Despre copiii altora
Copiii sunt minunaţi, o ştie toată lumea.
Părinţii.
Am o problemă cu copiii care urlă în public. Nu atât cu ei, ci cu părinţii care se uită la mine ca şi cum eu ar trebui să îl iau în brate şi să îl liniştesc. Sau fac altceva. Se uită pe geam, citesc, în timp ce ăla micu’ îşi varsă plămânii pe nervii mei. Nu e normal. Nu am plătit biletul de avion sau de autobuz pentru asta. Înghit cu noduri friptura, chiar dacă el urlă “Anotimpurile”.
E copil, nu am ce să îi fac!
Corect. Însă, cum spuneam şi aici, hai să învăţăm să evităm nişte chestii. Nu îl provoca. Dacă ăla urlă că tu îi dai să mănânce, nu îi mai da să mănânce. Dacă urlă că vrea în braţe, ia-l în braţe. Nu, un restaurant nu e locul potrivit să îi dai o lecţie şi să nu îl iei în brate. Asta o faci acasă, pe nervii tăi. Eu am venit aici să mă simt bine. La fel la cinema sau în avion. Nu îl lăsa nesupravegheat. Nu e tocmai amuzant să opreşti un copil care nu e al tău să îţi tragă de fermoarul de la pantaloni, pentru că e lucios, în timp ce vaca de mă-sa zâmbeşte aprobator.
Calmează-l.
Asta presupune că atunci când urlă să îl opreşti. În Bucureşti, e la modă să îl laşi să urle în scaun sau cărucior şi tu să te uiţi pe geam, pedepsindu-l că nu e cuminte şi că urla. Bagă-i biberonul în gură. Dă-i o jucarie. Joacă-te cu el. E al tău. Nu îl lăsa să urle.
Nu te ofusca.
Să vă ferească Allah să îi spuneţi unei femei că plodul e enervant şi că ar trebui să îl liniştească cumva. E ca şi cum l-aţi fi dezlănţuit pe badigardul de la BiGieS. Nu îi spui tu cum să îşi crească copilul, da? E treaba ei. Vezi-ţi tu de ale tale, puştiule. Când o să ai tu copii, o să vezi cum e. Cu respect, însă nu eu l-am adus aici şi nu e necesar să suport asta. Mamele ar trebui să fie mai atente unde îşi duc copiii. Urlă la restaurant? Îi găseşti bonă sau nu mai mergi! Urlă când îl duci pe raionul de jucării? Nu îl mai duci decât când eşti decisă să îi iei ceva! Ştiu, face prea mult sens pentru o femeie ce zic.
Emanciparea.
Dar eu sunt o femeie modernă, nu vreau să stau acasă cu copilul, vreau să ies în oraş şi să îl car şi pe el cu mine. Nu. Dacă l-ai făcut, trebuie să ai grijă de el. Ştiu că vrei să te distrezi în continuare ca şi cum n-ai avea copii, dar nu se poate. Toate mamele visează asta. Dar vai, dragă, câteva luni o să stau cu el, până creşte un pic, după aia pot să îl iau după mine, o să fie ca înainte. Nu vă supăraţi, nu mai fumaţi, îl deranjează pe ăla micu’, pe care l-am adus cu mine pentru că sunt foarte deşteaptă.
De ce îl lasă să urle?
Închipuiţi-vă că staţi cu un monstruleţ căcăcios 6 luni. După o vreme, o să deveniţi imuni la urletele lui. De asta mamele îşi lasă plozii să urle. Pe ele nu le deranjează.
Tranziţia.
Am prieteni care erau foarte de acord cu cele de mai sus. Ia uite-o şi pe aia, şi-a adus copilul la ora 9 în bar. Până când l-au avut şi ei pe al lor. Atunci erau ei ăia care aduceau copilul în bar, să inhaleze fum şi păr de şobolan. Pentru că…de ce să îl lase acasă?
