De ce nu își găsesc tinerii parteneri: despre egoism și servitori

scris de 171

Bucureștiul e un oraș al oamenilor singuri. La fiecare ieșire și la fiecare masă exista o poveste cu oameni singuri, care nu își găsesc jumătatea. Într-o lume a informației, tinerii nu au informații despre cum să găsească ceea ce caută, cum arată, cum miroase și ce gust are ceea ce caută. Iată câteva idei după vreo 11 ani de relație:

  1. Filmele stupide au ridicat foarte mult ștacheta și au creat așteptări care nu pot fi îndeplinite în lumea în care trăim.
    • Nu există posibilitatea unei serenade. Vor da vecinii cu cartofi, fata are căștile pe urechi, ta-su cheamă poliția, zeci de prostii de genul ăsta și alte mii de detalii tehnice.
    • Întrebați orice gagică de mărimea inelarului. Jumătate se vor uita ca ciudatele, jumătate vor găsi scuze că nici ele nu o știu și așa mai departe, dar toate vor să fie surprinse cu o cerere de căsătorie.
  2. Nu există suflet pereche, există persoane cu care poți porni împreună pe un drum, pentru că, aparent, aveți câteva interese comune. Poate muzica, poate dansul, poate pizza, poate sexul, poate fuga de părinți. Nu există “mă înțelege”, serios. Există doar “mă suportă” sau “nu îi pasă de ideile mele stupide și le ignoră cu brio fără să rupă făcălețul pe mine”. Prea mulți așteaptă să găsească ceva ce nu există. Și aici ajungem la punctul 3.
  3. 99% caută un servitor sau o menajeră. “Să fie un suflet independent, dornic să renunțe la tot și să fie servitorul meu”. Să ne înțeleagă, să ne facă poftele, să fie disponibil când vrem noi, să vrea să iasă în oraș când vrem noi, să lase baltă orice ar face la cel mai mic semn la nostru. Ori, aici e o contradicție. Și, de obicei, acea persoană nu există, sau există pe termen scurt (gen fetele care sunt cuminți ca să se mărite cu unul bogat sau băieții care sunt cuminți până bagă bursucul la scorbură).
  4. Compatibilitatea e ceva relativ.
    • Am întrebat o gagică dacă îi place rockul și am dus-o la Phoenix și Cargo, ea s-a uitat dubios și a zis ceva de Holograf și Bon Jovi. 11 ani mai târziu, ea merge la Eros Ramazotti și Rod Stewart, eu merg la Leonard Cohen și Eric Clapton și nu avem pretenția să îl chinuim și pe celălalt cu asta, tocmai pentru că înțelegem că suntem persoane diferite.
    • E nevoie de povești de spus seara la cină sau dimineața la micul dejun, iar ca asta să se întâmple e nevoie să ne placă lucruri diferite. Cele mai sinistre cupluri sunt cele care lucrează în același loc, în același departament: la un moment dat realizează că sunt prea mult timp împreună și s-au săturat unul de celălalt.
  5. Este stupid să îl desparți de prieteni/prietene sau să îi refuzi hobby-urile. Există o întreagă colecție de strategii în domeniul ăsta, pentru că jumătatea nu trebuie să aibă o personalitate sau prieteni, trebuie să te vadă doar pe tine. Personalitatea lui trebuie anihilată, pentru a putea apoi clama “nu mai ești cel/cea de care m-am îndrăgostit”.

De asta pretențiile pe care le susțin unii și alții sunt hilare și cel mai adesea superficiale. Nu există altă persoană pe lumea asta căreia să îi placă și Led Zeppelin și Deep Purple, dar și Dr. Dre. Dacă susțineam pretenția asta stupidă eram în continuare fericit singur.

Nu, viața nu e despre pretenții, ci despre dorințe. Doresc să călătoresc, hai să găsesc pe unul căruia îi place să călătorească și vedem apoi ce alte calități are. Doresc pe una care să fie femeie în casă, hai să găsesc una care știe să gătească și vedem dacă îi plac manelele pe care le ascult eu. Prea mulți vor totul din prima.

 

iubire