală mai mult, nici nu și-a dat seama, s-a trezit cu el la poartă ”domnu’ cutare, mi-ați dat mai mult, am vorbit d-atât”.
      pe stradă e un mic magazin unde se mai strâng bărbații la o bere, se luase după ăia și înjura la fiecare 3 vorbe. i-a zis tata ”băi cutare, pulă avem toți, dar nu trebuie să stăm cu ea în gură toată ziua”. n-a mai înjurat.
      la un moment dat, într-o vară, îi trimisesem pe-ai mei în concediu și aveam grijă de casă. m-am trezit că trebuie să tai o gaină și mi-a fost teamă că nu-s în stare, din 5 bărbați strânși la bere la magazin, fix vis-a-vis de poartă, toți s-au dat loviți. trece d-asta cu căruța pe stradă ”băăă, cutare, doamna are nevoie să-i tai o găină”, a ”parcat” căruța pe stradă laterală (să nu încurce, că era stradă principală și-n 5 m era ditai curba sau să nu simtă calul miros de sânge, nu știu), a venit, mi-a tăiat găina și-a salutat să plece. i-am dat niște bani că mă scosese din bucluc.
      nu bea, nu fumează, nu intră în belele, își câștigă cinstit banii.

      00
  19. Imi tot amintesc de tipa aia care a facut ceva analize si a aflat ca o sa aiba gemeni cu sindromul Down, a ales sa nu intrerupa sarcina, dupa care se plangea pe la toate televiziunile cum in Romania nimeni nu o ajuta, nimeni nu face nimic pentru ea… :( tristut.

    00
  20. Să îl omoare acum dacă tot era ok și în burtă. Care e diferența…

    00
  21. Toți romanii sunt speciali.

    00
  22. ia, test
    clasa de copiii normali in care exista un special dinasta. specialul a inceput sa-i terorizeze pe aia normali, chiar si chestii sexuale. la clasa a 6-a
    CUM PLM SCAPAM DE EL?ca cica legal nu prea ai cum sa scapi de el

    00
    • Wow, asta da test, din pacate, din ce ne povestesti nu faci altceva decat sa arunci cu pietre, asta pana nu oferi mai multe informatii.
      Ce probleme are copilul sau este doar prost educat acasa?
      Ai discutat cu respectivul copil; cu parintii lui?
      La una dintre sedinte ati cautat solutii?
      Te-ai implicat personal in vreun fel?

      00
    • @Iuda legal, nu. directorul ar trebui sa face mega acrobatii
      @Vlad Corect, părinții din clasa lui Iuda ar tb sa facă chetă pt psiholog, sa sune pe rand la părintele cu pricina si sa intrebe de sanatate, sa faca pe rând scandal la diriginte si eventual sa se inscrie pe 10 newsletteruri de profil. Pe bune? Nu avem altceva de facut in viata noastra? Singura chestie eficienta ar fi sa ungă peste tot (scoala, inspectorat, minister) si sa-l mute sub pretextul aglomerarii clasei (daca e cazul). E posibil ca parintii specialului sa nu poata face scandal de motiv de discriminare pentru ca si-ar stigmatiza copilul. La clasa VI conteaza.

      00
    • altă poveste, cu secs de data asta: școală generală de top, copii din părinți campioni, gene perfecte, bani, figuri, chestii. Toaleta elevilor lângă cancelaria profilor, din cancelarie se auzeau toate discuțiile de la toaletă. Într-o zi se aude cum două campioane la învățătură de-a 5 a se lăudau cu câte puli au supt ele și câte tehnici cunosc ele în diputa pentru boul clasei, un figurant obraznic și recalcitrant care nu învăța nimic dar avea ta-su bani să-l țină acoloșa. Le-a rămas profilor cafeaua-n gât.
      Altă școală generală de top, reabilitată recent, după o lună vine directorul în cancelarie: domnilor profesori, avem o problemă, toaletele s-au înfundat, am chemat echipă, au găsit toaletele înfundate cu chiloți și prezervative, propuneri? Profii: cri, cri, cri, cri. Profu de tehnologie zice până la urmă: măcar ar trebui să apreciem că sunt înfundate cu prezervative și nu cu seringi.
      Referitor la „problema” ta, am mari dubii că specialul ăla e singurel la provocări secsuale, acolo ar trebui să intervină psihilogul școlii, sau consilierul și să facă informări cu părinții și elevii, să identifice elevii problemă și să le mai scurteze din avânt împreună cu părinții. Dar e greu când tu ca părinte ai impresia că copilul tău e un îngeraș, iar el își explorează sexualitatea încă de la grădi fără să te anunțe pe tine cu proces verbal și dosar cu șină. Nu mai zic de anatema publică prin care trec copiii ăștia pe care noi îi percepem ca fiind precoce sexual dar ei sunt doar produsul normal al mediului în care trăiesc.

      00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.

Pun clipuri pe Youtube