Am cravata mea, sunt pionier…
Sau despre realitatea mea si realitatea altora.
Fiecare om treieste in doua lumi. Cea inchipuita de el si cea inchipuita de ceilalti despre el. Cand suntem mici, lumea inchipuita e foarte aproape de realitate. E realitatea noastra. Suntem ceea ce ne inchipuim ca suntem. Cowboy, politisit, astronaut. O palarie si un pistol ne poate proiecta in lumea noastra inchipuita.
Rude awakening.
Pe masura ce crestem, lumea inchipuita devine din ce in ce mai mica. Si atunci apare realitatea. Cruda. Examenele de la liceu, examenele de la facultate, primul serviciu, prima iubire, primul copil. Ciupituri dure ale realitatii, care uneori sunt prea dure pentru copiii din noi. Imaginati-va ca fiecare parinte spera ca al sau copil va fi printre primii la invatatura. Si apoi apar listele de la bac si copilul este pe lista cu 1-2 note trecute cu rosu. E o dezamagire pentru parinte, o galusca greu de inghitit, dar e o trezire la realitatea si pentru copil. Visul cu astronautul e din ce in ce mai departe, nu?
Ambalajul spune totul.
Ma uimeste in fiecare zi colectia de copii intarziati de pe cocalari si pitzipoance. Acum cativa ani aveam impresia si chiar eu credeam ca e amuzant sa iti faci poze cu banii sau cu armele sau cu cine stie ce masini si minuni. Desigur, aveam 12 ani si masinile straine si joase erau o raritate in Romania. Asa ca mi-am facut una cu aparatul chinezesc pe film si i-o aratam cu mandrie varului meu, amandoi fiind pasionati de masini.
Revenind la colectiile de mai sus, ma uit cu mila la oamenii care simt nevoia sa se valideze in fata celorlalti prin lucrurile cele mai palpabile ale tranzitiei, bani, masini, vile. Exista zeci de purtatori de slapi care isi fac poze la mare langa toate masinile straine pe care le vad, din dorinta de a trai din nou acel moment al copilariei cand iti puneai palaria, iti luai pistolul si il intrebai pe tati ce esti tu, iar tati raspundea invariabil "cauboi".
Cocalarul Cartarescu.
Cartarescu inainte de a-si permite luxul de a spune ca el este elitist prin prisma celor care il citesc, a avut nevoie de cititori. Cartarescu nu este insa doar cei 10 docti care ii apreciaza opera, ci si cei cateva mii de anonimi care au fost atinsi de reclamele lucioase din statiile de autobuz.
M-am gandit cat de mult l-ar avantaja pe "cocalarul" Cartarescu daca ar lista undeva toti oamenii inteligenti care il citesc. Ar fi mai tare decat doctorul pozat in sala de operatie dupa ce terminase de bagat silicoane in noua lui prietena? Mai tare decat gagicile ale caror prieteni isi permit sa le cumpere decapotabile si nopti de dezmat in Bamboo? Mai tare decat cel mai mare cocalar dintre toti, Irinel? Probabil ca nu, valorile merrg pe alta scara aici si un raft de scriituri nu valoreaza cat un teanc de euroi sau un R8.
Cocalarul Zoso.
Intamplator, cunosc una din persoanele care scrie pe unul din siteurile de mai sus. Ar avea ce arata si ar putea da clasa multor specimene listate pe siteuri. Nu o face pentru ca nu cauta validarea acelui tip de oameni. Nu e un elitism, e un alt drum. O validare din parte unei gasti nereprezentative pentru ce e persoana in viata e egala cu zero.
Cocalarul zoso ar putea intra si el in jocul asta si ar putea inchide gura multor scarpinatori in cap si cautatori de validari din copilarie. Nu o face pentru ca jocul nu e asta. Cocalarul zoso isi permite luxul de a dicta el care este jocul. Iar ceilalti nu au incotro decat sa il joace cul el sau sa il joace la o alta masa, mai mica si, desigur, mai elitista. Pentru asta eticheta spune totul. Noi nu suntem cu cocalarii, desi am vrea, noi suntem elitistii. Cetin spunea zilele trecute ca a devenit deja plictisitor ca fiecare putzoi care nu are la indemana teancurile de euroi si masinile straine pe care sa le arate in poze sa spuna ca el este elitist, desi in sinea lui ar vrea sa fie cocalar. Ca atunci cand era mic si isi punea palaria.
