De ce muncim mult?
Sunt două articole importante în presa de azi. Unul care vorbeşte despre tragedia tinerei Ramona Cîciu, care a intrat în comă din cauza suprasolicitării, şi celălalt despre angajatii care sunt nevoiţi să muncească peste program pentru a-şi păstra locul de muncă.
E adevărat. Muncim mult peste program. Mult. Şi o facem din câteva motive simple:
-
Nu suntem calificaţi pentru ceea ce facem. Uitaţi-vă câte gherle dă presa scrisă, de pildă. Pentru că oamenii nu sunt antrenaţi şi nici obişnuiţi cu ceea ce trebuie să faca. Se merge pe burtă mult. Peste tot. Ultimele 3 joburi le-am obţinut exclusiv prin probă practică, fără CV. Ştii să faci aia? Ia să vedem! Bun, eşti angajat. Ţin minte că la un moment dat aveam un coleg programator, care n-a reuşit în 2 zile să facă un formular de contact, din ăla simplu. cu sendmail.php. Dar voia 600€ salariu. Ca el sunt mii de oameni.
-
Suntem ghiulele la picioarele altora. Strans în relaţie cu punctul de mai sus, pentru că nu ne putem face treaba la timp, îi ţinem şi pe alţii din treabă. Astfel, lucrarea se întinde. Aştept după Gigel, care n-a terminat…
-
Muncim fără tragere de inimă. Cel mai bun exemplu e dat de muncitorii pe care îi vedem pe străzi. Se mişcă de parca ar căra lumea pe umeri, fără să aibă un motiv prea bun pentru asta. Nu, faptul că luăm un salariu mic nu e o scuză.
-
Muncim făra simţ de raspundere. Am mai vorbit despre asta şi despre cum nimeni nu e de vină atunci când se strică ceva. De obicei lucrurile sunt făcute ca să fie, şi dacă n-ar exista frica de concediere, am munci mai puţin şi mai prost.
Astea sunt motivele principale pentru care stăm mult la serviciu, venim acasă plini de nervi, ne urâm colegii, ne dăm demisia, furăm birotica şi hârtia igienică, ne înjurăm şefii în gând şi visăm să ajungem mai repede la pensie.
Soluţii? Da. Asumarea răspunderii şi execuţia la timp a lucrarii sunt vitale.
Tata "freca duda" 8 ore la Mefin Sinaia si era si platit pentru asta! Eu zic asa: comparatiile dintre epoca lui Ceausescu si epoca Parvenitilor nu isi au rostul. Si mai zic asa: Aia mai destepti au facut bani imediat dupa ’90 si acum sunt miliardari, restul au luat tepe ca prostii de la aia destepti.
adi: punct ochit, punct lovit… 99,99% corect (mai putin suma
– unii se multumeau si cu mai putin). Iar aia cu “oarecum calificati”, geniala 
Azi nu.. http://www.youtube.com/watch?v=08SyyC1Q470
Nu am citit toate comentariile, ci doar pe sarite, si vad ca s-a ajuns la un moment dat la comparatii intre epoci: cea veche a raposatului si cea noua a viitorilor raposati. Sau altfel spus, comparatii intre comunismul sinistru si capitalismul salbatic. Bun. Am si eu o intrebare, cu tenta mai economica asa, eu fiind doar un inginer tolomac: “Care este sensul notiunii de ‘crestere a profitului’?” Eu inteleg ca daca ai profit, e bine adica bagi x bani si scoti x+y unde y>0. Pentru ce mama dracului tre’ sa maresti profitul de la an la an? Ma poate lamuri cineva? Nu e o intrebare stupida sau pusa la baza, dar genul asta de “concepte” economice stau si la baza intamplarilor din viata angajatilor, precum: ore supimentare neplatite, termene limita ireale, graba si presiune, lipsa resurselor pentru o munca de calitate, etc. Voi astia de pe la cooperative stiti bine despre ce vorbesc. Hai economistilor dati ce-i mai bun din voi sa mi se aprinda si mie becul deasupra capului si sa inteleg.
@al_core: aia cu "cine vine" ti-o putea spune si eu, inca de prin 2000.
@der: am un vecin care e taxator de parcare. si caruia ii e rusine sa se duca la munca, ca daca il vede cineva. si ce, coae, dai in cap? vinzi pisa pe strada? muncesti. da mă, da e nasol.
