Executări silite, obligaţii şi averi micşorate
Nu mai scriu 3 articole, sumarizez în unul singur:
Averea lui Berbecali
INCREDIBIL! Gigi a pierdut 2 miliarde de euro in 2 ani! Are o avere de 5 ori mai mica! De la o avere de 2.5 miliarde de euro, Gigi Becali a scazut la doar cateva sute de milioane, conform ultimului top al milionarilor din Romania.
Teoretic şi practic, el nu avea 2 miliarde de euro şi i-a pierdut la barbut sau prin casă. Nu. El avea nişte terenuri şi nişte afaceri care erau evaluate în concordanţă cu anul 2008. Odată cu criza, evaluarea a scăzut, deci titlul e prost, bombastic şi de rahat.
Obligaţii asumate
Zeci de mii de oameni care şi-au asumat obligaţii faţă de bănci caută acum sprijinul statului pentru a nu şi le mai onora. Un astfel de drum e moralmente periculos la extrem. Toţi aceşti oameni au semnat contracte, în cunoştinţă de cauză. (sursa)
Corect. Statul nu te poate ajuta în cazul unui contract, ci te poate apăra un pic de mişmaşurile băncilor cu ratele şi cu dobânda. Dar suma şi contractele rămân, şi se onorează, pentru că de aia se numeşte contract şi de aia s-a semnat
Executări silite
Doamna Gina din Militari. A luat un credit de 80.000€ pentru a-i face nunta fiicei (nuntă de 300 de persoane, deşi ei erau săraci lipiţi) şi pentru un apartament. Apartamentul de 3 camere cumpărat pe credit valora în 2008 125.000€, iar acum nu reuşeşte să îl vândă cu 50.000€. Avea un salariu de 1.000€ pe lună, iar acum este şomeră. Nici o legătură între salariul mare, pierderea serviciului şi devalorizarea apartamentului. Absolut nici una.
Bonus. Larisa, fiica doamnei Gina, o ştiti, cea cu nunta de 300 de persoane şi cu soţul plecat după o lună, are 3 şcoli: contabilitate, resurse umane şi marketing. Şi pleacă în Italia la ingrijit bătrâni, pentru că nu ştie să facă nimic concret. Nu îi spuneţi asta, totuşi, ea rămâne cu fala în sat că a făcut nuntă mare şi că stă la oraş.
1. Tanti – Foarte relevant ca a invitat trei sute de oameni la nunta. TREI SUTE. Intotdeauna socialii astia care intra-n rahat sunt plini de prieteni. Si traiesc peste capacitatile lor in consecinta (presiunea sociala pe care o resimt si la randul lor o pun pe altii, dorinta de a arata mai curand decat a fi etc.). Majoritatea oamenilor saraci cheltuie foarte mult, e si asta un motiv pt. care raman saraci.
Serios, trei SUTE? Si e mandra, nevoie-mare.
si
2. cu clientii bancilor… m-am abonat si eu la listele lor de discutii, din curiozitate (sunt publice deocamdata). Fraza care mi-a deplasat falca si m-a lamurit ce vor oamenii astia a fost a unei doamne cam confuze:
“am ramas cam surprinsa de declaratia domnului avocat la TCM Transparentizarea nu ma va scuti de la cei aproape 700 de euro pe care trebuie sa-i platesc la BCR inca vreo 28 de ani pentru un apartament de 60 000 de euro.”
(ma rog, juma de falca mi-a picat cand am realizat ce inteleg unii prin transparentizare, si cealalta jumatate cand am calculat la ce suma s-a inhamat)
Mmhm. Cel mai frumos cu oamenii astia este ca si cu avocatul, probabil, tot un contract au semnat. L-or fi citit?
or sti ce e comisionu ala de succes si din ce bani se ia? Eh, detalii, ei acum fac o miscare de eliberare, nu ne-ncurcam in d-astea, vive la revolution.