Totul se reduce la bun simţ. Nu trebuie să te învăţ eu să îţi creşti copilul şi nu trebuie să îţi atrag atenţia când ar trebui să îl faci să tacă. Tu, ca părinte, ar trebui să realizezi singur asta. Mulţi nu o fac. Articolul ăsta e pentru ei.
sa inteleg ca nu ai copii ?
in principiu ai dreptate > copilul se comporta in public cum a fost “dresat” !
dar si in cazul in care e un copil mic exceptional de cuminte sunt sanse sa o ia razna ! pentru ca…pur si simplu nu au cum sa inteleaga ca trebuie sa fie cuminti si linistiti !
stima.
Intai fa un copil si apoi mai discutam si revizuim acest articol
Nu e chiar atat de simplu cum zici tu 
Titlul e gresit! Despre parinti ar fi trebuit sa se intituleze. Vezi ca tin minte postul asta pentru vremea cand o sa ai copii!
p.s. eu nu am, ca sa nu intelegi ca sunt vreun rasculat
@rkmn: Așa este, nu ai cum să ști mai bine decât după ce ai și tu unul. Dar sunt unele chestii elementare … nu-ți încalți copilul cu prostii d-alea de chițăie când mergi cu el într-un restaurant.
Ai dreptate.
Foarte multe duc lipsa de bun simt.
Totul tine de EDUCATIE !
P.S. Sunt parinte
rkmn, ce nu e atat de simplu? ba e chiar foarte simplu. sunt expuse majoritatea cazurilor cand ar trebui tinut plodul acasa, sau cum sa faci sa tii plodul acasa. de asemenea nu ii inteleg pe cei care-si aduc copilul de 2 ani la muzeu..pffff
Ce ma distreaza priceputii astia cu eterna replica “intai sa ai tu copil si poi mai vorbim”. Orice prost sanatos fizic e in stare sa faca un copil. Partea grea e cu crescutul. Eu am nepot de 9 luni si de cate ori am ocazia, stau cu el. Si da, urla, se caca si plange ca orice copil. Numai ca atunci cand urla, o face cu motiv – gasesc motivul (ii e somn, foame, vrea alt scutec, vrea in brate, vrea joaca) si gata cu urletele. Am treaba si nu il pot tine in brate tot timpul? Il “pacalesc” cu o jucarica, fara urlete, fara zbierete. Mergem afara, in parc, la plimbare pe strada, dar nu avem parte de circ si panarama. Asa ca mai lasati-ma, voi parintii, cu faza cu “intai sa ai tu copil”. Un bebe are cateva nevoi simple si ca adult tre’ sa fii nitel retardat sa nu iti dai seama de asta si sa identifici nevoile alea. Si cand e mai mare iarasi sunt o sumedenie de metode sa il convingi/ manipulezi sa se poarte cum trebuie. Si ghici ce: exista cursuri si carti de crescut copiii, daca nu stii cum sa il educi. Si faptul ca tu ai un plod nu inseamna ca trebuie sa ii deranjezi pe ceilalti din jur si toata lumea trebuie sa accepte asta.
Eu zic ca asta e un domeniu in care cei care nu au copii ar tebui sa fie mai rezervati cu parerile. Tine minte ce spun eu acum: mai devreme sau mai tarziu o sa ai un copil si o sa te faca sa-ti inghiti cuvintele. Stii de ce?pentru ca NIMIC din ce ai spus mai sus nu are valoare de regula. Ar fi prea mult sa le iau pe rand si sa-ti explic de ce.
Nu ma intelege gresit: eu cred ca tu esti de buna credinta atunci cand vorbesti “despre copiii altora”. Guess what: TOTI gandim la fel despre copiii altora. Treaba se complica atunci cand se naste al tau si-ti darama toate convingerile anterioare.
daca m-ar fi dus si pa mine mama la muzeu … nu neaparat la 2 ani, mergea la orice varsta.
@Cata, esti un(o) priceput(a). Eu zic sa treci si pe la mine pe acasa si sa “gasesti motivele” pentru care ne plange copilul. Hell…! iti dau si salariu pentru asta. Asa genial(a) cum esti cred ca 90% din parinti te-ar angaja. “Am eu un nepot…” Ha! Bine ca n-ai spus ca ai un caine, sau un hamster sau mai bine: o broasca testoasa.
si daca te-ar fi dus la 2 ani vanghelie,ce ai fi inteles tu de acolo? sau daca ai copil mai mic si incepe sa oracaie cand ghidul explica….iti vine sa-l iei de ciuf..pe tasu sau masa:))
@boglous: unii sunt dobitoci. si nu inteleg ca exista si alti oameni in afara lor si a copilului. daca ar fi constienti de asta, ar actiona ca atare. si problema ar disparea.
