Despre elevii bătuţi de profesori
Îmi e silă de puritanismul de care dau dovadă părinţii copiilor din ziua de azi. Părinţii curvelor de pe hi5, ai golanilor şi maneliştilor cu buzunare grele, ai ţăranilor spanioli, ai bătăuşelor de colege, ai asasinilor de pisici, ai picaţilor la bac şi analfabeţilor.
Scandal într-un liceu din Dorohoi. Cinci elevi de clasa a XI-a susţin că au fost bătuţi de profesorul de fizică. [...]
"Pentru că mi-a zis că am scris urât şi am scris prescurtat, mi-a rupt hârtia şi mi-a băgat-o în haină. Eu am scos-o şi am aruncat-o în spate la coş, el s-a enervat şi mi-a dat un pumn fără să-mi zică nimic", a mărturisit un elev. (sursa)
În vechime.
Ştiţi cum era acum 18 ani?
- De ce i-ai dat cu piatra în cap lui Daniel?
- Nu eu!
- Cum nu tu, că el asa zice?
- Nu ştiu de ce i-am dat.
- Deci i-ai dat şi mai şi minţi. Bun. Dacă tu nu ştii de ce i-ai dat cu piatra în cap, atunci şi eu te altoiesc un pic şi nici eu n-o să ştiu de ce.
După care se ducea la catedră, îşi dădea jos brăţările metalice şi îţi futea nişte palme peste ochi de nu mai ştiai de tine.
- Costel, ce faci, mănânci guma lipită sub bancă?
- Da’ e a mea!
- Dă-o-ncoace, nu e frumos şi nici sanatos!
- Dar e guma mea! Am pus-o ieri acolo!
- Şi băţul ăsta tot al tău e!
Şi i-a tras 2 la palmă să se înveţe minte. Etalonul nostru era un coleg care aducea gândaci la şcoală. Pe care îi punea în părul colegelor. Şi venea diriginta şi îl altoia. Închipuiţi-vă că ea avea 1.50, vreo 60 de ani, uscăţivă, bătea un ditai golanul de 1.80, de 3 ori mai greu ca ea. Şi el nu comenta. Părinţii ştiau.
Toţi părinţii ştiau. Pentru că diriga venea şi te bătea la ultima oră. Şi ajungeai acasa cu urme de palmă peste faţă sau cu urechile roşii şi te vedeau părinţii. Şi te luau şi ei intr-o serie. Ţin minte că am jucat odată fotbal în clasa şi am spart 2 geamuri. A doua zi tata m-a dus de urechi până la şcoală (noroc că stau aproape). Până în banca mea. Ca să îşi ceară şi el şi eu scuze dirigintei pentru ce făcusem şi să o asigure că nu se va mai întâmpla. Şi nu s-a mai întâmplat, pentru că ţineam la urechile mele.
Sancţiuni.
Profesorii noştri din generală nu erau nebuni. Dar pe vremea aia prostia şi tâmpenia se sancţiona. Cu pedepse corporale. Cu sunat părinţii şi luat şi ei într-o serie plodul (aveam un coleg care nu putea sta pe scaun în unele zile). Puterea exemplului funcţiona foarte bine. Nici un copil nu ştie ce înseamnă fierbinte până nu pune mâna pe aragaz. Chiar dacă părintele îi zice să nu pună mâna.
Cum e azi?
În faţa blocului sunt nişte copii de 5-8-12 ani. Unii dintre ei îşi înjură părinţii în gura mare. Şi nu cu "prostule" sau "eşti o mamă rea", ci cu "futu-ţi morţii mă-tii că nu îmi iei suc"! Părinţii dau din umeri şi zâmbesc amar. "Nu îl pot controla, ce să îi fac?". Nimic. Acceptă-ţi soarta. Lasă-l să te înjure, să te bată, să îţi fure bani. E copilul tău. Aveam o vecină (mare doamnă acum, s-a mutat, are prieten cu bani) care a îndrăznit să ridice vocea la ta-su. După 3 ore de stat la uşă în chiloţi şi în văzul vecinilor n-a mai comentat. Niciodata.
Epilog
Tu îl cocoloşeşti şi el te înjură. Şi zici mersi că nu mai arăţi bine, ca să nu îi vină idei. Zâmbeşti amar că nu termină liceul, că stă cu tine la 30 de ani, că nu ştie limba română, că bea puţinii bani pe care îi câştigă şi apoi îţi mai cere şi tie…
Acuma……nu zici tu rau….da’ cu limba romana nici tu nu te descurci grozav… bine macar ca nu te incadrezi in tiparele astae pe care le prezinti care chiar exista… Da’ oricum ai mai putea sa inveti una alta!!
Părinţii curvelor de pe hi5, a golanilor şi maneliştilor cu buzunare grele, a ţăranilor spanioli, a bătăuşelor de colege, a asasinilor de pisici, a picaţilor la bac şi analfabeţilor.
