Online: poveşti din 2007 cu GSP şi Realitatea

Discutam pe ym cu un onliner mai nou, care se mira de unele practici. Şi mi-am adus aminte de două poveşti amuzante care mi s-au întâmplat în 2007, pe vremea când onlineul era un teritoriu virgin şi puţini oameni se pricepeau la el (nu că acum ar fi prea diferit).

Povestea cu Gusti Roman

Aflând că lucrez la MediaPro Interactiv şi văzând pe blog că ştiu mai multe decât angajaţii lui, Gusti o bagă pe aia la sentiment: vino la noi, îţi dăm cât vrei tu. M-a bufnit râsul, dar mi-a fost şi un pic milă de el că a ajuns să oferteze pe unul care îl pulea săptămânal, în disperare de cauză.

După aia a fost faza cu colegul turnător, când m-a luat o fată pe care nu o ştiam la sigur, spunându-mi tot ce fac, de ce şi de câte ori.

Povestea cu Realitatea

Tot în acelaşi an mă întâlnesc cu Marius Cristea, care vânduse IQAds lui Vîntu şi acum conducea, alături de Costin Radu, destinele online ale trustului Realitatea Caţavencu. Omul voia să mă ia, că se auzise în piaţă că sunt la Orlando şi citise pe blog că sunt bun. Ne vedem o dată, discutăm chestii de principiu, urmând să ne vedem a doua oară să vedem dacă putem face ceva împreună. Eu vin cu ideea că ar trebui să facă o clonă de youtube unde să îşi pună clipurile, pentru că atunci aveau două probleme: îşi puneau clipurile pe youtube şi nu aveau nici un control asupra reclamelor care apăreau peste ele şi a doua, mai amuzantă, aveau un modul de înregistrări video prin care puteai vedea doar ultimele 20 de înregistrări, chiar dacă stocau online şi restul. Comunitate, comentarii, plm, n-a rezonat cu şefu’, care, citez, a zis că “nu cred că e o chestie aşa utilă sau interesantă”. Repet, era 2007, YouTube era pe la începuturi. Şi îmi spune la ce lucra el atunci: un sistem gen Digg, adică să pună butoane de vot la ştirile lor şi după aia să convingă şi alte siteuri să facă la fel. Nu, nu aveau idee la ce folosea acel vot sau unde se vor aduna voturile astea, important era, la acel moment, să se voteze. Da, nu s-a mai făcut, iar Radu şi Cristea au fost traşi încet încet pe linie moartă după venirea lui Dragoş Stanca.

Partea amuzantă: eu sunt un tip relativ sincer, mi-am anunţat şeful că mă duc să mă văd cu el, şi pe Orlando l-a bufnit râsul. După aia mi-a explicat că ăia sunt muci şi că îmi pierd timpul. După ce mă văd a doua oară cu Cristea şi realizez nivelul de varză la care erau, m-am întors la birou şi m-am făcut mic. După ce i-am povestit, Orlando a făcut mişto de minte o săptămână.

Partea şi mai amuzantă: Cristea vorbea de nişte salarii fenomenale la vremea aia, că avea mogulul de unde.

Data viitoare vă povestesc cum şi de ce am refuzat o ditai oferta de la Vîntu.