@ boglous: pai daca nu iti dai seama de ce iti plange copilul, poate ar trebui sa angajezi personal specializat (sau sa fi stat in banca ta inainte sa il faci)
) Eu ma prind de ce imi plange nepotul, cand plange 
Si nu, nu ma poti angaja sa iti educ strumful (in caz ca ai nevoie de asa ceva).
1. io cred ca mama aia din avion voia sa vada ce e dincolo de fermoar:))
2. comentatorilor cu sau fara copii: parintele trebuie sa stie cand si de ce urla copilul. nu sunt multe cauze. dar oricare ar fi ele, cand urla in spatii publice si risti sa deranjezi, atunci pleci. mi s-a intamplat odata la cumparaturi. fii’mea avea cam 4-5 luni. o luasem cu noi in carucior pentru ca pur si simplu nu aveam cu cine sa o lasam atunci. si oricum o luam cu noi cam peste tot. a inceput sa urle in cora. am iesit valvartej si m-am dus tinta la masina. juma’ dintre cumparatori sau gura casca se uitau dupa noi. copilul avea cel mai probabil o criza de dentitie. nu aveam cum sa evit urletele pentru ca nici crizele de durere nu pot fi anticipate. dar macar nu am mai stat acolo. am iesit in secunda 2. tati a venit cu cosul de cumparaturi mai tarziu. imi amintesc insa ca odata eram intr-un magazin de jucarii. o mama cu copilul de mana. copilul urla si se tavalea pe jos printre rafturi. de ce oare? pentru ca asa il crescuse. asa ca aviz amatorilor de copii:)
Sunt mama de 2 copii si sunt PERFECT de acord, iar Cata are dreptate.
Si inainte de a avea copii si dupa, m-au scos din sarite tipul de parinti in discutie.
Pana n-au trecut ai mei de 2-3 ani n-am fost nicaieri unde ar fi putut deranja (ce sa mai zic de restaurant sau bar – halucinant). Pana si la teatrul de copii am asteptat pana ne-am inteles cat de cat decent. Pai sa vedeti acolo, copii de pana 1 an adusi la spectacol, urland efectiv de groaza in anumite momente, dar parintii nu-i scot din sala, ii lasa sa planga pana nu mai pot (n-as putea sa zic de ce, chiar ma depaseste).
Astia sunt parintii care si-n parc, nu le zic nimic copiilor daca fac tampenii, ca “oricum nu asculta/asa sunt copiii/ziceti-i si dvs. ca de straini mai asculta (?!?!?)” – de parca nu-mi ajunge ca educ 2 copiii, trebuie sa mai educ si neamurile proaste.
Sau romanul in excursie, cu copil 5-6 ani dupa el, la chestii gen piramide sau karnak (drum lung, caldura infernala, umbra sau toalete-ioc) si tot ei se stropsesc la ghid, ca n-au conditii pentru progenitura. Si multe altele….
Sunt si unii copii foarte alintati . Dar majoritatea lucrurilor sunt adevarate.