@Attila: in aproximativ 8-10 ani poti strange bani de o casa mica si nepretentioasa. Eu asa am facut, apoi am mai strans niste bani si am schimbat cu un apt. mai mare, abia anul asta am luat al doilea apt., si am 38 de ani, a durat cam 12-13 ani stransu’. Nu mi-am cumparat haine prea frumoase, ca voiam casa. Nu am plecat in calatorii, ca voiam casa. Nu mi-am facut nunta, voiam casa. Am fost pe la munte pe la noi, e foarte frumos. Am cam strans din dinti, asa cum ai strange daca ai avea un credit. Al dracu de tare o voiam. Am un telefon antic, un televizor cu tub, mobila putina, aragazu e vechi, frigiderul la mana a doua, ca n-am avut bani de TOATE, le iau pe rand. Mi-am luat casa cam in 5 ani, inainte de cresterea preturilor (si a salariilor, ca si salariile erau mici acum 10 ani). Dureaza, nu e instant. Dar nu dureaza 25 de ani.
Pe de alta parte, “vreau” si sa ma las de fumat. Dar nu vreau indeajuns de mult incat sa renunt la placerile pe care le am deocamdata. Depinde daca vrei sau “vrei”. Fa diferenta cat mai repede si are sa-ti mearga foarte bine.
@Alexandra:
cel mai probabil contabilă sau ceva in zona asta.
@ReX: intrebarea “ce e de facut” trebuia sa ti-o pui in anul doi de facultate. atunci trebuia sa iti cauti de munca. nu sa mai faci inca 2 scoli, ca poate poate iti gasesti de munca.
@Attilla:
1. daca esti centaur, pleci la negocierea cu banca cu un avans de 20-30 mii euro, pe care il strangi in niste ani, in loc sa ii spargi pe prostii.
2. un an de zile. eu.
3. doi ani de zile. eu. in 2003, cand aveam 150$ salariul.
@Eugen: aia se pot linge pe bot si de casa si de tot. daca au 500 amandoi inseamna ca pot sta cu parintii.
@PCH: problema cu chiria in romania sunt mai multe. lipsa unui cadru legal. lipsa unor inchiriatori de profesie (am cautat 3 saptamani un apartament in brasov, si abia a gasit). lipsa unor chiriaşi umani.
@PCH:
not true. stiu pe cineva care isi face acum casa. in 2009 ii cereau 50.000€ ca sa o ridice la rosu, acum ii cer 30.000€ pentru acelasi lucru. totul inclus. el vine doar cu terenul.
@CAsToReL: s-a schimbat articolul. nu modific, daca ei sunt dobitoci, sa le stea in gât.
@Rosenkrantz: apropo de prieteni si de presiune sociala.
da, realizarea ei maxima e ca a facut nunta mare fetei. nu conteaza ca plateste oalele sparte 20-30 de ani, pozele de la nunta vor ramane vesnice. mai tii tu minte, marioara, ce nunta i-am facut eu proastei de fi-mea, aia cu 3 scoli pe care a parasit-o barbatu? cine mai era ca mine? doar lilak, si amandoi mancam acum cartofi. am trăit, mărioaro, dar asta a fost soarta…
Apropo de faptul ca romanul trebuie sa fie proprietar, chiar am avut o discutie zilele trecute cu un prieten ramas in Romania. El ma intreaba cat costa o locuinta unde vreau eu sa ma mut. Eu intru frumos pe rent.com, caut acolo zona unde vreau sa ma stabilesc si ii dau prietenului meu chiria medie. El ramane stupefiat: nu, vreau sa zic cat costa o casa in zona aia? Eu raman la randul meu stupefiata: cum adica, casa? Aia e intr-un viitor indepartat, peste ani si ani, cand am barbat si eventual copii. Cum sa ma pun eu sa cumpar casa acuma, ca nici n-am terminat bine facultatea?