In cazul meu, munceam in plus ca sa compensez prostia altora. Lucram cu unii decalati cu vreo 5-6 ore fata de Romania, asa ca dimineata eram calare pe mail si messenger sa ii prind pe aia inainte sa se faca la ei ora 12. Ajungeam la firma pe la 10, dar deja stiind ce se intamplase peste noapte sau weekend, cu 2-3 mail-uri deja trimise, raspunsuri pregatite… si in general lectia pregatita. Altii ajungeau la firma cu 15 minutea inaintea mea, sa zicem, urma cafea, tigara, barfa si undeva pe la 10.30-11 incepeau sa miste ceva care se putea numi munca. Pana pe la 17.30, cand incepeau sa pandeasca ceasul, sa se faca ora 18.00 si sa sparga usa.
In intervalul asta, in loc sa isi vada de treaba lor si sa isi rezolve problemele simple singuri (adica alea care tineau de specificatii, manuale, si alte documednte care existau, stiau ca exista, erau disponibile la comun pe server, erau pe mail-urile lor ale fiecaruia) ma frecau pe mine la ridiche cu intrebari. Asta insemna ca ma intrerupeam din ce faceam pentru munca mea, ca sa o fac pe a lor. Asa ca ajungeam sa raman des dupa ora 18, cand teoretic se termina programul, sa imi fac ale mele si sa pun la cale ce aveam de trimis in afara firmei. Doar imi placea ceea ce faceam, si voiam macar sa nu dau intentionat rasol si sa imi fac treaba cat de bine eram in stare.
Intre timp m-am schimbat, am vazut ca nu conteaza deloc eforturile facute, doar gunoaiele din capul unui golan devenit businessman pe banii de la mamica si taticu.
Zoso, scurt, ca tre’ sa fug: il stii pe “pustiul” ala care parcheaza masini la Universitate, la coada-calului, in fatza la fostul British Airways, restaurant Nababbo, ce-o mai fi acolo? Eu il stiu de peste 10 ani. Are pe mana masini de 1 milion de euro pe zi ca popa, cu tot cu cheie, evident, si a schimbat toate firmele care s-au perindat pe acolo (Dalli et co).Pentru ca e un exemplu tipic de ce inseamna sa iti faci treaba cu pasinue, sa nu fii un cacat cu ochi care sa le fure ciunga clientzilor din scrumierea, sau tzigarile din cotiera, cand le da masina cu 15m mai incolo.
Imi aduc aminte ca la un mom dat tipul fusese mutat, ca deh, era vad acolo, si ii luase alt “cuae” locul. A iesit un supertambalau cu telefoane date la Dalli de la vreo 10 firme din zona, sa-l aduca inapoi pe individul pe care nu-l stiau decat dupa numele mic.
Repet, “pustiul” e tot acolo, ca are acum apropae 35 de ani, nu e decat o dovada in plus ca, in anumite situatii, se poate…
@Mana-n Var: spui că ai cheltuieli obligatorii de cel puţin 600 EUR pe lună şi dacă vreun angajator îţi oferă salariul respectiv te duci doar dacă eşti într-o mare criză de bani (de acord pînă aici), dar o să-ţi faci treaba în silă, fără tragere de inimă (aici nu mai sunt de acord).
Păi te-a obligat cineva să accepţi? Ţi s-a pus pistolul la tîmplă? Cît timp eu, angajator, sunt cinstit cu tine şi-ţi spun că ai de făcut asta, asta şi asta, chestii pentru care te voi plăti cu atît şi-mi onorez partea mea de înţelegere, mă aştept ca şi tu să faci la fel. Atitudinea pe care o promovezi tu: “hai să ne batem joc de muncă că avem rate prea mari la bancă şi abia supravieţuim cu salariul” e cea care ne face să trăim în rahatul ăsta de ţară.
P.S. Cred că mai bine de 80% din oameni sunt plătiţi mult prea bine faţă de cît ştiu şi ce fac.
@post : Sau inca un motiv : Muncim bine. Daca muncesti bine nu vei fi niciodata recompensat cu incarcare normala, pauze samd. Vei fi pedepsit. Cu si mai multa incarcare, termene si mai stranse samd.