Mă văd obligat să fiu de parte lui boglous. Din fericire eu am un copil cuminte (unii spun că e educat), sănătos şi, dinspre partea mea, frumos. Dar cum excepţiile confirmă regula este clar că există şi părinţi mai puţin fericiţi (pentru moment). Şi eu sînt de părere că cei fără copii (şi cu nepoţi) ar trebui să fie ceva mai rezervaţi. Soţia mea, înainte să apară copilaşul nostru, se bătea cu pumnii în piept că ştie să facă băiţă la copil, a văzut ea odată la o prietenă… Care a fost rezultatul? Luni de zile copilul nu a fost spălat decît în prezenţa mea. De la teorie pînă la practică… mai e mult pînă departe. Într-o oarecare măsură îi dau dreptate şi lui Zoso, teama asta de a nu deranja pe cei din jur precum un manelist, a făcut din mine o maşinărie atentă şi promptă în momentul în care ăla mic are gura mare. Cu toate astea trebuie să fac referire la cîteva elemente pe care puţini le conştientizează şi-anume faptul că nu ne naştem părinţi, copiii au gura mare (“sînt nişte maşinaţiuni de făcut gălăgie”), iar încercările mele de-a linişti copilul tu nu le vezi niciodată. Şi mai e o chestie pe care trebuie să o subliniez: aşa cum tu te faci că nu vezi copilul de lîngă tine şi-l tratezi cu indiferenţă sau cu violenţă, aşa şi eu mă fac că nu exişti atunci cînd copilul meu plînge. Nu mai fiţi aşa exclusivişti că, vorba lu’ boglous, nasol de voi cînd o să vi se dărîme toate convingerile.
Zoso, nu ai dreptate…make your own si vb dupa.
e usor sa vorbesti dar cand ajungi sa iti educi copilul se complica treaba,teoria nu se potriveste cu practica de cele mai multe ori.Exista parinti care nu isi asa copiii afara pentru ca e periculos,in momentul in care scapa acestia din urma intra in toate prostiile posibile si asa se duce toata educatia…
normal, replica de cretin clasica: intai sa ai si tu unul. retards at work
@Arhi….hmmm…iar ne credem destepti?
Cum ar fi sa vorbeasca unul despre cum sa conduci mai bine masina el neavand carnet?
Cum ar fi sa vorbeasca cineva despre cum sa faci sex mai bine cu nevasta el fiind virgin..?
Eh?
retards right!
Acum astept sfaturi de la tine despre cum sa-mi construiesc propriul avion, ca deh…esti inginer aeronautic.
Draga Z, culmea copii se cresc in lume. Acasa nu urla pentru ca sunt in mediul lor. Cand ies din starea de “normalitate” a lor, mintea lor reactioneaza altfel. Daca il tii izolat de “lume” si de “civilizatie” 5-6 ani o sa ai un inadaptat.
P.S. Nu sunt deacord, pentru copii, cu locurile pe care le-ai prezentat.
ontopic> probabil reclama asta va este foarte cunoscuta: http://www.youtube.com/watch?v=yuOprUqAAA4
ma, faza cu plodu’ adus in bar mi se pare pur si simplu sinistra. as pocni orice idiot care mi se apropie de kinderi cu tigara, desi sunt fumator inrait. iar ca sa-l duc in bar – no fking way!
copiii sunt intr-adevar copii, si plang pentru ca asa stiu ei sa isi exprime diversele nemultumiri.
parintii, in schimb, care au o atitudine care iti transmite ca loaza lor este viitorul umanitatii si trebuie sa o suporti si cu asta basta, astia sunt problema.
mai trist este ca datorita unor parinti fara un bun-simt elementar ne lovim zilnic de gigei care simt ca ei sunt buricii universului.
Ei bine, in mare, cam ai dreptate – mi se pare total aiurea sa lasi copilul sa tipe in masura in care nevoile ii sunt satisfacute (mancat/dormit/schimbat/etc). In schimb – pls consulta o carte de psihologie a copilului – sunt momente in care trebuie lasat sa urle. De exemplu, atunci cand are o criza de personalitate pe la 2 ani, cand chiar nu trebuie sa il iei in brate si sa il pupi in fund. Chiar nu e indicat sa percutezi imediat la ‘comanda’ copilului. Probabil ca ma insel, altii mai avizati ca mine si cu copii mai mari pot sa infirme sau sa aprobe asta … dar eu asa fac.