Asta e veche, dar nu ma pot abtine sa n-o spun. S-a facut mai demult un studiu psihologic pe niste copii. Tuturor le-au zis ca pot avea acum o bomboana, dar daca asteapta putin timp pot avea doua bomboane. Unii au ales o bomboana acuma, altii doua mai tarziu. Studiul a continuat multi ani, pana cand copiii au devenit adulti. Atunci s-a vazut ca cei care au luat o bomboana imediat erau niste luzeri, iar ceilalti au avut succes in viata.
zoso
de acord, reglementarea defectuoasa a relatiei chirias-inchiriator este reala.
pretul unei case poate varia in functie de variatia elementelor care compun casa (cele enumerate de mine mai sus) acum pe criza s-au ieftinit proiectarea, materialele, manopera, profitul. taxele au ramasa aceleasi. spaga e discutabila, dupa priceperea de negociere.
@zoso:
1. tu
2. tu
3. tu
bun …deci am ajuns la masurat “obiecte” si cantarit “galetile de oua”
atunci:
pe mine m-a costat toata casa P+M 40k in 2007
masina am luat-o in 6 luni
casa mobilata intr-un an din salariu.
dar….la casa am muncit de mi-au sarit capacele seara dupa munca si in we; 6 luni am muncit intr-o tara de cacao ca sa reusesc sa strang niste bani pentru masina si tot asa
nu poti raporta totul la mine, tine si alti cativa baftosi. e bine sa te mai pui un pic si in locul altuia. eu ii inteleg cat de cat pe cei care si-au facut credite atunci cand totul parea ca merge doar in sus.
si da ..e nasol sa stai pana la 40 de ani in chirie cu stresul ca ramai cu copiii in strada cand i se scoala unui dobitoc.
tu in 2003 aveai 150$ – acelasi salariu (poate chiar mai mic) era si in 2006 la entry level.
nu poti compara ce faceai in 2003, cu niste bani, cu ce faci acum sau cu ce ai fi facut in 2007. apartamentul lui bunica-miu a costat in 2000 11k $, acelasi apartament era evaluat in 2007 la aproape 100k e.
asta cu stransul din buci si din curea si din toate celelalte gauri…..plm… la un moment dat eram prin Elvetia intr-un concediu. nu mi-a venit sa cred cat de fericiti puteau fi oamenii aia cand ieseau la 16:30 de la munca. uita-te in jurul tau si vezi daca poti spune acelasi lucru despre noi. daca pana la 40 de ani nu ai facut nimic sa te bucuri de viata te intristezi rau de tot (si nu ma refer la bamboo, gipane si concedii dracu stie pe unde)
pana la urma ar trebui sa recunoastem cu totii ca la noi conditiile de creditare sunt de cacao. politica sociala la fel. NU SUNT NUMAI EI DE VINA.
@Attilla:
norocul ti-l faci cu mana ta. ai nevoie de mai multi bani? bun, te lasi de fumat, de mers cu taxiul, de mancat la hard rock si de curve scumpe (pe care le futi la ele acasa, ca tu stai cu parintii). dar nu miorlai ca n-ai cum sa pui bani deoparte. sorry, cand mi-a fost foame si plangeau facturile la uşa, mi-am mai luat o norma intreaga, si munceam de imi sareau capacele, pentru un scop. nu m-am dus la tata la uşă sa ii cer 10K, ca sa imi pun termopane sau sa imi iau computer (tata e statul meu, el imi dă). nu sunt băftos, sunt doar muncitor si ştiu valoarea banului, tocmai pentru ca tatăl-stat nu mi-a dat bani prea multi. ah, vrei sa iti iei un walkman nou? la munca, bă!
“baftoşi” e un termen nefericit. cat ai muncit ca sa ajungi aici? cat valoreaza munca ta? e usor sa zici “ăla are, futu-i mortii ma-sii, ca a avut noroc” si sa ignori orice altceva.
madam gina avea 1.000€ salariu. ce a facut cu el? si-a luat televizor si si-a tinut copilul la facultati.
