Povestea unui blogger de succes
Îl ştie cineva pe Alex Donovici? E un băiat ca mulţi alţii, care neavând ce face, şi-a tras blog. Şi scria. Şi scria. Şi scria bine. La un moment dat, a fost observat de unii şi de alţii. Două articole au atras atenţia. Unul mie, altul ei. Amândouă au primit link. În două luni, Dono a ajuns unul dintre cei mai citiţi bloggeri. All natural.
Ce învăţăm de aici?
- Norocul ţi-l faci singur. E bine că scrii bine, dar dacă nu ştiu alţii, degeaba. Dono a ştiut să atragă atenţia asupra celor scrise de el prin …cele scrise de el. Nu prin înjurături, nu prin certuri.
- Odată ajunşi, trebuie păstraţi. Iniţial, am avut dubii că spikeul de trafic îi va rămâne fidel. Numai că el a ştiut cum să facă să îi păstreze. Şi i-a păstrat. Desigur, nu pe toţi, dar de la 300 la 1.800 pe zi e un salt enorm.
Gogo spune că
“bloggerii cu experienta trebuie sa aiba din cand in cand timp sa citeasca bloggeri noi si sa faca top-uri pentru promovare, nu sa fie egoisti si sa stea acolo sus si sa se citeasca intre ei.”
Nope. Nu am nici o obligaţie faţă de tine să te promovez, nici pe mine nu m-a promovat nimeni…bla bla…ştiţi discursul ăla cu “munceşte ca să ai”… Promovez ce îmi place. Îl promovez pe Cabral pentru că, deşi e negru, scrie mişto. Îl promovez pe Vlad pentru că, deşi e dintr-un trust de idioţi, scrie bine şi la sentiment. Simplu. Nu contează cine eşti, contează ce produci. Blogerii însă caută reţete ieftinte de succes şi se mândresc cu asta.
Primesc din ce în ce mai multe oferte de bannere pe blog. Nu mai am loc. Încotro îi direcţionez? Către idioţi care vor să fie ca mine înjurându-mă sau către oamenii pe care îi cunosc şi/sau apreciez? Către oameni care pe blog la mine mă pupă în fund şi pe altele mă înjură?
Blogosfera e ca o mare clasă de liceu. Ăia care îţi dau pase la fotbal sunt prietenii tăi şi mergi cu ei la bere, ăilalţi sunt nişte idioţi care nu merită băgaţi în seamă.
Lol zoso. Andrei ala parca te injura pe blogul lui Buddha acum 2-3 zile, parca. A vazut ca i-ai dat peste nas si s-a potolit.
Who knows, maine poimaine o sa-ti doresti sa-i fi injurat pe astia mici… sunt plini de su’prize.
@Darius, vreo 45 de comentarii mai sus.
Well, hello Captain Obvious
@Geo Atreides, eu ca om fara blog, fara nimic publicat, pot sa vin si sa zic “dono sucks”. Pentru ca nimeni n-o sa ma intrebe “da? dar ia sa vedem tu ce stii? ce scrii ? ce faci?”. In schimb, daca matale lasi un comment pe cel mai citit blog din Romania cum ca unu’ dono e mediocru, automat, majoritatea cititorilor o sa intre la tine pe blog. Ca sa compare. C-asa-i in tenis. Si acolo ce gasesc? Nu mare lucru, parerea mea. Cum ar spune unii…mediocru. Cuvantul asta e unul foarte greu. Barem daca esti prost, macar stii o treaba. Daca esti destept….alta treaba. Mediocrul asta…e pe nicaieri. Unul in multime. Ceea ce cu siguranta nu se poate spune despre dono, al carui talent de povestitor a facut multi oameni ca mine sa ia cu rabdare blogul de la inceput si sa citeasca toate entry-urile. Si nu…nu am IQ subunitar sau cum ziceai tu cu emfaza pe acolo.
Na vezi ….asta temă faină !
…şi aşa mă plictiseam…
[...] forward câteva luni şi blog tătucu’ te dă chiar de exemplu. Nu mai ai scăpare, o dai pe varianta 2, anilinkusul. Simptomele mijeau, de fapt, de la primul url [...]
[...] Si as fi exact ca cei care voteaza pentru o punga cu salam. Dar nu, acum am o scarba totala. Zoso zicea la un moment dat ca blogosfera e ca o clasa de liceu dar din pacate si clasa politica e la [...]