Da, stiu, e nasol faptul ca poate stresa si alti oameni din jurul meu. Dar pe de alta parte, sunt ferm convins ca nici oamenii `stresati` de plansul copilului n-au fost mai blanzi la varsta lor.
adi inteligentule, imi permiti sa te ating? esti sigur ca stii situatiile tuturor? sau doar te simti bagat in seama? dork
Mi-am adus aminte de o întâmplare recentă. La patinoar, împreună cu soția mea. Ne odihneam pe margine și lângă noi erau doi copii de max. 6-7 ani cu mama lor. Unul din ei a început să se bulgărească cu noi. Noi nu vroiam. Maică-sa încerca să le explice că nu e bine. Întrucât nu se linișteau, ne-am mutat mai încolo. Copii au venit după noi. Eu am urlat la ei și s-au cărat speriați. Mama lor se uita la noi cu ură. Tatăl lor(care era la un pahar de vin fiert pe margine) zâmbea cu subînțeles. Problem solved.
zoso este adevarat , chiar foarte adevarat ce ai spus tu.Urla ca are nevoi de niste lucruri sa se linisteasca, dar pe mine nu numai asta ma deranjeaza, pe mine ma mai deranjeaza ca copii aia care sunt prea rasfatati si parintii ai scot la drumul mare si ai da motiv de joaca ala micu urla deci tipetele alea de fericire a unui copil care iti tiue in urechi cand copilul are chef de joaca si alearga de aici colo. Deci nu trebui nici prea rasfatat, si da este deranjant si nepoliticos sa-ti scoti copilul la bar sau in locuri linistite unde oamenii din contra vor sa se relaxeze. Deci parinti luati carti si invatati sa va educati copii.
Astia care ii dati cu “sa faci copil si sa discuti apoi” sa imi spuneti si mie ce studii de psihologia copilului aveti la activ. sau vi s-a bagat un chip in creier despre cum se creste copilul, din momentul in care s-a spart besica. La cum vad eu situatia o mare parte din parinti ar fi repetenti la orice curs de crestere a copilului.
Ca si ne-sofer, pot sa ii spun barbatului cand e cat pe ce sa treaca pe rosu? Sau n-am caderea de a observa o problema? Ma face carnetul luat acum cativa ani mai cu 2 perechi de ceva incat sa asculte acum de mine? Interesant este ca mai casca urechile la mine si cand nu aveam plasticul in cauza.
Este vorba aici de OBSERVATIA unui individ deranjat de o anumita conduita a parintilor astora destepti. Da, deranjeaza un copil care urla de parca este eviscerat cu secera. Sunt locuri in care vii sa te limpezesti poate la creieri si, exact cand intri in “transa” de relaxare, incepe spectacolul.
Avem deja un comentator care recunoaste ca sunt momente in care nu stii de ce plange bebele sau stii ca nu vei putea sa il “impaci”. Asa ca a facut ce ar trebui sa faca orice om de bun simt, a luat copilul si a renuntat la a toca nervii altora.
Am probabil mai multe studii de specialitate decat multi dintre parintii astia intelectuali si probabil ca m-am fatait destul printre copii la viata mea. Nu este normal sa iti bati joc de el luandu-l in locuri pe care chiar si adultii le evita. Eu de pilda evit barurile si am 30 si ceva de ani. Nu agreez fumul de tigara si majoritatea nu sunt ‘curate’ din punctul asta de vedere. Cat de idioata sa fiu sa duc un copil intr-o zona care mie mi se pare nesanatoasa?
Este foarte normal sa si socializeze copilul, de aceea se insista pe “imersia” lui intre oameni de cate ori este posibil. Dar este la fel de normal sa incerci sa intelegi reactiile lui, sa previi unele probleme, ce se pot preveni si sa nu abuzezi de nervii si rabdarea celorlalti. Nu e nimeni tampit sa iti mute falcile pentru ca al mic are o nevoie si trebuie rezolvata ACUM, dar un copil ce se isterizeaza la raionul de jucarii, care pocneste oamenii in hiper-market cu caruciorul (asta a fost ultimul eveniment la care am asistat eu), care desface slitul altora sau pur si simplu este “necontrolat”, da o imagine proasta asupra parintelui in cauza, suficient de destept dupa mintea voastra incat sa “fete”, dar nu suficient de educat in domeniul asta incat sa stie cum trebuie sa isi “programeze” micutul.