* Se spune “ai golanilor”, “ai taranilor…” etc…e o chestie de articole genitivale, in rest numai bine!!
Si ce faci cand iti educi copilul asa ca in trecut, dar toti ceilalti prieteni ai lui isi injura parintii si li se permite orice? Ce fel de respect si frica va mai avea el?
E inutila bataia , e inutil postul. Se cheama educatie si nu se face cu pumnul.
Un profesor poate sa se impuna mult mai strict fara sa ridice mana deasupra vreunu-i hi5-ist
se poate si cu si fara, cu e mult mai rapida treaba, ca parintii acu nu mai au timpul pe care-l aveau.
educatia prin pedeapsa e ceam mai eficienta, fie ca pedeapsa e bataie, lipsa banilor de buzunar, iesitul afara sau amenda in circulatie
Abuzul fizic si emotional (bataie ori umilire) nu este acceptabil in nici un fel. Cel putin asta zice teoria, pentru ca aceste forme coercitive trateaza efectul (ai spart geamul – acum trebuie sa scoatem bani ca sa il inlocuim), si nu cauza (am spart geamul pentru ca m-a impins Ionel, caruia i-am tras un pumn inainte pentru ca ne-am batut. De ce v-ati batut?…si investigatia se adanceste). Bun, asta zice teoria. Lucrez in domeniu, oarecum, si o stiu.
Ceea ce observ este ca in 80% din cazuri teoria NU merge, iar practica ne demonstreaza ca o bataie nu e rea uneori.
Abuzul fizic si emotional extrem, sunt totusi inacceptabile, in orice situatie. Adica atunci cand iti bati copilul si merge la scoala cu ochiul atat de vanat ca nu poate vedea, atunci cred ca nu te mai numesti parinte. Atunci esti doar un adult care se recunoaste invins de un copil, si apeleaza la ultima solutie. Bataia. De ce? Pentru ca poate. El e adult si poate, isi foloseste astfel pozitia de putere. Am luat-o si eu pe coaja deseori, iar acum nu pot spune altceva decat ca meritam bataile, in imensa majoritate a cazurilor. Aurea mediocritas insa…in 20 de minute puteam iesi afara si sa ma joc din nou (poate cu pantaloni lungi)
adrian, nu vorbim de abuz aici. vorbim de o palma din cand in cand, de o urecheala, chestii mici, dar care au efect.
Acum daca iti palmuiesti copilul risti o amenda sau chiar decaderea din drepturile parintesti… Tind sa cred ca se urmareste indobitocirea generatiilor viitoare, permitandu-le orice. Nu stiu cati dintre cei care nu aproba pedeapsa corporala vor avea aceeasi parere in clipa in care copii lor vor ajunge sa ii injure pentru ca fac umbra pamantului degeaba si nu le lasa lor toti banii pe mana…Oricum pe vremea mea o palma ma invata minte o buna perioada sa nu mai fac tampenii si nu am fost traumatizat pe viata cum ar spune psihologii din ziua de azi. Totul e sa nu se cada in extrema cealalta in care bataia duce la traume grave, dar o palma nu a facut rau nimanui…
Iar intelege fiecare ce vrea… educatia copilului la timpul prezent nu poti s-o faci numai verbal, mai trebuie si un pic taxat copilul cand face ceva gresit. Caci daca el gresete si tu nu iei masuri intelege ca ii merge si continua, el nu faca diferenta dintre bine si rau, pentru asta esti tu ca parinte. Si inca ceva si eu si restul din generatia mea am crescut cu bataie si frica de pariniti. Si am patit ceva, nu sunt perfect normal si stiu ce valori trebuie sa respect.
Lipsa de educatie elementara (sau cei 7 ani de-acasa) nu pot fi supliniti prin 5 scatoalce de la un profesor, si gasesc ca sugestia facila catre o asemenea abordare nu face cinste nimanui.
Tu spui “Profesorii noştri din generală nu erau nebuni. Dar pe vremea aia prostia şi tâmpenia se sancţiona. Cu pedepse corporale.”, insa prin asta jignesti in primul rand profesorii care reuseau sa se implice activ in viata copiiilor cu care veneau in contact cu mult mai multa dedicatie si tact decat sugerezi tu aici.
Nu cred ca mai e cazul sa subliniez ca a-i explica unui copil abrutizat cu 3 perechi de palme ca exista metode mai elegante de a aborda viata nu are niici valoare nici rezultat.
Ca exista parinti iresponabili? Ca exista parinti care in loc sa-si educe odrasla prefera sa o abandoneze in bratele golanilor cool si a subculturii nu neaga nimeni.
