exercitii pentru pereti
Ciprian Stavar face IAB Romania, o initiativa prin care vrea sa regularizeze bannerele de pe internet. Adica, sunet, overlay si alte prostii din astea, banate de unii. Cine adera la chestia asta? Toti aia care baga in continuare bannere din alea cu Kryocera si Pepsi. Ca asa e frumos, sa fim membri in chestii din astea. Ca daca vine clientul cu banul, iti bagi picioarele in el de IAB.
Cel mai bun exemplu e recenta leapsa Orlando – Ciprian, cand s-au intepat un pic si dupa aia s-au pupat.
Iulian Comanescu face si el exercitii. Hai sa facem uns et de reguli pentru bloguri. Come on, lasati initiativele in mana celor care au bunul simt sa nu fie jenanti. Sau macar muta blogul ala in alta parte, nu la dobitocii de la hotnews.ro
salut frate, uite aici :
http://teperomanesti.weblog.ro/2006-11-12/MIRCEA-BADEA-versus-Zoso,-sau-infantilismul-unei-vedete.html#107397
)))))))))
[...] In 1989, “revolutia tinerilor” a scos la suprafata o natie infometata de scandaluri. Circul de doua parale, injuraturile, atacul la persoana si dezinformarea au luat mai intai forma “gainii care naste pui vii”, apoi a rubricii “Muc si sfarc” si, in cele din urma, a publicatiilor de scandal. “Tabloidizarea Romaniei” nu s-a facut fortat, ci de buna voie. Astazi, “revolutia blogurilor” ar putea transforma internetul romanesc intr-un circ cu milioane de participanti. Fie si numai din acest punct de vedere, inteleg demersul “codului de bune practici pentru bloguri” despre care vorbea, zilele trecute, Iulian Comanescu. Am lucrat prea multi ani in presa scrisa si am vazut prea multe pentru a nu putea intelege acest demers. In acelasi timp, nu am cum sa nu fiu de acord cu Zoso, cu Fluture, cu Piticu si cu toti aceia care au adus critici demersului in cauza. Si aceasta dintr-un motiv foarte simplu: blogosfera romaneasca este, in ansamblul sau, mai curata, mai corecta si (mult) mai independenta decat presa in ansamblul sau. Pentru majoritatea blogurilor, o buna parte din codul adus in discutie de Iulian Comanescu deja functioneaza. Si nu ca o impunere, ci ca o autoreglementare. Este, in cele din urma, cea mai buna dovada ca, intre 1989 si? astazi, Romania a facut un pas in plus. Un pas inainte. [...]