Despre oameni care te apreciază. Şi prieteni.
Să presupunem că încep o trupă de muzică. Eu şi încă 3 inşi. La primele repetiţii vin prietenii noştri. Cu timpul, încurajaţi de ei, ne lansăm în muzica mare. Succesul întârzie. Mai încercăm. Rezistăm. Muncim. Prietenii ne susţin în continuare. Şi totusi…nimic.
Vi se pare cunoscut scenariul de mai sus? Gândiţi-vă la toate trupele şi la toate artistele penale din România. Tot felul de talentaţi. Gândiţi-vă la Marian Nistor, care trăieşte cu impresia că Savoy e cea mai talentată trupă din România, dar există o conspiraţie care îi împiedică să aivă concerte şi bani. Aceeaşi stratagemă e valabilă şi pentru Travka, Urma, Kumm, Coma…Toate trupe mari, geniale chiar, dar cu atât de puţini fani încât să nu conteze.
Transpuneţi situaţia în design. Sau în poezie. Sau în pictură. Acelaşi lucru. Prietenii nu îţi vor spune că ai pictat un tablou de rahat. Şi îţi vei da seama de asta după primii 10 care strâmbă din nas când îl văd.
La fel şi părinţii le repetă copiilor că sunt cei mai frumoşi, cei mai deştepţi, cei mai super-mega-ultra geniali. Şi le dau drumul în lume cu ideea asta.
Cum se aplică asta în blogosferă?
Relativ simplu. Observă câţi dintre cei care te laudă îţi sunt prieteni/cunoştinţe şi câţi sunt străini aterizaţi la tine pe blog. Un străin îţi va aduce o laudă pentru că o meriţi şi din 5 care vor aprecia un text, doar unul se va obosi să lase un comentariu. El te va ţine minte şi va reveni şi mâine. Dacă îi mai serveşti încă un text bun, l-ai câstigat. Aşa se clădesc audienţele.
De ce e străinul mai important decât prietenul?
Pentru că el o face dezinteresat. El te va lăuda doar dacă meriţi.
Sebi are câteva idei aici despre bloggerii care îi tot cer recomandări. Dan de la spuse.ro e supărat că de ce Dono a devenit celebru şi el nu. Că spre Dono dă lumea link. Da. Spre Dono am dat eu două linkuri. A “ajuns” vedetă. Spre tine am dat tot două. Tu nu ai ajuns. A cui e vina? A mea, că mi-am făcut datoria şi am promovat bloggeri mici? Sau a celui care nu a fost în stare să menţină vizitatorul interesat?
[...] ne plangem ca bloggerii mari sunt naspa si nu ne ajuta” s`a derulat ieri pe 2 bloguri arhi-cunoscute. Jur ca nu`i inteleg pe oamenii astia, cred ca se considera ceva genii neintelese si se pun sa [...]
Eu vreau o lume mai buna.
Nu ma promovezi si pe mine ? ;;)
In RO e o mare reticenta cand vine vorba de a-i spune unei cunostine, prieten, coleg de munca ca face un mare rahat. E mult mai simplu sa il laudam. Si de aici apar toate iluziile de artisti, designeri, cantareti sau mai stiu eu ce…Iar cand uneori spui adevarul, amicul brusc nu iti mai e amic si te acuza ca esti invidios. Sau ca vrei sa il sapi…
[...] Despre oameni care te apreciază. Şi prieteni. [...]
Pff,ce post..la obiect si foarte adevarat:)
Nu cred ca avem aceeasi notiune a ceea ce înseamna un “prieten”.
Pentru mine este un om cu care împartasesc interese si pasiuni comune; caruia îi sunt confesor si care mi se confeseaza (inclusiv atunci când unul dintre noi calca vreo lege, umana sau divina); pe care îl îmbarbatez când este descurajat si pentru care ma bucur când este fericit; caruia îi admir calitatile si îi tolerez defectele.
Relatia între mine si prietenul meu se bazeaza pe un minim de simtaminte reciproce: respectul, onestitatea, altruismul.
Ïn consecinta, în special din partea prietenului ma astept (si solicit) la cea mai deplina sinceritate. Vreau ca el sa îmi spuna ca am gresit; vreau ca el sa-mi spuna ce gândeste, sa nu ma minta din dorinta de a ramâne “în relatii bune” cu mine. Unui prieten nu trebuie sa-i fie frica sa se certe cu mine (pentru o cauza buna!) si sa ne înjuram ca la usa cortului, fiindca o prietenie adevarata nu se strica la prima cearta.
De aceea daca as fi un blogger (artist, performer etc) as cauta sa obtin parerea prietenilor întâi (definitia mea) si abia apoi a strainilor.
Trebuie sa recunosc ca portretul creionat mai sus nu se mai regaseste în societatile moderne si ca pe masura ce înaintezi în vârsta sansele de a-ti face un asemenea prieten scad dramatic.
Acum oamenii se multumesc cu prietenii-amici: de Y!M, de pahar, de familie, de bloc, cu care iesi la un gratar, mergi la munte, s.a.m.d.
[O exceptie notabila sunt prieteniile care se încheaga în circumstante extraordinare: în razboi/armata, în puscarie etc.]
In concluzie, cred ca tu te refereai mai degraba la prietenii-amici, care nu vor sa creeze animozitati spunându-ti un adevar neplacut; pentru mine acestia nu vor fi niciodata prieteni (pur si simplu).