De asemenea nu neaga nimeni ca au existat copii a caror viata a fost influentata radical de norocul de a intalnii profesori extraordinari capabili sa se implice in educatia lor.
Dar sa sugerezi ca lipsa pedepselor corporale in scoala este un factor contribuabil principal al maselor de copii inculti, agresivi si needucati..
Da, era clar ca nu e vorba de abuz in postul tau, ci de o urecheala sau de un tras de “motz”. Cu totii din generatia noastra (cred ca avem cam aceeasi varsta) cred ca am mai luat cate o palma, am fost trasi de “mot”, am luat cate un liniar in palma ori peste degete. Si niciunul nu a murit.
Ceea ce constat insa e ca in ultima vreme granita dintre lucrurile de mai sus si abuzul in formele lui grave, este prea de multe ori depasita, iar rezultatele nu sunt cele dorite. Copilul se indeparteaza de parinti, iar atitudinea rebela fata de familie si autoritate (normala la un moment dat) devine una permanenta.
Eu zic ca nu ai cui sa adresezi postul asta omule.
30% poate stiu cum a fost candva si mare parte dintre ei au ajuns oameni cu bun simt.
10% sunt mai tineri, dar crescuti cu destul respect.
si cam 60% sunt prea “cool” ca sa inteleaga morala, sau o accepta doar ca sa mai bage un comment.
Nu era nevoie de bataie nici pe vremea aia, si nu era o bataie asa cum gandesc cei de acum. Era poate mai parinteasca decat ce a parintilor, pentru ca majoritatea aveam un respect deosebit pentru profesori, invatatoare/invatatori – in clasele primare. Acum pe astia care mai au respect ii numesc geeks acum. Prea multi ratacesc printre prafuri si iarba, Minune si Vijelie.
Zoso, ce spui tu aici se numeste “umilire”. Umilirea ca sanctiune si invers.
Treci pe la un cabinet psihiatric si fa-ti toate analize de gen. Vorbesc foarte serios. Vei descoperi ca ai cel putin cateva fobii si/sau traume de genul asta (care acum ti se par niste simple amintiri) care, ACUM, te afecteaza intr-o masura mai mare decat iti imaginezi.
Vorbesc din experienta unor prieteni de-ai mai, oameni normali altfel, cu copilarii normale ( in acceptiunea ta si a majoritatii ).
Umilirea (prin violenta si nu numai) e preferata deoarece e o solutie rapida si eficienta, insa pe termen lung…
Sunt si alte solutii, insa ..deh…trebuie ceva mai mult timp si poate si unele carti citite/persoane specializate consultate.
Stiu, sunt prea …soft. Insa, poate o sa vezi si tu ce inseamna acele mici “chestii”…
Nu, nu sunt psihiatru/psiholog, insa vorbesc din experienta unor prieteni f apropiati.
Unul din cele mai slabe editoriale ale tale. Imi aduce aminte de un post al lui Buddha despre homosexuali.
Pe vremea ta (desi cred ca pot spune a noastra), parintii aveau timp sa-si cunoasca profesorii propriilor copii si aveau incredere sa lase toata educatia pe mana lor. Atunci profesorii aveau alt statut in societate, poate si pentru ca aveau in grija in marea majoritate de odraslele taranilor adusi fortat de ceausescu la oras si deci parintii inca mai aveau intiparita in minte cutuma prin care popa si invatatorul sunt cei mai respectati oameni din sat.
Acum au mai ramas in invatamant foarte putine valori autentice. Cine e prost sa se faca profesor pe un salariu de rahat dupa ce termina facultatea? Doar cei care nu au alte variante. Sunt sigur ca fiecare din cititorii blogului asta stie cateva asemenea specimene din experienta personala si nu si-ar lasa copiii pe mana lor.
Ma mir ca parintii de azi nu mai stiu sa reactioneze la chestiile astea!
Am crescut fara sa iau o palma macar de la parinti. Si stiu ce inseamna bunul-simt, stiu cand trebuie sa tac, stiu sa imi respect parintii, stiu sa ma port in societate. Sunt convinsa ca atunci cand educatia primita e corecta de la inceput, nu e nevoie de nici un fel de pedepse fizice. Se poate coopera foarte usor cu un copil, totul e sa vrei. Exista N tratate despre psihologia infantila, problema e ca nici un parinte nu accepta sa i se spuna ce are de facut.
Ba da, dragi parinti, e nevoie sa vi se spuna ce aveti de facut.
Acceptand ca nimeni nu vrea sa-si bata odrasla, problema e ca multi nici nu stiu sa-i educe altfel. A facut prostia, cum sa-i iei tu, ca parinte calculator/toale/bilete la concert/etc. chiar in ziua aia ? Eu nu tin minte sa ma fi batut nici parintii nici bunicii (adica sa tin minte, ca de fugit am fugit destul de urzicile bunicii), si tot ii respectam. Cand am facut o prostie am platit-o cu banii (munciti) adunati in timpul vacantei de vara, si a fost cea mai buna lectie. N-a fost nevoie de palme. Deci se poate si fara bataie pentru idealisti, doar ca intr-adevar e o meserie grea cea de parinte, poate prea grea pentru unii.
