10 tipuri de sefi si cum sa maximizezi relatia cu fiecare

sursa FOTO

În afară de rare excepții, de cele mai multe ori vei ajunge în cariera ta să fii subordonat unuia sau mai multor oameni – denumiți cu drag sau cu neplăcere șefi. De ei depinde în mare parte activitatea ta în firmă, șansele tale de promovare, măririle de salariu, concediile, timpul liber și așa mai departe.

Acestea fiind zise cred ca nu mai e nevoie să subliniez importanța unei relații armonioase cu șeful tău. E extrem de important, dacă vrei, crucial pentru parcursul tău în carieră să te înțelegi bine cu șefii tăi.

Ca să nu înțelegeți greșit, a te înțelege bine cu șeful tău nu înseamnă a fi lingău. Din contră, o relație de succes cu superiorul va avea și momente de dezacord sau de conflict, însă ideea este să fii pregătit să le rezolvi abil.

Un lucru e clar. Relația ta cu superiorul tău depinde în foarte mare măsură de comportamentele și atitudinile tale, de modul în care îți faci munca, de modul în care comunici, de tipul de persoană care ești. Relația tu o construiești și tu o întreții.

Nu există un tipar conform căruia ți se garantează succesul în relația cu șeful tău, însă ca să ai de unde să începi, trebuie să îți cunoști șeful – ce fel de șef este?

