Meritocraţia

Articolul e scris de PigBrother în aprilie 2009. Cum el şi-a şters blogul, m-am gândit că e util ca articolul să rămână online.

Sunt sătul de democraţie. Sincer să fiu, m-am plictisit şi m-am săturat până în gât de principiile egalităţii forţate dintre nişte indivizi care nu sunt egali nici în ochii idiotului satului. Conform definiţiei, democratia este orânduirea în care puterea aparţine poporului. Din punctul meu de vedere, democraţia pune puterea în mâna unor indivizi care nu ştiu ce să facă cu ea, iar atunci când aceştia nu ştiu ce să facă cu ea, o cedează benevol unor indivizi care ştiu să o folosească mai bine. Aceştia pot instaura un regim autoritar sau, dacă sunt ceva mai isteţi, pot împacheta mizeria în ambalajul democraţiei şi o pot servi ignoranţilor incapabili să facă vreo diferenţă. De ce este posibil aşa ceva?

Pentru că 90% dintre indivizi sunt nişte imbecili. Dacă afirmaţia doare, aminţiţi-vă cine a votat cu Iliescu de două ori şi cine l-a făcut vedetă pe Becali şi lăsaţi-mă în durerea mea. Dacă sunteţi de acord, continuăm… Cedand puterea unor imbecili, aceştia vor costrui o societate după chipul şi asemănarea lor. Nu vă place actualul guvern sau o lege vi se pare absurdă? Felicitări, tocmai aţi gustat din noua ofertă "cu până la 90% imbecilism". Aşa cum suntem 70% apa, societatea este 90% tâmpenie pentru că fix din asta este construită.

Mă gqndesc de mai bine de 2 ani la meritocraţie ca singura soluţie pentru corectarea greşelii numită democraţie. Înainte să-mi sară vreun puritan majoritar în cap, şi sunt conştient că oricum o să-mi sară, doar sunt 90%, da?, trebuie menţionat faptul că meritocraţia nu invalidează drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Toate drepturile de care se bucură un cetăţean în cadrul unei democraţii ideale teoretice pot fi aplicate şi în cadrul unei meritocraţii. Singura diferenţă apare în momentul aparitiei pretenţiei la autoritate. Poplaritatea discutabilă a democraţiei este înlocuită de merit, iar meritul trebuie câştigat şi mai ales validat.

Nu ştiu câţi sunt conştienţi de faptul că, în acest moment, votul lor valorează fix cât votul beţivanului satului. Indiferent câtă şcoală aţi făcut, câte cărţi aţi citit şi câta muncă intelectuală aţi livrat, sunteţi egal cu un plimbător de greblă dintr-un sat obscur, care a terminat cu greu 8 clase. Pentru maşina de vot, şi implicit pentru societate şi pentru stat, sunteţi egali, iar idealurile primului valorează pentru democraţie fix cât ignoranţa celui din urmă. Toate deciziile şi schimbările trec prin mâna maşinii care funcţionează cu 90% tâmpiţi. Enjoy the ride.

Ce ar fi dacă în locul acestui sistem egalitarist am introduce meritul ca unitate de valoare socială? Te-ai născut, ai un punct. Ai terminat 4 clase, mai ai unul. Ai terminat şi liceul, mai ia unul? Facultate, masterat, doctorat, alta facultate, premii pentru activitate, funcţii de management, campanii publice, totul poate fi luat în calcul pentru stabilirea valorii. Ai spart seminţe toată viaţa în faţa blocului şi ai zbierat Mue Stiaua? Ne pare rău, trebuie să mai strângi 20 de indivizi ca tine pentru a te opune votului unui singur individ valoros. Vrei să îţi creşti valoarea socială? Poate ar fi cazul să munceşti pentru ea. Poate că sună dezagreabil pentru unii, dar la fel de dezagreabil sună pentru mine egalitatea cu beţivanul satului. Nu văd nici un motiv pentru care trebuie să fiu considerat egalul lui. Chiar dacă această orânduire ar putea fi pusă pe picioare din punct de vedere teoretic, şansele de a vedea o aplicare practică ar fi nule, cel puţin în condiţiile actuale. Câţi vor accepta faptul că sunt indivizi de nota 3 sau 4 pe scara socială? Democraţia i-a învăţat că au dreptul la opinie şi vocea lor conteaza! Sigur că da…