Alex, zoso a inceput postul cu “imi e sila de…”, si face o comparatie a ce e acum si ce era odata. Si tocmai, pentru acei 40% e bine venit acest post, isi mai amintesc de vremurile deodata, sa mai ia ceva bun de atunci. Pentru ceilalti 60%… asta e.
Oricum, si eu sunt impotriva abuzului corporal, dar nu sunt impotriva unei palme date din cand in cand. E bune daca e data cand trebuie. O palma data cand trebuie si niste cuvinte adresate cum trebuie, la care adaugam putin mai multa atentie copiilor, si nu o sa mai faca parte din hi5-isti. O sa aiba respectul cuvenit.
Mi-a mai venit o idee ontopic, ca tocmai am citit despre cocolosirea copiilor in societatile afluente pana la varste care incep cu 2 si mentinerea lor intr-o imaturitate mentala excesiva.
Pe masura ce trecem la modelul vestic de societate, parintii nu mai au 3 sau 5 sau 7 copii. Cand ai un singur fecior, ti-e frica mai mare sa il disciplinezi ca nu stii daca nu cumva fuge de-acasa sau face vreo prostie cu latu de gat in debara, si nu mai are cine sa te ingrijeasca la batranete.
Bineinteles, e o simplificare grosolana… dar sper ca se intelege ideea.
marius, ca ai luat 2 palme ca ai spart un geam nu e umilire. iti zic eu. mi-am facut toate analizele de cand cu accidentele. sanatos tun.
amelia, nu e discriminare, dar la fete e un pic altfel. adica noi nu prea spargeati geamuri.
Eu am primit scatoalce destul de rar, pentru ca am fost fetita cuminte (in afara de faptul ca mai pocneam cate un baiat sau imi rupeam genunchi pe bicicleta sau la fotbal). de cate ori am “luat-o”, a fost pentru ceva serios, si asta s-a intamplat foarte rar. Vorbim aici despre cate o palma sau o urechere lejera, nu am fost niciodata batuta efectiv.
Dar imi era teama sa fac prostii si de cele mai multe ori, cand mai comiteam cate una, mi-era rusine de ai mei. Nu mi-era frica de bataie (ca oricum nu primeam asta), dar mi-era rusine de ei si de faptul ca trebuia sa recunosc ca i-am dezamagit. Am crescut cu respect si dragoste pentru ei, am fost mereu constienta de ce eforturi fac pentru mine si mi-a placut sa ii vad fericiti si plini de mandrie pentru ce fac eu.
Sunt niste valori care se regasesc cu greu acum. Am invatat bine pentru ca sincer mi-a placut si stiam ca asa am o sansa de a iesi din saracie, am avut grija sa nu fac prostii pentru ca i-as fi distrus pe ai mei si nu meritau asta, am invatat sa apreciez fiecare lucru pe care l-au facut pentru mine.
Nu m-au batut, au stiut sa ma pedepseasca uneori (nu TV, nu iesit in curte etc.), sa ma dojeneasca la momentul oportun si mai ales sa imi spuna cand faceam bine, sa ma laude pentru reusite, sa se mandreasca si ei cu fata lor. Faptul ca ii vedeam incantati de ce reusesc m-a tinut departe de prostii si mi-a dat pofta de munca/invatat. Si acum sunt “sclava” acestui sentiment si imi doresc sa le pot oferi si eu macar putin din fericirea pe care mi-au oferit-o ei. Si pe “vremea mea” se intamplau tot felul de chestii, erau si pe atunci copii problema si parinti/profesori depasiti. Ai mei insa au reusit sa ma castige in acest “parteneriat” inca de mica si mi-au insuflat sentimentul de dragoste fata de familia mea si de responsabilitatea pana la urma.
In toata problema asta sunt mai multe parti vinovate, din pacate nu este o actiune unilaterala. Mai multe minusuri coroborate dau asemenea rezultate socante si asemenea intamplari. Sper ca atunci cand voi fi mama (cand se va intampla si asta) sa pot sa imi cresc copilul cu valorile care m-au ajutat pe mine sa reusesc. Este greu sa fii parinte, asta e clar, si ma ingrozeste gandul ca si eu voi gresi.
O abordare in still stand-up: http://www.youtube.com/watch?v=Nn5jlrxcpkI
(Russel Peters – Beat Your Kids)
e veche ideea, ciordita de la un alt comic.