Sunt destui copii de varsta mica cu care poti merge chiar si la muzeu, desi nu prea ai de ce. Sunt copii de 4-5 ani care se comporta asa cum trebuie, care inteleg niste reguli si ti-e mai mare dragul sa ii ai alaturi de tine. Si atunci intrebarea mea (daca tot pornim pe intrebari din astea “destepte”) este “cum pot parintii aceia sa fi crescut un pustiulica linistit?”. Ca nu sunt copii bolnavi, nu sunt inapoiati mental, sunt destepti si dulci de sa-i mananci. Da, sunt si alintati putin, se mai “baga in seama”, dar isi cunosc limitele si nu produc probleme.
Vezi ce zice un psiholog despre tema data
http://thelastpsychiatrist.com/2009/10/shouting_vs_spanking.html
pe scurt zicand, daca faci in public ce vrea/are nevoie copilul il inveti sa inteleaga ca publicul e mai important si astfel autoritatea ta ca parinte scade. Va de veni un ipocrit. Plus, invata repejor sa manipuleze, adica sa planga si urle intentionat in public ca sa rusineze parintele sa faca ce vrea
Copii nu au bunul simt
@Arhi….(troll.)
Raspunde la intrebare intai…..poti sa-mi spui cum sa fac un avion daca nu esti in bransa?
Atlfe orice raspuns al tau il consider ca fiind neavenit si nefiind in topic.
Adicatelea, cu alte cuvinte…te-ai bagat si tu in seama…
PS: da, poti sa ma atingi…..cu o floare…
@adi
Daca vrei, iti fac eu o schema despre cum se construieste un avion pentru ca lucrez in bransa. Se incepe de la o idee……
Vezi ca nu pui intrebarile cum trebuie?
Cata are dreptate. Complacerea in situatie. Plange, striga, se tavaleste pe jos. Te manipuleaza si tu de fapt nu stii ce sa-i faci. Pe mine ma deranjeaza ca nu te duce capu’ ca plodu mah deranjeaza. UNDERSTAND?
Cu stima.
“face sens” suna ampulea in romana.
Deci nu e chiar de bunul simt sa ceri liniste de la copii sau de la parintii astora. Ajung copii niste lasi
teoria ca teoria practica ne omoara
,organismul copiilor este in formare azi sunt constipati maine le creste un dinte si rezultatul este unul auditiv,un copil tarat intr-un troleu,mall plin de necunoscuti poate avea un atac de panica mai ales daca il vede pe Zoso 
Eu am copii (doi), dar sunt mari, nu mai urla in public de multi ani. Dar ce vroiam sa spun: ca parinte, efectiv mi se rupea plua ca deranjeaza copkilu’ meu blogerii sau alti emitatori de opinii din jur! Ba mai mult, s-a trezit odata unu’ intr-un mijloc de transport in comun sa imi spuna ca il deranjeaza copilasul meu care scancea. I-am demonstrat pe loc cu multa iubire pt ma-sa si mortii familiei lui ca este un mare dobitoc, si ca daca el crede ca il deranjeaza copilasul meu se afla intr-o mare eroare: de fapt EU il deranjam, copilul fiind un “eu” mai bun, si in cazul asta putem sa o lamurim cinstit barbateste.
@anisoara: asta cu rasfatul e cu totul alta problema. sunt doua lucruri diferite. el nu urla ca e rasfatat, urla ca ma-sa e proasta si l-a adus in bar cand stie ca nu poate sta locului.
@Marele Han: nu i-ai vazut la restaurant, in zona de fumatori? lasa draga, ca se duce fumul, fumeaza acolo…
Ai dreptate in ceea ce spui. O diferenta de traducere: “to make sense” nu se traduce in romana prin “a face sens”, ci prin “a avea sens”
Ca tot vorbeai despre asta intr-o postare anterioara.
ooo, da, cita dreptate ai cu asta! ma faci sa ma simt putin mai bine, ma credeam o denaturata! e usor stupid sa spui “tu n-ai copii, asa ca vorbim dupa ce o sa ai”. la romani exista o mentalitate idioata, potrivit careia daca plodul meu urla si se da in spectacol e un minunat si trebuie aplaudat, deci cum iti permiti tu, ala care nu ai copii, sa ai alte pretentii? ma deranjeaza copiii care urla in urechea mea, in timp ce parintii zimbesc vrind a spune “vezi ce plamini buni are?” e lipsa de bun simt, cum ii cresti asa ii ai.