Daca il lasi, angajatorul ti se suie in cap, in suflet, te fute si in urechi.
care face si mie un rezumat cu Concluziile ca e pre mult de citit … daca a urmarit cineva … va pupa jean!!!
nu va mai plangeti ca munciti mult, ca daca ati munci, ar muri zoso de foame ca n-ar avea trafic decat seara si in weekend. cand n-ai timp sa verifici nici mailul intr-o zi, atunci poti zice ca muncesti.
Regret sa mentionez dar logica articolului e gresita si induce multa eroare. 88′-’93 lucrat Romanica, ’93-prezent Grecia, Germania, Olanda, U.K. ca ing.
Cu primul pct as fi de acord. Poate si al 2-lea…
In rest e o intreaga filozofie despre diferentele dintre felul cum sunt intelese conditiile de munca, utilaje/materiale/etc, relatiile de servici si/sau responsabilitatile. De asta afirm ca articolul induce multa eroare
Un prim exemplu: cind semnez contractul direct cu firma vad expuse clar responsabilitatile mele. Am citit citeva contracte romanesti si efectiv cascasem gura… cit de vagi puteau sa fie.
2. Daca fac ceva in plus e platit. Daca e o solutie inedita pt ei primesc felicitari + asigurare alt contract + bonus seniority la urm. contract…
Si multe altele. Repet: Un articol cu o logica cam slaba.
@add: Prea adevarat
)
eu cred ca muncim mult pentru ca suntem incapabili sa spunem nu. sa ne descoperim noi ca oameni si sa nu ne comportam ca niste slugi. mentalitate comunista. capul jos si ciocul mic si nimeni nu gandeste mai departe de atat.
ne batem cu pumnul in piept ca suntem in Europa. noi nu ne stim drepturile, iar majoritatea, daca nu ar fi sluga la stapan nu ar fi in stare de nimic pentru ca nici macar nu sunt capabili sa gandeasca mai mult de atat.
discutia asta e ca si cand ar vorbi o femeie batuta de sot “ïl iubesc dar ma bate si eu nu pot sa il parasesc”. DE CEEE?!!?
eu una cand simt ca angajatorul sare calul, plec. sanatate! daca tot mai ai 10 fraieri la usa, bucura-te de ei!
doar ca romanului ii place sa vorbeasca mult (ca se pricepe si la fotbal si la politica) si sa nu faca nimic mai mult decat sa arate cu degetul. si apoi sa se planga. ca pe el nu il ajuta nimeni. hai sa fim seriosi!
@mufa: ia citeste ce-ai scris: “cat timp eu sunt cinstit cu tine…”
Da, cat timp esti cinstit, eu unul o sa-mi fac treaba pe bune (meaning, intai termin ce-am de facut si PE URMA ma uit la filme). Da’ eu aici nu discut de oameni cinstiti.
Sigur, tu poti sa-ti spui ca, daca ai spus de la inceput ca vrei sa muncesc ore suplimentare si poate ai spus si ca nu le vei plati, esti cinstit. Eu zic ca nu esti. De-aici neintelegerea, poate.
Stim amandoi ca mi-am facut treaba rapid/bine, pe salarii mult sub 600e. As face-o si acum, de ce nu…Da’ cand vad un asemenea specimen, un “cinstit” de-ala descris mai sus, sa zica mersi ca nu-i fur tot in cateva seri, ca si eu pot fi la fel de cinstit, sa fac chestii ilegale, ca n-ai ce-mi face. Daca am nevoie de bani, accept jobul, chit ca-i incorect. Stai linistit, imi scot eu parleala.
Sigur, poti da vina pe “cei ca mine” pentru cum merge Romania, da’ stim amandoi ca problema e de fapt la angajator. Daca eu imi fac treaba-n sila (ce plm iti pasa tie cum o fac, atata timp cat o fac, btw?), tu nu pierzi nimic. Da’ daca firma ma plateste (partial) la negru, pierdeti toti, smechere, ca daca platea pe bune, platea impozite si-acolo, iar banii aia se duc (in teorie..) la toata lumea, sub forma de educatie, asistenta sociala/medicala blabla. So, really, shut the fuck up pe tema asta.
Cinstit e sa-mi spui “ba, stiu ca munca ta face 10 lei, da’ eu iti ofer 5, take it or leave it”. Cand spui “iti ofer 5 lei, e cu un leu peste nivelul pietei si, “pentru ca-i criza” vreau sa-mi muncesti si ore suplimentare, pe care nu le voi plati”, nu esti cinstit, esti doar un profitor de situatie si meriti sa platesti pentru tot ce-ti fac angajatii, de la furt la munca la misto. Parerea mea.