Unii sunt batuti de profesori,altii se iubesc cu ei
Tara lui Papura Voda
Se vorbeste atat de mult despre educatia inteligenta a copilului, despre inteligenta lui emotionala, despre non-violenta si despre dezvoltarea “in deplina liberate a personalitatii odraslei”, insa mai mult ca oricand copiii sunt din ce in ce mai needucati, mai inculti si mai badarani.
Foarte curios. Invocam prostia parintilor, lipsa lor de cultura psihologica… insa ma intreb cum reuseau taranii analfabeti (sau cu 4 clase) de odinioara sa-si creasca copiii astfel incat sa iasa cate un Creanga, Titu Maiorescu, Stanescu si in general toate personalitatile noastre care majoritatea s-au nascut in familii sarace (daca nu financiar, cu duhul). Si asta nu se limiteaza doar la astia. Uitati-va la cei cu varsta intre 40 si 70 de ani… parca au un bun simt al lor. Uitati-va la parintii vostri: si-au injurat parintii? si-au pus-o cu 10 gagici/curve inainte de casatorie? se iau la bataie pe strada? asculta manele? Nu prea cred. Mai degraba au un raft plin de carti in camera lor…
Bataie nu inseamna abuz fizic. Pedepsele non-fizice pot reprezenta abuzuri. Umilirea e mai usor de “obtinut” prin cearta decat prin bataie. Sa nu uitati lucrurile astea.
zoso, si cele psihiatrice ? Teste de fobii ? Dureaza zeci de ore.
2 palme primite pt niste geamuri sparte poate insemna umilire.
Sunt palme pe care le-am primit cand eram mic si de care imi aduc aminte si acum. Si simt urme de frustrare si acum. Banuiesc ca ce constientizez eu acum e doar varful aisbergului.
Nu vreau sa o dau in kestii de specialitate, insa cele mai multe efecte ale acelor palme de care zici tu sunt in subconstient. Subconstient pe care nu nu-l cunoastem si care ne afecteaza foarte mult.
Aici nu discutam de 2 palme ci de senzatia si sentimentele pe care le ai cand le primesti. Ori pt ca nu credeai ca le meritai, ori pentru ca le-ai primit in fata clasei…etc.
Sa iti mai zic de tampenia cu “babaul din intuneric” ? Ia sa intrebi un specialist cate traume lasa o “simpla” sperietura in copilarie.
Deja exagerez cu kestiile psihiatrice, mi-am depasit un pic limitele.
In principiu, eu nu prea sunt de acord cu violenta. Doar, eventual, ca parte a educatiei dar nu in “stare pura”. Adica nu stai tu, parinte, fara sa ai grija de plod (sa il inveti ce e bine si ce e rau, valori etc) iar atunci cand vezi ca greseste sa il altoiesti. Asta nu face bine. Din ce vad mai sus, inclusiv in post, voi, copiii batuti, va dadeati seama pentru ce e palma aia pentru ca aveati o educatie deja si faceati diferenta bine-rau. Dar unui copil care nu primeste niciun exemplu pozitiv, o palma nu i se va parea o pedeapsa meritata ci o agresiune, cum zicea cineva.
Fara bataie si uite ce om cuminte si destept si fara link am ajuns.
nu este chiar asa.nu toti au discernamant la educarea copiilor.metoda mass pt pleava:da-i cu paru’ si asta rezolva, juma’ din paturile sociale.
chiar si pt cei cu cap: e o abilitate rara sa alternezi vorbele bune cu pedepsele inteligente.
Am 18 ani…si pot sa spun ca in cercul meu de prieteni am cel mai mare bun simt si respect fata de ceilalti. Ma mai apuca si pe mine cateodata, dar na…varsta!
) Sunt un copil (daa,sunt copil) normal, nu sunt nici funky, nici emo, nici altfel (nu ca tipurile astea de oameni nu ar fi normali…) Nu sunt nici manelist, nici incult, nici prost. Nu am primit decat cateva palme de la parintii mei cand eram mic si pe astea din motive serioase. Faptul ca ma port asa se datoreaza in mare parte tatalui meu, care nu este un om foarte comunicativ. Cand eram mic simteam o oarecare teama fata de el, cu toate ca nu a dat in mine in adevaratul sens al cuvantului. Nu am avut mult timp sa-l cunosc din cauza ca era mereu plecat la munca…uneori nu apucam sa-l vad pentru ca adormeam inainte sa ajunga acasa, si eu mereu aveam parerea ca e un dur, dar acum nu mai cred asta. Aveam o doza foarte mare de respect fata de el si faceam totul gandidu-ma ” Oare ce o sa zica tata despre asta? “. Cand eram mai mic nu aveam voie decat pana la ora 10 afara (si plangeam mereu pentru ca ceilalti amici aveau voie pana tarziu), nu aveam voie sa merg departe de casa singur, nu aveam voie mai multe…si acum parintii mei au o totala incredere in mine, de 1 an si ceva stau singur (da, sunt plecati din tara…si poate va schimbati parerea si spuneti ca sunt niste parinti idioti si iresponsabili, pentru ca m-au lasat la o varsta dificila singur…m-am maturizat mult in timpul asta si sunt multumit ca au incredere in mine) si sunt foarte ok, imi vad de scoala, platesc toate facturile…bla bla bla. Si totusi am avut o copilarie fericita…si sper si un viitor la fel sau chiar mai bun. Acum dupa ce a trecut timpul si lucrurile s-au schimbat, am stat foarte mult timp alaturi de el, imi este ca un prieten si ma inteleg foarte bine cu el. Sa n-o uit pe mama, care ma pupa mereu dupa ce ma certa tata si imi zicea ca “Asa e tata…mai rau!”