@zoso: eu nu am zis ca “ala are ca a avut noroc”
eu am zis ca ma consider baftos. ma consider baftos ca nu mi-a dat banii banca sa-mi iau apartament (adica imi dadeau 80k sa-mi cumpar un 2 camere dar dadeam pe luna 3/4 slariu…si am zis ca mor de foame) si m-a obligat sa-mi fac o casa. da, acum 4 ani as fi preferat sa nu stiu ce-i ala hidrofor, fosa, tol, redresor si altele.
ma consider baftos ca nevasta-mea a vut incredere in mine ca pot sa fac una alta prin casa si amandoi i-am futut in gura pe cei de la firma de constructii care-mi dublau valoarea casei printr-un parchet, niste prize s-o lavabila.
ma consider baftos ca nu am vrut nunta “ca-n povesti” si am reusit sa le zic parintilor ca ori vin la biserica ori, daca ma mai fut la cap mult cu rudele, sa stea acasa.
daca nu m-as considera baftos nu as vedea nici o diferenta intre mine si colegi sau prieteni care au facut si fac aceeasi munca ca mine si totusi au fost nevoiti de viata sa se lege de-o banca.
ideea nu e ca tanti gina a vut sau nu dreptate…plm a riscat s-a pierdut. si ca ea multi altii. dar problema ramane…pe stat la durut in cur de politica bancara. din pacate la noi istoria se repeta. asa cum acum cativa ani ii durea in cur daca diplomele noastre erau sau nu recunoscute peste hotare…asa i-a durut in cur si de marimea dobanzii de la noi fata de alte tari. asta e important de retinut. poate ca tanti gina ar fi avut alta soarta cu o dobanda corecta. poate ca ar fi fost mai putine “tanti gina”
vad ca de multe ori se baga asta cu “munceste mai mult”. si cu sfaturi “utile” mai ia-ti o norma….mai ia-ti un job….plm…alte idei decat “munceste 28 ore pe zi” mai sunt?! problema nu e ca se munceste putin….problema e ca se munceste prost….si toti vor profit 300%. nici un privat nu accepta sa plateasca 2 angajati pentru un lucru cand au “angajati ideali” care muncesc 11-12 ore. probabil ca multa lume a uitat-o pe Raluca Stroescu.
@Attilla: ca sa ajungi sa muncesti bine si eficient trebuie intai sa muncesti mai mult. sa inveti. sa capeti experienta. la un moment dat am realizat ca imi ia jumatate din timp sa fac ce faceam acum un an. experienta. nu poti sa ai 20 de ani si sa le stii pe toate.
@zoso: iar te dai exemplu pe tine si nu-i corect. e adevarat, cu experienta imbunatatesti timpul. dar ce legatura are asta cu jobul ?!
sa luam o ipoteza: sunt mai multi muncitori decat patroni. adica mai multi angajati decat angajatori.
mai luam una: din pacate si din nefericire managementul invatat de multi este defectuos. adica multi sefi sunt inca din garda veche sau scoliti de cei din garda veche.
mai luam una: asa cum politicienii sunt lipsiti de coaie asa sunt si majoritatea sefilor. adica nu sunt multi cei care au taria de a sustine in fata superiorilor lor ierarhici o decizie.
si obtinem concluzia: chiar daca iti faci treaba mai bine si mai repede nu vezi nici prime (majoritatea celor din middle management merg pe principiul economisirii bugetului…ca asa da bine) si nici nu pleci mai devreme acasa (nici un sefut nu isi ia raspunderea sa iti zica sa pleci mai devreme de 8 ore). ce legatura are asta cu experienta, job, 20 ani?
demonstratia cred ca tine de experienta de viata a fiecaruia.