Palaria de cowboy.
In cartea de filosofie de-a doispea era o povestire in care un tanar venea acasa la tatal sau si spunea ca el la scoala a invatat ca totul este o proiectie si o inchipuire si ca tatal sau e doar o inchipuire a sa. Pilda imi scapa, dar o rescriu acum. Tatal i-ar fi putu dovedi fiului cu o palma sau logic nu este o inchipuire. Cocalarul zoso le-ar putea dovedi multora ca gresesc, si totusi nu o face, nu pentru ca nu are de ce, ci pentru ca adesea, cei multi nu vor a accepta ca desi isi pun o palarie, nu mai sunt cowboy.
Nu pot sa nu ma intreb de fiecare data cand intru pe cele doua siteuri ce fel de educatie au primit copiii respectivi, ce exemple le-au dat parintii in viata si mai ales ma intreb, cum isi vor educa ei mai departe copiii? Ce fel de exemplu vor fi ei, pentru copiii lor? Si aici ma refer mai ales la cazurile extreme cum ar fi postul cu “mini pitzipoanca” si altele asemanatoare.
P.S. – ati vazut clipul cu trupa Indiggo de la America’s Got Talent? Trist. Foarte trist.
– bine ai revenit in tara Zoso.
si uite ca mie imi place de ana blandiana si motanul arpagic, deci il prind pe cartarescu, il iau la vodca sa il vad cum mai vorbeste dupa 400 de grame…acum lasand gluma deoparte, cred ca oricine are drepturi…de gustibus non disputandum. asa ziceau unii, dar uite ca urmasii lor au uitat de asa ceva, dar e politica, deci no comment. data viitoare o sa dau citate din alfred margul sperber, sa vedem, is intelectual daca nu il gaseste nimeni decat cu searchu` de pe google?
toate bune si frumoase, dar despre ce manual de pilosopie vorbesti?
inteleg ca nu poti pune pe tine o camasa din targ de 10 lei, care e facuta din materiale sintetice, arata urat, te mananca pielea de la ea, si dupa prima spalare se rupe/se decoloreaza/ramane mica. pt cocalari si pitipoance nu conteaza ca au dat nu stiu cat pe un articol vestimentar, important e CAT au dat ea. CEL MAI IMPORTANT e insa ce scrie pe acea camasa, pt ca multi isi cumpara tot de la tarabe sau europa, dar cu nume celebre pe ele, nefiind altceva decat un “chici”.
ceea ce se cere in ziua de azi: okelari fumurii, o masina cat mai lucioasa (chiar daca e non-euro), haine lucioase si banii pe o saptamana sa-i spargi sambata seara ca sa iti iei o pitipoana sau un cocalar, la fel de basinos. in liceu, imi era de neconceput sa fie vre-o materie pe care sa nu o pot trece…in facultate aproape am plans la o restanta. “zdrentele” din ziua de azi nu se mai sinchisesc nici sa treaba de scoala generala, iar daca o fac, o fac cu ajutorul parintilor care se milogesc de profesori, iar acestia, ii trec nu pt un pachet de cafea, ci pt ca se gandesc ca daca nu au studii medii vor ajunge salahori sau gunoieri.
cand eram eu mic credeam ca doar copiii sunt prosti/idioti/cretini/etc. am crescut si am observat ca multi au ramas asa. iar parintii lor sunt si mai si…
noi ne ascundeam la 17 ani cand fumam prima tigara si nici acum nu ne cade bine sa fumam fata de parinti…astea-si pun pruna pe net si mai au tupeu sa spuna ca’s invidiate de ‘curve’:))))) triiiiiist …ps. virgil am o poza sa-ti trimit:P
Bun ! Am vazut posturi, am citit unele comenturi , am ras, m-am distrat, mi-am omorat timpul liber pe care prefer sa il petrec, cateodata in felul asta , ratacind pe siteuri (ceea ce nu cred k este o idee buna, probabil o s a mi mai revin) dar in mare parte…am urmarit discutiile de pe acest blog intre badPitzi si Sirg , iar adevarul dintre ei 2 este pe undeva pe la mijloc , ideea este ca tu badPitzi probabil ti ai dat seama , la unele posturi lasi comenturi in care razi de unii pe o anumita tema, iar apoi revii si tot in comenturi te incadrezi tocmai in tema pentru care ai ras de ei (ma refer aici la talentul de a vorbii in engleza sau de a combina engleza cu romana, in discutiile cu alti romani ) ceea cemie mie se pare anormal .