Daca stii sa-ti impui respectul fata de un copil, inca de mic, nu cred ca e cazul sa recurgi la bataie. My story…
Un profesor care stie sa se faca respectat, prin calm si caracter, este un profesor adevarat.
Azi nu mai ai voie / nu poti sa mai dai in copii, nici macar sa-l tragi de urechi. Daca-i al’dracu te toarna la politie.
Daca esti profesor si sti sa te faci respectat prin alte metode, sti sa te faci inteles si sa iti ti ora fara evenimente atunci esti mare.
O zic pentru ca si eu sunt profesor, si sunt destui “smecheri” la ore, dar asta se intampla in prima luna, cand nu te stiu elevii, apoi totul trece.
Articol tău a fost adăugat pe Bligg…
Mulţumim. Articolul tău a fost adăugat pe Blogoree bligg! Vizitatorii tăi te pot vota la http://www.blogoree.ro/Social_politic/Despre_elevii_b_tu_i_de_profesori…
Concluzia ( si a celor care au mai comentat ): palma nu trebuie sa fie instrument educativ. Se poate foarte bine si fara.
Cand eram mica(<5 ani) tin minte ca mi-am scrantit glezna si am venit acasa plangand. Rau. Ca ma durea.
Si bunica-miu m-a batut cu cureaua.
In afara de faptul ca n-am mai vorbit cu el vreo 3-5 ani nu cred c-a schimbat ceva. Nu au dat ai mei in mine si zic ca am ajuns mai bine ca majoritatea celor de varsta mea. In schimb sor-mea ma batea in exces cand eram mica, si nu am crescut cu frica-n sange sau disciplinata, ci cu vise in care o omor. Mare bine mi-a facut.
In schimb sunt multi la mine-n liceu drogati, alcoolici(genul care beau la scoala, nu ca mine sa bea noaptea in bar.), care se fut prin boscheti si si-au luat primul test de sarcina la 14-15 ani. Intamplator cele mai extreme cazuri au parinti absurd de exigenti sau care ii bat.
Nu bataia rezolva chestiile, ci disciplina.
Si nu conteaza care erau standardele acum 10-20 de ani, ci care sunt standardele acum. Daca e coada lunga avem de ce sa ne plangem, daca da un profesor in noi la fel. Lumea evolueaza.
Tinut copilul in chiloti afara? Minunat, sunt sigura ca a invatat-o multe despre pudicitate, respect si poate si boli la ovare de la frig. Child pornography ftw.
marius, ne dai voie noua, celor fara probleme psihice, sa tragem concluzii?
Aceea era concluzia mea.
Oarecum de acord, dar totusi sunt cazuri cu copii care si-au luat-o urat de tot pe coaja, si tot nu s-au indreptat. Deci nu e general valabil. Cred ca trebuie sa existe un echilibru intre corectia fizica, si cea verbala. Nu de alta, dar e foarte usor sa derapezi inspre extreme.
Zoso, poate ar fi trebuit ca post-ul tău să abordeze şi cazuri ale elevilor bătuţi de “elevi” şi, respectiv, ale profilor bătuţi de “elevi” (din ziua de azi, evident). Ofereai o perspectivă completă şi ar fi înţeles mai mulţi cum stă treaba cu generaţiile de ieri şi de azi.
radu, cred ca toata lumea le stie.
zoso, esti un bosorog comunist care nu ai nici o treaba cu viata. du-te si controleaza-te, cum sa dai in de-alde “domnu Goe”, e umilinta, il traumatizezi de la o palma plasata cand trebuie. daca beizadeaua bate un profesor sau ceva de genul, e tot vina ta si a profesorului care nu stie sa se impuna prin “inteligenta emotionala”, fascistii dreaq. cum sa ii rupi capul cand il vezi ca o arde in scara blocului cu toti interlopii marunti din cartier si e smecher? citesti o carte scrisa in Vest, discuti cu el dupa sfaturile de-acolo si totul o sa fie bine si frumos, ca in filme.