Pana una-alta, pisa aia patetica de la Ipsos spunea “cinstit” de la interviu cum va fi jobul, de fapt (DACA intrebai tu). Wow, ce cool, a fost “cinstita”. Cool, stim cu totii ca asta o va invia pe tipa care-a murit. Yaaay – geoana style.
@zoso: ceea ce voiam eu să zic (și recitindu’mi comentariul realizez că n’am reușit) este că pe baza unei observații empirice la nivel micro poți să’ți faci o idee despre ce se întâmplă la nivel macro (unde micro este colectivul în care lucrez iar macro întreaga economie .ro).
un alt aspect ridicat de @mana-n var este faptul că dacă’i dai omului de la început banii corecți pentru munca pe care i’o ceri el va muncii așa cum îi ceri. INCORECT! va crede că banii ăia i se cuvin pentru munca așa cum crede el că trebuie s’o facă, nu cum îi ceri tu. și niciodată nu’și va educa stilul de muncă. din nou, vorbesc din experiența mea la nivel micro unde am oameni care au muncit și sub comuniști (care cred că e normal să împrumuți un șurub de la locul de muncă dacă îți lipsește acasă) și care le povestesc celor tineri cum se trăgea mâța de coadă pe vremea aia dar dacă îi întrebi direct ei cum munceau afli că erau cei mai viteji și mai drepți dintre oamenii muncii. și am, de asemenea, și din cei tineri, chipurile nepervertiți de comunism, pe care îi uită dumnezeu la țigară și nu se simt decăt dacă le bat obrazul.
@al_core: io am fost de acord cu tine, ca nu se stie cand o sa am nevoie de un job.
revenind la topic (c’am văzut că blegu) ne trage ușor de urechi pe noi ăștia comentatorii, c’o luăm pe arătură de dragul de a ne băga în seamă) am și un contraexemplu: lângă întreprinderea unde lucrez o alta și’a extins clădirile. șantier serios, alea-alea dar muncitori nu prea mulți. aduși din vestul țării (vorbeau ungurește între ei). fir’ar’a dracului de treabă, pe’ăștia nu i’am văzut cu sticla’n mână (era șantier, v’am spus!), de fumat fumau organizat, nu mai mult de 5 minute, și toți știau ce’au de făcut, nu vedeai bulibășeala specifică celor ce se fac că muncesc. de ce mama dracului unii pot, hă?
@ al_core – de la papricaș li se trage
[...] se dau cu fundul de pamant ca au mult de munca.Sigur, exista si locuri unde se munceste mult, sunt exceptia care confirma regula.Ah, şi cand va spune cineva ca pe vremea comunismului se muncea il puteti scuipa fara menajamente. [...]
Cele 7 minuni ale comunismului1.Toata lumea avea de lucru.
2.Desi toata lumea avea de lucru, nimeni nu muncea.
3.Desi nimeni nu muncea, planul se facea peste 100%.
4.Desi planul se facea peste 100%, nu puteai cumpara nimic.
5.Desi nu gaseai nimic de cumparat, toata lumea avea de toate.
6.Desi toata lumea avea de toate, toti furau.
7.Desi toti furau, niciodata nu lipsea nimic.
[...] am vrut sa postez un comentariu la acest articol dar cand mi-am dat seama ca ar fi mai lung decat articolul, am zis ca e mai bine sa-l [...]
De prosti si pentru ca meritam?…
asta cu statul peste program face parte din sentimentul romanesc al fiintei …proaste. Mentalitate de sluga avem , d-aia se pishe toti pe noi…
Eu am ales sa plec si mi-e bine, foarte bine chiar, dar nu pot sa uit prostia inregimentata la firma de ctii la care lucram. Cand m-am angajat la ei venisem in tara dupa 4 ani de “afara” si cu gandul sa astept doar cat este necesar sa-mi iau rezidenta de Canada. Mi-am zis ca n-oi muri 2 ani…
Zic bun …hai sa-mi continui experienta in domeniul meu (ctiile) ca da bine la interviu.