  1. Șeful care îți dă mână liberă și e deschis să ofere suport și sfaturi. E cal mai bun șef care îl poți avea lângă tine, pentru că alături de el vei învăța o mulțime de lucruri noi și vei căpăta încredere în tine și în abilitățile tale – caracteristică vitală pentru cariera ta. Cel mai mare pericol e ca acest tip de șef să nu îți devină un fel de părinte de care să devii dependent. În rest, ai numai de câștigat și vei avea o relație foarte frumoasa cu acest tip de șef, care e și cel mai rar.
  2. Observatorul binevoitor, care îți dă libertate, dar în același timp te supraveghează atent. El are nevoie de informații și feedback despre toate activitățile și task-urile tale, așa că îți va cere mereu situații și va vrea să știe cum stai cu treburile. Diferența față de șeful care oferă suport și sfaturi este că observatorul se limitează la a primi și procesa informațiile. Intervenția o face doar în momentele în care e cu adevărat nevoie. E util să ai un astfel de șef pentru că te ajută să te concentrezi pe rezultate. Partea la care trebuie să ai grijă e să nu investești prea mult în situații decât în munca propriu zisă.
  3. Șeful pragmatic și oficial – distant, impersonal și ierarhic. Nu vorbește decât atât cât e nevoie. Relația cu el va fi la început foarte distantă și bazată pe chestiuni ce privesc strict activitatea din firmă. Poate să te facă să te simți stingher, marginalizat sau să crezi că are ceva cu tine, pentru că nu pare să fie prietenos. Cheia comportamentală aici este să îi câștigi încrederea și respectul, pentru ca apoi să te includă încet încet în cercul lui de apropiați. O să dureze mai mult decât în mod normal să ajungi să construiești o relație cu un astfel de șef, însă va fi foarte benefic pentru tine și cariera ta.
  4. Șeful care nu deleagă – cel mai abundent tip – face totul el, personal, verifică ce ai verificat deja, modifică, reface, ajustează. Nu are încredere deloc în tine, abilitățile tale sau în potențialul tău. Se așteaptă să fii mereu de acord cu el, să faci tot ce spune el. Părerea ta de cele mai multe ori nu va conta și se va trece peste recomandările tale, chiar dacă ai dreptate. El se așteaptă să îl apreciezi pentru faptul că stă târziu la birou și că muncește foarte mult. E unul din cele mai nocive tipuri de șef. Nu ai foarte multe șanse să crești sub un asemenea șef, iar zilele de muncă sunt dificile și stresante. Încearcă să porți o discuție cu șeful tău și să afli de ce nu are încredere în tine, pe de-o parte, iar pe de altă parte fii din ce în ce mai bun în munca ta. Trimite-i materiale fără greșeli, care nu mai au nevoie de modificări. Cu puțin noroc se poate schimba. Dacă nu, atunci poate e mai bine să începi să cauți alt loc de muncă.
  5. Entuziastul dependent de muncă și orientat spre rezultate, care nu cunoaște altceva în viața lui decât munca. E singura lui pasiune și își sacrifică tot timpul pentru ea – vacanțe, seri, nopți, week-end-uri. Muncește mult pentru că e sincer pasionat de ceea ce face, lucrează alături de oameni la fel de pasionați ca și el. Se așteaptă să faci și tu la fel. Doar de asta te-a luat cu el în firmă. E genul de șef care apare mai ales în firmele mici, tipul antreprenorului. Dacă ești la începutul carierei, dă tot timpul care îl ai la dispoziție pentru job, pentru că merită investiția, mai ales pe termen lung. Întradevăr, vei lucra mult, plătit la fel ca un prieten de-al tău care lucrează 8 ore și ajunge acasă la 6, rezultatele alături de un astfel de șef vor fi excelente. Dacă te pasionează cu adevărat domeniul în care ai intrat, va fi ușor să lucrezi cu un astfel de șef.
  6. Șeful critic – critică tot, de la lucruri făcute la cele nefăcute. Găsește mereu greșelile din munca ta, chiar dacă lipsește doar un semn de punctuație. Te va taxa de fiecare dată, mai ales în public, oricât de mică va fi eroarea. Combinat cu un temperament mai puternic, se transformă cu ușurință în șeful care strigă (nr 9) . Recomandarea aici este să nu iei personal criticile, ci să încerci să îți îmbunătățești munca, să îi dai cât mai puține ocazii să te critice. Discută cu el despre modul în care lucrați împreună, păstrând un ton pozitiv și o atitudine constructivă. Greu de lucrat cu el, dar odată ce l-ai câștigat de partea ta(muncind perfect), capătă caracteristicile primului șef, încurajându-te. Nu își pierde niciodată caracteristica critică, devine doar mai moderat în critici.
  7. Șeful care ia decizii riscante și rapide este cel care nu așteaptă până ai toate datele complete. El nu se așteaptă în general la date complete vreodată de la angajații săi, pentru că site nevoia să acționeze. Cel mai probabil e că vei scrie la rapoarte și la documente până când șeful ți-l va cere înainte de termenul limită, chiar dacă nu e gata. Pentru cei mai mulți dintre noi poate să devină frustrant să dăm mereu lucruri incomplete.Din păcate, dacă una din decizii iese prost, cel mai probabil va da vina pe tine și pe informațiile incomplete care i le-ai trimis. Recomandarea noastră este să îți restructurezi munca, oferind strict detaliile relevante într-un format mai ușor de scris și de citit, fără detalii irelevante, într-un timp mai scurt. Dacă în continuare ai probleme cu decizii ale căror rezultate se sparg în capul tău, încearcă să porți o conversație cu el. Lângă tipul ăsta de șef e destul de greu să crești, pentru că e preocupat de viteza deciziilor de business mult mai mult de cât de creșterea propriilor angajați.
  8. Șeful care evită să ia decizii. Le evită prin sistemul propunerilor care orbitează, adică vrea date adiționale, cere studii alternative, păreri, analize până când propunerea moare singură. Te îngroapă în alternative până când renunți la idee din start. Fii perseverent și livrează-i toate materialele de care are nevoie. În plus, construiește argumentele astfel încât sunt greu de combătut. Înainte să discuți cu șeful, fă o analiză SWOT a ideii, a proiectului, pune plusurile și minus-urile pe hârtie și construiește argumente care să susțină plusurile, iar pentru minusuri, încearcă să găsești soluții care le minimizează impactul și puterea. Pentru un astfel de șef trebuie să fii pregătit să vinzi fiecare idee sau schimbare propusă. Altfel nimic nu prea trece de reticența lui. Nu se întâmplă prea multe sub un astfel de șef.
  9. Șeful care strigă. Îl auzi de la capătul coridorului. Îi place la nebunie să sancționeze în public, dar de obicei are o inimă de aur. E rudă apropiată a șefului critic, pentru că pe asta își bazează comportamentul. Când se aude vocea șefului din birou, atunci însemnă că cineva a dat-o în bară. Se poate enerva mai ales din cauza unor incompetențe. Nu ceda în fața lui, nu te speria de el, e doar un mod de a comunica cu care, în timp, te obișnuiești. Încearcă să nu îl judeci pentru asta, ci mai degrabă să vezi persoana din spate. După ce începi să ai o relație mai bună cu el, poți să porți o discuție despre faptul că nu îți face bine țipatul.
  10. Șeful căruia îi sare repede țandăra – similar cu cel de mai sus. Însă motivele pentru care devine șef care strigă sunt din cele mai variate. Nu doar un raport prost scris sau o vânzare care nu a ieșit poate să îl enerveze, ci și lipsa ciocolatei de la birou sau o cămașă de o culoare nepotrivită. Păstrează-ți calmul și încearcă să afli motivul reacției. De obicei, oamenii care se enervează și reacționează exploziv pot fi potoliți printr-o atitudine opusă a interlocutorului. E greu să lucrezi și cu un astfel de șef, care își manifestă autoritatea prin nervi și are o atitudine volatilă.