am un prieten in cartier. are vreo 19-20 de ani, baiat relativ normal. cand il aud cum vorbeste cu maica-sa la telefon si fata in fata ma ingrozesc si mi se face mie rusine langa el. maica-sa e o femeie normala, munceste de rupe, ii da bani destui. cand il intreb “cum poti ma sa vb asa cu maica-ta?” imi raspunde foarte sincer “pai si cum ai vrea sa vorbesc, ce are?”. altii mai mici, gen on1x1 pe care il stii, sunt foarte ofuscati de faptul ca bodyguardul nu ii lasa sa iasa din scoala in pauze, ca in regulament scrie ca incinta nu se paraseste in timpul “orelor de curs” si pauzele nu sunt ore de curs si cica in Romania e democratie si el e major…nu produce nimic, dar e democratie, se simte sclav saracul.
nasol e ca majoritatea celor care comenteaza sunt d-astia crescuti cu protv si filme occidentale si cred ca in viata reala toate principiile de bon ton se pot aplica fara dureri de cap. mai ancorati-va de realitate. nu va lasati copii in sange ca au spart un geam sau au luat un 4 la scoala, insa nici cum o dau unii pe-aici nu e bine.
si apropos de umilinte, eu as prefera sa iau niste palme si batai cand sunt mic, decat sa am 20 de ani si sa vina un coleg de generala si sa imi zica “2 pizza si o cola, la pachet, mersi” si sa imi lase 2 lei bacsis, ca am fost colegi.
Eu tin mai mult la sanatatea mentala a copiilor mei decat reusita lor in multinationale.
@Avionaru, in spatele ironiilor tale sunt aceleasi argumente ca ale lui zoso.
Plus ca deja consideri ca am trait numai in filmele occidentale ale protv-ului. Nu ne cunosti, nu trage concluzii ascunse printre ironii.
Daca copilul tau si-o “arde in scara blocului cu toti interlopii marunti din cartier si e smecher”, pai atunci afla ca ai pierdut de mult batalia.
Solutia a trecut pe langa tine cu multi ani inainte. Probabil cand ii dadeai palme cand gresea si il trimiteai imediat la culcare.
Ne dam civilizati cand spunem ca e un lucru normal pentru unii oameni sa apeleze la sfatul unui psihiatru in anumite probleme si in anumite momente, ne plangem de cabinetele de consiliere din scoli care nu fac nimic, insa apoi luam peste picior “inteligenta emotionala”.
Da, dom’le: face o prostie, doua palme si gata. Problema rezolvata.
Nu am copii, dar stiu un lucru: cand o sa greseasca, o sa fac mai mult decat 2 palme. Si nu o sa fie 3 palme sau tipete. Punct.
Ce-i cu tine, zoso? Te-i chinuit tu (vax!) xy ani sa-l cresti ca sa ti-l bata un “nenorocit de profesor, un muritor de foame?” . Obligatia profesorului este sa stie sa-l tina in struna pe elev, ca doar de aia e platit miliarde. Grevisti nenorociti care nu inteleg gandurile mirobolantilor copii…
Respectul fata de tine si de parinti/profesori te face sa nu faci chestii nasoale. Respectul se invata de mic. Respectul se impune. In mai multe moduri, depinde si de IQ-ul copilului. DA, nu toti copiii sunt inteligenti. Asta nu inseamna ca nu pot intelege bine/rau. Dar, pentru ca tot se poarta faza cu “toti suntem unici”, unele metode functioneaza mai bine la unii oameni. Asta e de datoria parintilor sa inteleaga si sa puna in practica. Voi vorbiti aici de solutii generale – ca si cum copiii se nasc toti cu aceeasi placa de baza si aceeasi configuratie si merg toate softurile la fel pe toti, doar ca unii useri sunt mai prosti si nu stiu sa le foloseasca pe toate. Not true, not true at all.
Democratia prost inteleasa a inclinat balanta in zona asta. Copii (eu am 18 ani) isi permit multe lucruri si nu mai au bun-simt. Uneori ma simt si eu cu musca pe caciula dar cand vad ce e in jurul meu, totusi sunt un copil normal. Din cauza profesorilor care nu au mai luat masuri impotriva elevilor si nu le-a mai pasat a ajuns invatamantul in halul asta. Si toate astea duc…catre o generatie care va lucra in mall-uri, pe santier (muncitori necalificati) sau vanzatori la colt. Mult prea putini mai stiu de fapt ce e ala respect…societate trista.
Tineti minte scena “calului balan” din “Amintiri din copilarie?” Nu s-a schimbat mare lucru pentru elevi in timpul perioadei comuniste, si aveam 13 ani cand s-a terminat, deci stiu bine. Se practicau palmele care-ti zburau capul, pocnitul la palma cu indicatorul de la harta (am patit-o in clasa a II-a ca n-am fost in stare sa “mentin linistea in clasa”, puh-lease! cat a lipsit invatatoarea si ma umfla indignarea si acum cand o vad pe strada), trasul violent de urechi etc. Ma dezgusta si ma inspaimanta faptul ca mi se pareau normale toate astea.