MA angajez la unu’ pe 6 mil. de lei sa-i vand case si care nu avea habar ce construia, nu mai zic ca nu sunt gata nici acum , dupa 5 ani si el le promitea ca le termina in 6 luni. Pe urma imi zice daca n-as vrea sa ma ocup cu aprovizionarea pe bani mai multi. Zic eu , hai sa-ncerc. Ma mut la sediul lor central si acolo ce sa vezi? sclavagism curat. program 10 ore 7-5 , iar in prima zi imi zice directorul sau managerul ce dracu de titulatura or mai avea acolo, sa stau pentru sedinta de productie . Zic eu ok, dar de ce nu am tinut-o pana acum ? Ala se uita la mine cu ochii cat sarmaua si-mi spune ca asta este in atributiuni si ca sunt platit sa stau peste program. Eu nu si nu, ii dau cu codul muncii in cap si-i spun ca timpul meu mi-l organizez eu nu firma. Totusi am stat sa vad despre ce este vorba: labareala curata , o ora am asteptat sa vina patronu’ si o ora s-au vorbit numai prostii.
concluzia a fost ca mi-am bagat puma-n ei si n-am participat la nicio sedinta dupa aia care erau cam de 3-4 ori pe sapt.
daca stii careti sunt drepturile le-o dai prin gura…
Cred ca romanul tipic are un fetish de a fi angajat si a munci mult, chinezii ne depasesc numai prin simplul fapt ca sunt mai multi la numar.
Cati dintre noi nu am avut mentalitatea: “Termin facultatea si ma angajez” si cati tineri de azi o au.
Concluzia e ca asa vrem noi, sa muncim mult si bine, sa fim apreciati si apoi ‘fututi in gura’.
A, e de bun simt faptul ca munca nu e de dragul muncii, ci pentru a putea trai. Adica, nimeni nu munceste pentru ca e indragostit de McDonalds, Husqvarna sau Nokia, ci pentru ca munca ii permite sa manince, sa mearga la cinema sau sa bea o bere. Faptul ca unii sunt indragostiti de McDonalds sau de chimia industriala , adica faptul ca exista pasiunea de a face ceva, drumuri si poduri sau brichete, pasiunea, nu inseamna ca ar face ceea ce fac doar din pasiune, fara sa fie platiti. Pentru ca nimeni nu traieste cu aer. Bun, deci daca admitem ca munca se face pentru ca esti platit, adica pentru ca sa ai ce sa maninci, vreau sa mi se ecxsplice cum il motivezi pe un om care nu poate trai din salariu – cazul nu e rar in Romania – deci cum ii insufli acestui om dragostea de munca. Cum il faci sa faca abstractie de partea materiala, cum ii trezesti pasiunea pentru sosele si IBM si asa mai departe, daca el stie perfect ca nu isi poate plati ratele, chiria, mincarea si/sau berea din acel salariu. ?
1. un angajat la o spalatorie poate face de multe ori mai mult de 600 de euro pe luna.
2. php nu e programare deci exemplul tau e invalid
3. nu stiu daca ti s-a cerut vreodata sa reinventezi roata doar ca au vazut sefii ca nu stiu ce firma a facut chestia asta fara sa aduca de fapt nimic in plus aplicatiei
4. nu stiu daca ti s-a intamplat sa lucrezi cateva luni pe branci la un proiect ca sa ti se zica pe urma cand e gata “sti am gasit ceva mai bun intre timp gata facut si nu mai avem nevoie”
5. nu stiu daca ti s-a cerut ceva care si tu si sefu de proiect stiti ca nu se poate, dar are pretentia sa incerci sa faci chestia respectiva
6. nu stiu daca ai fost jonglat vreodata de la un proiect la altul pe motiv ca e nevoie sa fie terminat celalalt mai repede
7. sau sa rezolvi un bug si sa trebuiasca sa arati sefului de proiect ca trebuie recompilate sursele cum trebuie ca schimbarea sa aiba efect
8. Sau sa ti se dea ceva nou de facut (fara sa castigi ceva in plus) pentru ca ai terminat un proiect mai devreme decat era nevoie
E adevarat sunt si multi care sunt in situatia care zici tu, dar sunt si altele. Cat despre munca peste program nu sunt de accord cu impunerea asta, indiferent cat imi platesc peste.
@cyp
Vedea-ți-aș portofoliul de ASM și J#, zi și tu ce e aia programare, prietene, că PHP sigur nu e. Nu, sigur nu… =))
@Robintel : PHP e scripting