Apropo la ceea ce ai scris tu ciolanus , . “zdrentel din ziua de azi nu se mai sinchisesc nici sa treaba de scoala generala, iar daca o fac, o fac cu ajutorul parintilor care se milogesc de profesori, iar acestia, ii trec nu pt un pachet de cafea, ci pt ca se gandesc ca daca nu au studii medii vor ajunge salahori sau gunoieri.” pai , fi atent cum e situatia asta . E ca si cum la lucrarile de control din liceu ai sta in bancu, cu un coleg mult mai inteligent si interesat de scoala decat tine , iar la examenul de bacalaureat ai fi in clasa numai cu cei de teapa ta, fara posibilitatea de a copia, acolo se vede rau pe care colegul tau voluntar sau nu ti l-a facut , gandeste-te la asta
Bai si apropo la tot ce am scris eu sus aici, AM SI EU O PROBLEMA :
nu inteleg de ce ( mentalitatea de turma) moda trebuie sa fie ca un al doilea destin sau chiar ca un destin principal pentru unii din noi, adica..printre elemnte de vestimentatie la moda ( mai mult de 80 % ciudate) trebuie sa preluam moda asta prezenta in mod frecvent la adolescenti si nu numai ,inteligenti si nu numai , aceea de a vorbi in alta limba in comunicarea cu alti semeni de ai nostrii care vorbesc aceeasi limba ca si noi , ba mai mult, unii dintre ei nu mai cunosc o alta limba decat cea materna.
CINEVA SA MA AJUTE
ALELUIA .
Cineva cu palarie si pistol isi poate scoate palaria, se asaza la birou, isi ia tastatura si/sau pixul si bloc-notesul si intreaba: “ce sunt eu? jurnalist au ba?”
Nu vreau sa ma intelegi gresit, dar ceea ce spui tu e absurd. Insasi ideea existentei acestui blog este un fel de-a le spune ca gresesc, ca privesc lumea prin prisma unei site. Nu filtrand informatia, ci adunand numai ce cade din ea. Te inteleg, fiindca iubesti filosofia, iar asta inseamna ca prin definitie esti un observator. Tu nu vrei sa te implici, dar impulsurile tale te fac sa actionezi intr-un fel – vezi ideea de mai sus. As vrea sa-ti spun ceva, orice, care sa te faca sa actionezi intr-un fel sau altul, dar cred ca deja stii ce sa faci. Singurul lucru nespus inca e “felicitari”, dar banuiesc ca ai auzit asta deja. Totusi, unii din noi mai poarta palarii de cowboy si pistoale – ne ajuta sa evadam de realitate, intr-un spatiu virtual, unde scapam momentan de probleme. Cum spuneam, filosofia e ceva minunat dar ai putea s-o combini cu putina psihologie – putin piper si sare. Kudos.
[...] din textul de mai sus se regăsesc şi în articolul “Am cravata mea, sunt pionier…” Tags: bani, criza, editoriale, [...]
[...] bine plătit.Puţini oameni sunt fericiţi. De obicei aceia care nu se uită înapoi.Altfel spus: Am cravata mea, Amărăciunea realităţii, Nevoia de a fi luaţi în serios Luni, 26 Aprilie 2010, 23:20 | Tags: [...]
[...] ce scrii? Despre nimic. Scrii despre universuri paralele, nişte observaţii precum: “fiecare om are două lumi” care nu întrec nivelul intelectual al lecturilor de clasa a VII-a, dar implică niscai [...]