eu propun asa:
la paragraful 1: sa se faca avioane/autobuze speciale pt cei fara copii, iar cei care au copii sa merga-n plm pe jos, daca se suie unul cu copil cei fara copii sa plateasca 1/2 din bilet
la 2: pe principiul fumatori/nefumatori sa se faca restaurante cu copil/fara copil
la 3: copiii care urla sa fie linsati, iar parintele dobitoc sa fie rastignit
la 4: sa se desfiinteze raionul cu jucarii pt ca pot creea zgomote neplacute in atmosfera
la 5: oameni care detin cel putin un copil sa n-aiba voie sa-l scoata din casa decat dupa 18 ani cand acesta e aproape matur si se poate intretine/comporta omeneste singur, pana atunci sa existe locuri special amenajate de detentie (lagare)
la 6: parintii care lasa un copil sa urle sa fie impuscati, de doua ori, o data ca-i lasa si o data pt ca “nu le deranjeaza”
la 7: barurile unde nu exista par de sobolan sa fie inchise de catre opc, iar oamenii care s-au dezis de comportamentul normal de dinainte de a avea copii si mai indraznesc sa intre intr-un bar (bosorogi nenorociti ce sunt ei) sa fie impuscati fara somatie=rezolvam si problema somajului
nici eu nu am puradei inca, dar tare as vrea sa vad ce scrii dupa ce o sa ii ai
Zoso, un sfat: nu face copii!
O sa-i stresezi inutil.
PS. Am gemeni, baiat si fata de 1,5 ani.
@ pupu – eu propun asa:
1. aia de vor sa creasca un copil normal si sanatos sa invete in plm cum se creste un copil normal si sanatos;
2. aia care isi cara copilul la restaurant/ bar/ club ar trebui sa aibe interdictie sa mai intre in asemenea stabilimente pana la majoratul copilului
3. sa le fie pirogravata pe creier parintilor “moderni” ideea ca nu copilul este de vina ca urla/ deranjeaza, ci parintii care nu stiu sa isi educe plozii.
Eu nu am copii si nu m-as baga sa dau sfaturi. Nu cred ca e corect sa-ti dai cu parerea despre ceva ce nu ai si nu ai trait. Era mai corect sa zici “daca as avea copii as face asa si asa si sper sa-mi iasa”.
@zorrack- si eu am tot gemeni. De 10.5 ani.
Tot ce e scris in articolul asta ar trebui sa-ti printezi si sa-ti pui in rama. Sunt reguli de minim bun simt. Nu lasi copilul sa-i deranjeze pe ceilalti sub nicio forma, oriunde te-ai afla. Si crede-ma, educatia nu se cheama “stres inuti” oricum ai da-o.
nu conteaza daca ai sau nu copii, daca suntem adulti trebuie sa respectam o regula: copiii NU AU CE SA CAUTE in zone destinate adultilor, iar daca in cele publice se intampla razgaieli tipice, nu acolo se dau lectii
moda cu copiii dusi peste tot e o tampenie, toti sunt agitati, sunt scosi din mediul lor normal, pe care parintii SUNT OBLIGATI sa-l asigure, daca au decis sa faca un copil, nu sa-i care peste tot
bioritmul unui copil nu va fi niciodata ca al unui adult, cand obligi un copil de 2 ani sa se comporte intr-un loc public ca un adult de 30 arata ce parinte atotstiutor si responsabil esti
iar daca restaurantele si barurile in goana dupa castiguri permit accesul copiilor si mai mult, amenajeaza locuri pentru ei, nu trebuie sa fie si parintii la fel de idioti; sincer, e buna o bere, cu gasca de pe vremuri, dar copilul e cel mai important; pana implineste 14 ani si sta singur, te ocupi de el; de-asta l-ai adus pe lume, teoretic.
Vad din ce in ce mai multe “familii moderne” care-si tara copii de 1 an prin mahoarca din baruri. E otrava la orice varsta, iar ei…dobitoci.