@Attilla: pai, e simplu. nu ma dau exemplu pe mine, eu la 28 am terminat cu angajarea, ma descurc mai bine fără. dar, e ilogic sa speri ca la 22 sa stii cate stiam eu la 28. sau sa iti iei credit la 25, cand ai 500€ salariu impreuna cu soţia/prietena. ideea e ca, avansand in varsta, avansezi si in experienta. si poti cere mai mult pentru ceea ce ştii sa faci. eu de la 150 am sarit la 250, la 700 si apoi la 2.000. puteam sa ceri 2K cand ei imi ofereau 150? asta e legatura intre job si experienta.
@zoso: ce spui in mare e aproape corect.
ai avut mintea, experienta,norocul…cum vrei tu sa-i spui si ai reusit. felicitari. dar nu poti da asta ca solutie. e ca si cum ar spune unu care castiga la loto ca e usor sa faci un milion de euro.
din pacate si din nefericire trebuie sa existe si gunoieri, profesori, doctori…. nu putem fi toti patroni sau sa avem micile noastre afaceri.
e aproape corect doar acum e mai greu de obtinut salariul acesta de 2k (chiar si cu experienta). nu uita ca si “tanti gina” avea 1k.
si aici intervine tot politica de protectie sociala. multi vor spune ca “patronul e stapan….nu-ti convine pleaca” dar nimeni nu se agita la anunturi de joburi de secretara cu cerere de studii superioare sau comis voiajor sau plm.
creditul ti-l iei atunci cand ai nevoie de el. daca ti-l iei la 40 de ani pentru un pitic pe care-l ai la 20 e inutil. (mai da dovada si de nematurizare)
romanul nu face pentru propria persoana nimic ,face doar sa se faleasca ,sa vada vecinul si nea gheorghe de la tara ce smecher este el.
la un salariu de 1000 euro pe luna cred ca si un credit de peste 15k este prea mult .
@jokeru: …si salariile de 1k le gasesti pe toate drumurile…..
@Attilla: si chiar si mai mari
@zoso: deja sunt plin de spume….printez asta si ma duc la sef sa-i dau dupa ceafa
Avem si interventia statului in credite. BNR a tinut EUR/RON jos (RON supraevaluat) prin interventii directe pe curs. De aceea, unii n-au avut nici o alternativa decat sa-si ia ipoteca in valuta (Euro sau Franci Elvetieni). Acum cand nu se mai poate tine cursul sus, cei cu credite si-o iau. Nu e in totalitate vina debitorilor.
[...] creditele acordate prea uşor i-au convins pe unii că de fapt au bani şi îşi permit orice (exemplu în ultimul paragraf). N-aveau, iar acum rămân [...]
@Zoso – da, intrebarea trebuia sa mi-o pun din anul doi, dar vezi.. atunci inca mai mergea treaba. Acum un an si ceva, daca-mi ziceai de criza ti-as fi ras in nas (ca aveam job).
Dupa un an de cautari degeaba (ca somer), am alta parere despre existenta crizei.
De asta zic, ce e de facut acum, ca iti dai seama ca nu sunt singurul “patit”?
@ReX: partea proasta e ca nu am un raspuns. nu stiu. ai prieteni, intreaba-i. porneste un blog. intra in contact cu oamenii. solutii azi pentru oamenii cu probleme nu am.
si apropo de râs in nas: ianuarie 2008, septembrie 2008, ianuarie 2008, decembrie 2007, noiembrie 2008, ianuarie 2008.
nu sunt eu oracolul de la hamagia, nu am prevazut nimic, pur si simplu mi-am dat seama de nişte chestii.
[...] 20-27 de ani si situatia nu pare foarte luminoasa pentru urmatorii 5-10 ani.Fă economii. Da, stiu, tanti Gina a zis ca n-are de unde sa faca economii, mai bine sa iei pe credit, ca rata trebuie sa o platesti, [...]
[...] cheltuie foarte mult, e şi ăsta un motiv pentru care rămân săraci”Nu am spus-o eu, a spus-o un cititor. Şi e bună de reţinut în orice climat economic. Cumpătarea şi logica economică trebuie să [...]