Obi şi Kika

Am avut ocazia să vizitez şi Obi şi Kika. Sunt de vis. Tot ce ţi-a trebuit vreodată în materie de casă găseşti acilea. Partea tristă e că am găsit chestii pe care le-am căutat vreo 4-5 ani, că îmi trebuiau în casă, dar care acum nu îmi mai folosesc.

Şi, ca masochismul să fie complet, comparaţi preţurile pe care magazinele astea le practică în alte ţări din Uniunea Europeană. Vă dau un exemplu mic: pernă simplă, producţie Polonia, 3lei în Ungaria, 12lei în România.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

6 comentarii

  1. Romania este una din cele mai scumpe tari din Uniunea Europeana…

    00
  2. @mugur: Iar marile lanturi nu fac decat sa profite de asta. Am fost ieri la Ikea ca sa imi cumpar niste chestii pe care nu le vazusem decat la ei. Ce am observat? Ca mobila este la fel de scumpa si uneori chiar mai scumpa decat la Mobexpert sau Elvila, ca modelele, unele dintre ele sunt mai urate (nu suport, spre exemplu, lemnul natur – imi da senzatia ca stau intr-o cabana). A comparat niste scaune de calculator care la Ikea sunt varza si ff scumpe cu unul pe care mi l-am luat acum 2 saptamani de la elvila si pe care e baiate acasa, asa de confortabil e. A, si la Ikea, apropos de perne, cea mai ieftina e 25 de lei:) ma rog, e cu pene de rata (zic ei).

    00
  3. @TheBride: raţă protejata de lege, probabil.

  4. …Si, care e problema? Daca romanu’ vrea sa dea banu’ si are?! :)
    Ce, nu era coada la banci, care sa ia „primu’…” si acuma…? Cat are, romanu’ sparge banu’ la greu si se „sparge in figuri”. Cand da foamea peste el si/sau altele…, vine masina…, vinde casa… (de le mai are), scaunu’ si perna (!)…si „Gara de Nord”/ boscheti!

    „C-asa-i romanu’ cand se veseleste…”! …’tu-i mama-ma-si! Lasa, ca vine criza asta, ce-o s-o mai „picam” peste bot (criza, normal)..!

    00
  5. Pai in .ro pe langa lacomia comerciantilor avem un transport infiorator de scump (in Ungaria faci 2 transporturi pe aceeasi distanta pe care faci unul in Romania, plus taxe de drum, asigurari, amenzi, etc etc) dar si apetenta bolnava a romanilor pentru cumparaturi. Dar las ca dispare si asta cand se vor plafona un pic salariile.

    00
  6. Acum vreo săptămână era o dezbatere pe o temă asemănătoare la „România in direct”, la €paFM. Şi a telefonat un deşteptovici care zicea că nu-i adevărat, că în Ungaria nu sunt preţurile mai mici ci uneori chiar mai mari iar produsele sunt aceleaşi produse proaste care sunt şi la noi, iar românii din vest care se duc dincolo la cumpărături nu ştiu ei să citească preţurile.

    Eu n-am fost în Ungaria, nu pot să zic cum este, dar sunt convins că proşti nu sunt miile de români care fac cumpărăturile ci mai degrabă ăla unu’ care nu înţelege de ce. Observ însă un fenomen. Ştim demult că cei din apropierea graniţei îşi fac de mulţi ani cumpărăturile dincolo, îşi rezolvă problemele medicale dincolo, unii chiar îşi beau cafeaua de dimineaţă dincolo. Eu stau la vreo 300 de km de cel mai apropiat supermarket de „dincolo” şi am observat reapariţia unui fenomen care dispăruse după aderare: români care aduc la comandă produse alimentare şi nu numai din Ungaria. Ca pe vremuri, adună comenzi de la angajaţi, în special cei din administraţie, că acolo sunt mulţi la un loc şi au şi bani şi le aduc produsele dorite. Cu autoturismul, să nu vă gândiţi la vreun microbuz sau la o afacere în stil mare. Iar dacă este rentabil să parcurgă 5-600 km (dus+întors) cu un portbagaj de marfă şi să mai şi câştige din asta, înseamnă multe.

    Am fost oarecum încântat de aderare deoarece am urmărit atent ţările din valul anterior prin ce au trecut. Şi în Ungaria de ex. la aderare au crescut uşor preţurile, dar la un an după au scăzut la jumătate. La noi din contră, doar cresc şi cresc. Concluzia? La noi nu excită concurenţă, nu există comerţ adevărat, numai bisniţă. M-am gândit serios să-mi deschid magazin cu produse de import +10% adaos în loc de cei 200% practicaţi. Dar mă reţine faptul că apoi vor veni năvală organele represive ale statului care vor găsi nod în papură pentru orice numai să prevină concurenţa creată firmelor „de casă”. Am lucrat ani de zile la un asemenea organ de control şi cred că ştiu bine ce spun. Cine crede că Sanepidul, Protecţia Consumatorilor sau Metrologia sau orice altceva există ca să ne protejeje pe noi, se îmbată cu apă rece. Nu ştiu de ce am impresia că avem mari sanşe ca în 20 de ani România să fie acel stat aflat sub control mafiot de care aminteşte prognoza aceea din SUA…

    00

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.

Pun clipuri pe Youtube