Educatia nu se face cu violenta fizica sau psihica. Chestia cu statul la usa in chiloti e o barbarie mai fioroasa decat o palma-doua la fund si nu denota decat sadism si imbecilitate pentru “parintele”.
Mama, ce sila mi-e de asa-zisii parinti care recurg la pumni, palme si umiliri. Cat de sila poate sa-mi fie! Si numai pe “principiul” ca “io l-am facut, io il omor”, alta maxima ce pare a ne defini.
Fac si eu parte din generatia care a mai luat o palma-doua peste posterior de la parinti si am ajuns bine. Mai dureros era sa-mi zica mama ca am dezamagit-o sau sa-mi interzica vreo distractie. Dar de aici pana la profesorii care-si dau elevii cu capul de tabla si “parintii” care recurg la metode barbare e cale lunga de tot.
Sper ca am evoluat ceva de la faza “calului balan”. Dar daca ma uit in jur pare-mi-se ca nu prea mult.
saracie.
in momentul in care dai intr-un copil (si nu conteaza ca e o palma sau suturi in burta) inseamna ca ti-ai pierdut controlul si nu vrei decat sa-i arati cine-i sefu’. si o faci de pe pozitii inegale de forta. copilul nu poate sa se apere cu aceleasi arme. si asta duce la frustrare ceea ce inseamna ca s-a dus naibii efectul pedagogic. copilul nu va sta sa se gandeasca la ce a gresit ci se va duce in camera lui sa-si linga ranile si sa coaca ganduri de razbunare.
multi s-au dat pe ei ca exemplu, ca au mai fost altoiti din cand in cand si uite ce drept si frumos au crescut. au crescut asa nu datorita palmelor date de parinti sau profesori ci datorita unei educatii solide date de niste parinti intregi la cap.
O gramada de comentarii si numai din 2 poate 3 pot alege cate ceva bun . . .Exemplele sunt nenumarate tocmai ieri la stiti era un copil de 7 ani si parintii lui foarte ofensati deoarece acesta primise o palma de la o asistenta care fusese scuipata de “puradel” in timp ce aceasta incerca sa ii faca o injectie.
Acum putem da vina pe lipsa de timp a parintilor care trebuie sa lucreze uneori mai multe ore pe zi decat ar trebui sau pe lipsa de educatie primita din partea profesorilor dar cert este ca nu se poate educa un copil fara macar o plama din cand in cand si la fel de adevarat este ca daca acea palma nu este urmata de o mustrare buna si de o explicate asupra greselii pe care a facut-o aceasta este inutila.
Ca o adaugare as vrea sa mai spun @oana ca nu ne aflam in fata unei competitii sportive unde este nevoie de doi adversari care au raport egal de forta . . . parintele trebuie sa se impuna in fata copilului si sa demonstreze tocmai aceasta inegalitate de forte (si aici nu ma refer decat la partea fizica ci si la cea intelectuala) pentru a castiga respectul copilului.
In concluzie bate-ti copilul daca ma injura ca daca nu ti-l bat eu
[...] astazi parca a innebunit de tot pe tema [...]
zoso, era sa-mi cada ‘sandwich-ul’ din mana si am ramas cu gura cascata cand am citit post-ul tau. Am citit si toate comentariile si ma intreb cati dintre cei care comenteaza asa vehement sunt parinti si dintre astia la cati au inceput sa le faca probleme copiii. Fiecare isi da cu parerea dar nici unul nu prea stie cum sta treaba si degeaba citesc unii (sau unele) tomuri de psihologie si de pedagogie si se dau destepti. Practica ne omoara, sunt copii si copii, unii inteleg de vorba, altii se baga singuri in buclucuri (pe langa care o simpla palma la fund este parfum) dupa ce le-ai repetat de zeci de ori aceleasi instructiuni simple (nu fugim in strada si trecem strada numai de manuta cu un om mare). E greu sa fii parinte numai daca iti pasa cu adevarat ce o sa ajunga copiii tai, iar daca nu iti pasa atunci ‘anything goes’, si ce daca ii injura pe profesori si o sa ajunga sa intoarca hamburgheri la Macdonald’s, si ce daca si-o trage cu toti si poate o sa ia SIDA si o sa moara, si ce daca conduce beat si fara permis si poate sa se omoare si sa mai ia si pe altii nevinovati cu el /ea. Iar pentru toti astia cu teoriile si cu psihologia, mai vorbim dupa ce le aplica ei la copiii lor cand (si daca) o sa ii aiba.