Ajungi să îți cunoști șeful interacționând și fiind atent la stilurile lui de abordare a situațiilor. Observă ce îi face plăcere și ce îi displace. Dacă există un șef mai mare peste șeful tău, relația dintre ei este un punct de pornire în relația dintre tine și șeful tău. Vezi care sunt lucrurile bune ale relației și aplică-le și la tine. Învață din greșelile șefului tău în relația cu superiorul lui.

Trebuie să înțelegi din start că șeful tău e om, vorbește cu el, întreabă-l despre relația dintre voi și despre cum ați putea să o faceți mai bună. Fă-ți treburile la timp și mulțumește pentru feedback pozitiv din partea lui.Evaluează câtă putere are defapt șeful asupra ta – pentru că dacă ea e limitată, atunci merită să te concentrezi mai mult asupra job-ului și mai puțin asupra șefului.

Orice șef e o combinație de tipuri de comportamente din lista de mai sus. Înțelegerea și abordarea personalizată a fiecărei situații din relația cu șeful tău te va ajuta să ai o viață mai bună, rezultate mai bune la birou și satisfacții mai mari.

Tu ce fel de șef ai? Cum te înțelegi cu el?

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

4 comentarii

  1. ei bine, seful meu nu se incadreaza intr-un singur tipar. probabil asta e valabil in general si, in functie de context, ies in evidenta trasaturi din tipare diferite.
    de exemplu, seful meu este o combinatie intre 4, 6, 9 si chiar 10 si 1. din pacate, cred ca este o combinatie destul de nefericita, iar partea cu sfaturile nu mi se pare deloc ca ar fi o caracteristica a celui mai bun sef. poate e o simpla exprimare, dar sfaturile pe care nu le ceri, nu sunt binevenite pentru ca ele vin, de cele mai multe ori, din experienta personala a celui care le ofera. si nu e suficient si convingator pentru celalalt ca ar trebui sa actioneze asa cum i se spune.
    mie, personal, nu-mi place ideea de „sfat” si cred ca e mult mai ok, ca sef, sa fii un exemplu pentru angajati prin propriul comportament. e.g., daca vrei sa promovezi punctualitatea ca valoare in organizatia ta si declari, sus si tare, ca esti o persoana punctuala si ca numai in cazuri extreme se intampla sa intarzii, dar la intalnirea de grup intarzii 20 de minunte, atunci afirmatia ramane la nivel declarativ si impactul e cu atat mai negativ. de ce? pentru ca spui una si faci alta si o astfel de situatie duce, in primul rand, la dezamagire si neincredere.

    00
  2. Când zic sfaturi, mă refere strict la chestii profesionale, care să te ajute să îți faci treaba mai bine și mai repede. E destul de greu sa lucrezi cu un șef cu care nu te înțelegi.

    Ai încercat să vorbești cu el/ea?

    Cât despre puterea exemplului, sunt complet de acord – pentru că vorba populară ”fă ce zice popa, nu ce face popa” nu se aplică nicăieri :)

    00
  3. Despre neveste n-aveti nimic?

    00
  4. NOU
    #4

    Momentan nu avem, dar putem face si unul pentru soti si unul pentru neveste, ca sa nu se supere doamnele :)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.